ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3443/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Agenția Județeană a Finanțelor Publice Cluj, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj anularea Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice având nr. de înregistrare F-CJ 171 din 12 martie 2018.

Ulterior, reclamanta a precizat acțiunea, solicitând introducerea în cauză a Agenției Județene a Finanțelor Publice Cluj și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în calitate de pârâte, și anularea deciziei de soluționare a contestației administrative.

2.1. Prin Sentința nr. 32 din 1 februarie 2019, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, invocată de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, reținând că s-ar încălca posibilitatea acestei pârâte de a se analiza valabilitatea actului emis, (decizia de soluționare a contestației) de către instanța competentă la data atacării acestui act, respectiv că reclamantul nu a respectat cadrul impus de art. 281 alin. (1) și alin. (5) din C. proc. fisc.

2.2 Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința nr. 819 din 8 aprilie 2019, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a constatat existența unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă pentru pronunțarea regulatorului de competență, suspendând judecata cauzei.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că, în cauză, competența instanței se stabilește ținând cont de data introducerii acțiunii, indiferent de faptul dacă era sau nu corect stabilit cadrul procesual pasiv și indiferent de faptul că ulterior s-a modificat acțiunea și cu privire la obiectul acesteia, iar la acel moment competența materială, în funcție de valoarea cererii, aparținea Curții de apel.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (1), art. 134 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul cauzei deduse judecății vizează anularea Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice nr. x/12 martie 2018 și a Deciziei de soluționare a contestației nr. 3791 din 24 iulie 2018.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în vigoare la data introducerii acțiunii, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscale ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că în mod corect tribunalul a reținut, în raport cu obiectul litigiului dedus judecății, care inițial a vizat anularea Deciziei de impunere FCJ nr. 171 din 12 martie 2018, prin care s-au stabilit obligații fiscale în cuantum de 1.743.163 RON, că, sub aspectul competenței de soluționare, cauza intră sub incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în vigoare la data introducerii acțiunii (04.07.2018).

Stabilirea competenței instanței de soluționare a cauzei se raportează la data introducerii cererii de chemare în judecată (04.07.2018), așa încât nu se poate ține cont de data precizării cererii (25 octombrie 2018) avută în vedere de instanța de trimitere, efectuată ulterior modificării art. 10 din Legea nr. 554/2004, pentru că această din urmă cerere este una incidentală care, de altfel, nu modifică nici valoarea litigiului chiar dacă se solicită și anularea deciziei de soluționare a contestației, ci clarifică cadrul procesual pasiv, neavând, așadar, natura unei cereri introductive, astfel încât nu poate atrage necompetența instanței inițial învestite.

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, în privința determinării instanței competente din punct de vedere material să soluționeze cauza sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

Totodată, conform art. 123 din același cod, cererile accesorii, adiționale și incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești.

Așa fiind, în cauză competența instanței nu este determinată de cererea adițională din 25 octombrie 2018, formulată conform art. 30 alin. (5) din C. proc. civ., ci se stabilește raportat la cererea inițială, având în vedere normele de competență în vigoare la data sesizării instanței, operând o prorogare legală de competență în ceea ce privește judecata cererii adiționale, similar cererilor incidentale și accesorii.

Pe de altă parte, prin încheierea din data de 26 octombrie 2018, cu caracter interlocutoriu, Curtea de apel a reținut că este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei, astfel că o soluție contrară încalcă prevederile legale procedurale și totodată rațiunea pentru care acestea au fost adoptate, față de art. 248 alin. (1) raportat la art. 130 alin. (2) și art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 iunie 2019.

GGC - CL