ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1153/2019

Ședința publică din data de 23 mai 2019

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele:

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti sectia a IV-a Civila la data de 10.01.2017 sub nr. x/2017, reclamanta A. S.A. a chemat in judecata pe paratii B. si C., solicitand ca acestia sa fie obligati la plata in solidar a sumei de 5.459,92 RON cu titlu de prejudiciu adus reclamantei ca urmare a faptelor culpabile savarsite de parati in calitate de asociati ai D. S.R.L.. De asemenea, reclamanta a cerut obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.

Prin sentința civila nr. 4048 din 06.11.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, s-a respins ca neîntemeiata cererea de chemare in judecata formulată de reclamanta S.C. A. S.A. impotriva pârâților B. și C..

Împotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta S.C. A. S.A. solicitand admiterea apelului, schimbarea in tot a acesteia si obligarea intimatilor-parati in solidar la plata sumei de 5.459,92 RON, reprezentând prejudiciul adus subscrisei ca urmare a faptelor culpabile săvârșite de aceștia in calitate de asociați ai SC. D. S.R.L., precum si obligarea la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu prezenta cerere, pentru urmatoarele motive de apel:.

Curtea de Apel București, secția a VI-a Civilă prin decizia nr. 1113 din 29 mai 2018 a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta S.C. A. S.A., împotriva sentinței civile nr. 4048 din 06.11.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimații B. și C..

Împotriva deciziei nr. 1113 din 29 mai 2018 a Curții de Apel București, secția a VI-a Civilă, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurată, cu consecința admiterii acțiunii în tot.

În susținerea acestui motiv de nelegalitate, recurenta-reclamantă a susținut că au fost aplicate greșit dispozițiile art. 237

1

alin. (3) din Legea nr. 31/1990, însă din probele dosarului nu a rezultat că s-a realizat o confuziunea de patrimonii.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 29 noiembrie 2018, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În raport de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se observă că dezvoltarea criticilor nu permite examinarea acestora din perspectiva temeiurilor de drept invocate.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Astfel, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menționat mai sus.

Trebuie subliniat însă că, pentru a conduce la casarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

Din observarea criticilor formulate, se constată că recurenta-reclamantă deși a indicat în cuprinsul recursului motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., criticile nu au fost dezvoltate și argumentate cu trimitere la textele legale care au fost aplicate greșit de către instanța de apel.

În motivarea recursului, criticile recurentei-reclamantă au vizat aplicarea greșită a dispozițiilor art. 237

1

alin. (3) C. proc. civ.. Este de constatat că aspectele antamate vizează exclusiv critici de netemeinicie, fără a se arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, Înalta Curte constată că examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenta-reclamantă nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar indicarea celui reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 a fost făcută doar formal.

Sancțiunea nulității recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situație intervine și în cauza de față din moment ce, așa cum s-a arătat, recurenta-reclamantă nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci s-a limitat la simpla afirmare a netemeiniciei deciziei atacate.

În alți termeni, se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

Având în vedere prevederile legale mai sus menționate și ținând cont de împrejurarea că, criticile de recurs invocate nu pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nul în temeiul prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) din Noul C. proc. civ. va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva deciziei nr. 1113 din 29 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva deciziei nr. 1113 din 29 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2019.