ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6021/2019

Ședința publică din data de 28 noiembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Cluj, secția mixtă, de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K., în contradictoriu cu pârâta Societatea Națională a Sării S.A., au solicitat anularea Raportului emis de Compartimentul de control financiar de Gestiune și Control Intern al Societății Naționale a Sării S.A. nr. 721/31.01.2019, privind punerea în aplicare a recomandărilor din Raportul de control al Camerei de Conturi Cluj nr. 3774/05.04.2016, a Deciziei Camerei de Conturi Cluj nr. 14/28.04.2016, a încheierii nr. 78/2016, a Raportului de follow-up nr. 10360/2018 și a Referatului nr. x/31.01.2013, admiterea excepției prescripției cu privire la angajarea răspunderii contractuale patrimoniale a reclamanților.

În temeiul dispozițiilor art. 245 C. proc. civ. coroborat cu art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii reclamanții au invocat prescripția dreptului material la acțiune al Societății Naționale a Sării S.A. cu privire la angajarea răspunderii contractuale patrimoniale a reclamanților.

Pârâta Societatea Națională a Sării S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii și excepția lipsei de interes parțială, iar ulterior a depus note scrise prin care a invocat excepția necompetentei funcționale a Tribunalului Cluj, secția mixtă, de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, apreciind că potrivit art. 95 alin. (1) din C. proc. civ., competența materială revine Tribunalului, secția civilă. Totodată, a invocat necompetența teritorială a Tribunalului Cluj și a apreciat că, potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., aceasta revine Tribunalului București - sectia civilă.

2.1. Hotărârea Tribunalului Cluj, secția mixtă, de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale

Prin sentința civilă nr. 1863/2019 din data de 12.09.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019 disjuns din dosarul nr. x/2019, Tribunalul Cluj, secția mixtă, de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. și pârâta Societatea Națională a Sării S.A. în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că pârâta este o entitate ce se încadrează în dispozițiile art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004, astfel că în prezenta cauză competența se stabilește conform art. 10 alin. (1) din acest act normativ.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 211/2019 din data de 10 octombrie 2019, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., în contradictoriu cu pârâta Societatea Națională a Sării S.A., în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă, de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Astfel, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut că în raport cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, în speță nu există nici o probă din care să rezulte că Societatea Națională a Sării S.A. ar fi dobândit statut de utilitate publică, aceasta fiind înființată prin H.G. nr. 764/21.11.1997, care la art. 1 prevede că aceasta este o societate comercială pe acțiuni, persoană juridică română, cu capital integral de stat, astfel că nu poate fi asimilată unei autorități publice, în condițiile în care nu rezultă din obiectul său de activitate că ar fi autorizată să efectueze un serviciu public în regim de putere publică.

S-a mai reținut că nici actele a căror anulare se solicită nu pot fi apreciate ca fiind acte administrative în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă, de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței materiale și teritoriale de soluționare a speței în raport cu obiectul cauzei.

Reclamanții au învestit instanța cu o acțiune prin care, în contradictoriu cu pârâta Societatea Națională a Sării, au solicitat anularea Raportului emis de Compartimentul de control financiar de Gestiune și Control Intern al Societății Naționale a Sării S.A. nr. 721/31.01.2019, privind punerea în aplicare a recomandărilor din Raportul de control al Camerei de Conturi Cluj nr. 3774/05.04.2016, a Deciziei Camerei de Conturi Cluj nr. 14/28.04.2016, a încheierii nr. 78/2016, a Raportului de follow-up nr. 10360/2018 și a Referatului nr. x/31.01.2013, admiterea excepției prescripției cu privire la angajarea răspunderii contractuale patrimoniale a reclamanților.

Stabilirea instanței competente să soluționeze cauza presupune analiza încadrării litigiului de față în materia contenciosului administrativ.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public."

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, contenciosul administrativ este definit ca "activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".

Noțiunea de autoritate publică este definită la art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, ca fiind orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Or, în speță, Înalta Curte constată că în desfășurarea activității sale, pârâta Societatea Națională a Sării S.A. nu acționează în regim de putere publică.

Conform art. 6 din Statutul Societății Naționale a Sării S.A. (Anexa 1 la H.G. nr. 767/1997):

"Societatea Națională a Sării - S.A. are ca scop îndeplinirea strategiei naționale stabilite pentru extracția, prelucrarea și comercializarea sării și a unor substanțe nemetalifere, prin efectuarea, cu respectarea legislației române, de acte de comerț, corespunzătoare obiectului de activitate aprobat prin prezentul statut", iar potrivit art. 7 din Statut:

"Societatea Națională a Sării - S.A., are ca obiect de activitate: 1. efectuarea de activități miniere (prospecțiune, explorare, dezvoltare, exploatare și preparare) în perimetrele în care a obținut licența; 2. activități de comerț intern și extern pentru aprovizionare și pentru valorificarea produselor obținute din activitatea proprie; 3. activități de proiectare, de construcții-montaj, confecționarea și repararea pieselor de schimb, transport, informatică, protecția mediului și orice alte activități și servicii necesare realizării obiectului principal de activitate."

Mai mult, conform art. 2 din Statut, Societatea Națională a Sării - S.A. este o societate comercială, având forma juridică de societate pe acțiuni, ce își desfășoară activitatea în conformitate cu legile române și cu propriul statut, iar din examinarea art. 1, reiese că aceasta este înmatriculată în Registrul Comerțului, aspecte ce vin să sublinieze în plus faptul că această entitate nu este o autoritate publică în sensul Legii contenciosului administrativ.

În consecință, Înalta Curte constată că, întrucât în desfășurarea activității sale pârâta nu acționează în regim de putere publică, aceasta nu are calitatea de autoritate publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care litigiile referitoare la actele emise de pârâtă nu sunt litigii de contencios administrativ, astfel că nu sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 care stabilesc competența de soluționare a litigiilor de contencios administrativ.

Prin urmare, reținând că potrivit art. 1 din H.G. nr. 767/1997, pârâta este o societate comercială pe acțiuni care se organizează și funcționează pe bază de gestiune economică și financiară și se finanțează din venituri proprii, respectiv care urmărește obținerea de profit și care suportă propriile pierderi, nu este bugetară și obține venituri din prestarea obiectului de activitate, nu este autoritate publică în sensul Legii nr. 554/2004, ci o societate comercială ce se supune, finalmente, Legii nr. 31/1990.

Neputându-se reține calitatea de autoritate publică a pârâtei, nici acele contestate de către reclamanți nu pot fi considerate acte administrative în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că potrivit acestui text de lege, condiția intrinsecă pentru a fi considerat act administrativ este tocmai ca acesta să fie emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, situație ce nu se regăsește în speța de față.

Acest aspect a fost reținut, de altfel, în mod corect de către Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, care a constatat că în speță nu este vorba despre acte administrative în sensul legii contenciosului administrativ.

Astfel fiind, litigiul de față este de competența instanței de drept comun, respectiv cea de muncă și asigurări sociale, având în vedere că reclamanții deduc judecății o situație rezultată din raporturile de muncă ale acestora cu entitatea pârâtă.

Având în vedere că potrivit art. 95 pct. 1 C. proc. civ., tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanții A., E., I., D., C., G., K., B., F., J. și H., în contradictoriu cu pârâta Societatea Națională a Sării S.A., în favoarea Tribunalului Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 noiembrie 2019.