Decizia nr. 4988/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 2034/2017 a Curții de Apel București

Hotărârea pronunțată de instanța de fond 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 09.02.2017, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Craiova a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, anularea Deciziei nr. 7/13.01.2017 de soluționare a contestației și a Notei privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 14/2013, cu consecința obligării pârâtului la emiterea unei note pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecției financiare și a accesoriilor acesteia, conform O.G. nr. 14/2013. 1.

Soluția primei instanțe Prin sentința nr. 2034 din 31 mai 2017, Curtea de Apel București a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată. 2. Cererea de recurs Împotriva acestei sentințe, reclamanta UAT Municipiul Craiova prin Primar a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, pe fond, admiterea contestației și anularea Deciziei nr. 7/13.01.2017 emise de MDRAP și a Notei privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 14/2013 cu obligarea pârâtului MDRAP la emiterea Notei pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecției financiare și accesoriilor acesteia conform O.G. nr. 14/2013. A susținut recurenta-reclamantă că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit normele de drept material, fundamentându-și motivarea printr-o părere proprie, subiectivă, care nu se regăsește în conținutul textului legal supus analizei. Interpretarea instanței, că Instrucțiunea AMPOR 141/2015 ar fi aplicabilă doar cererilor de plată/rambursare transmise de beneficiari în perioada de implementare a proiectelor, este o dovadă a faptului că instanța adaugă la lege, întrucât în conținutul instrucțiunii nu se regăsește nicio specificație referitoare la perioada de implementare a proiectelor. Instanța ar fi trebuit să verifice dacă pentru proiect, care se presupune că face obiectul verificărilor DNA/DLAF, s-a început sau nu urmărirea penală și, în caz contrar, să constate că soluția de respingere a cererii a fost nelegală și să oblige pârâtul la soluționarea favorabilă a cererii. A opinat recurenta că dispozițiile O.U.G. nr. 64/2009 impuneau soluția de obligare la achitarea sumelor solicitate având în vedere că în Nota privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 14/2013 nu se precizează dacă în momentul soluționării cererii de plată era/nu pusă în mișcare acțiunea penală.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a formulat întâmpinare, prin care a apreciat că susținerile recurentei nu se pot încadra în vreunul dintre cazurile limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Decizia instanței de recurs 4.1. Înalta Curte urmează a respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât apreciind că, din punct de vedere formal, susținerile expuse în cuprinsul cererii de recurs se pot circumscrie dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., vizând încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de pct. 6 al articolului menționat, instanța constată că, într-adevăr, recurenta-reclamantă nu are critici vizând nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva aspectului că nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază sau ar cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, însă recursul urmează a fi analizat din perspectiva pct. 8 al art. 488 C. proc. civ. 4.2. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, neputându-se reține incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. 4.3. Recurenta-reclamantă își exprimă nemulțumirea față de soluția instanței, fără, însă, a aduce critici pertinente. Astfel, recurenta reiterează susținerile formulate atât în cuprinsul contestației împotriva Notei privind neîncadrarea în O.G. nr. 14/2013 cât și în fața instanței de fond, referitoare la faptul că s-au interpretat greșit dispozițiile legale pentru că Instrucțiunea AMPOR nr. 141/21.08.2015 este aplicabilă și cererii sale. Constată Înalta Curte că, prin cererea de plată nr. x/11.10.2016, recurenta-reclamantă a solicitat, în temeiul O.G. nr. 14/2013, suportarea de la bugetul de stat a sumei aferente corecției financiare de 10% din valoarea contractului de lucrări nr. x/06.03.2014, încheiat de UAT Municipiul Craiova cu Asocierea S.C. A. SRL-SC B. S.R.L.. Cererea sa a fost analizată din perspectiva încadrării în ipotezele prevăzute de O.G. nr. 14/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice. Potrivit art. 2 din acest act normativ, "Art. 2. - (1) Creanțele bugetare rezultate din corecțiile financiare și sumele de recuperat rezultate în urma stabilirii corecțiilor, în aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările și completările ulterioare, pentru neregulile constatate în desfășurarea procedurilor de achiziție publică, se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, de la o poziție distinctă din cadrul titlului 56 "Proiecte cu finanțare din fonduri externe nerambursabile (FEN) postaderare", în situațiile prevăzute la alin. (4). (2) Sumele rezultate sau care vor rezulta din reducerile procentuale stabilite, în aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările și completările ulterioare, pentru neregulile constatate în desfășurarea procedurilor de achiziție publică, se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, de la poziția distinctă menționată la alin. (1), în situațiile prevăzute la alin. (4). (3) Sumele recuperate atât în cazul proiectelor finalizate care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe sunt contestate sau în litigiu, cât și în cazul proiectelor aflate în implementare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, în urma stabilirii corecțiilor financiare, în aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările și completările ulterioare, pentru neregulile constatate în desfășurarea procedurilor de achiziție publică, se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, de la poziția distinctă menționată la alin. (1), în situațiile prevăzute la alin. (4). (4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică: a) numai în cazul contractelor de achiziție publică, a căror procedură de atribuire a fost inițiată înainte de data de 10 iunie 2011 de beneficiarii prevăzuți la art. 1, care a făcut obiectul verificării Unității pentru coordonarea și verificarea achizițiilor publice/compartimentelor de verificare a achizițiilor publice, denumite în continuare UCVAP/CVAP, și pentru care nu există un aviz consultativ emis de acestea, în conformitate cu art. 4 lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2006 privind funcția de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, valabilă până la această dată; b) numai în cazul contractelor de achiziție publică, a căror procedură de atribuire a fost inițiată în perioada 10 iunie 2011-1 octombrie 2011 de beneficiarii prevăzuți la art. 1, care a făcut obiectul verificării UCVAP/CVAP și pentru care a fost înscrisă opinia "fără observații" de către UCVAP/CVAP, în conformitate cu art. 4 alin. (3) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2006, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2011; c) în cazul contractelor de achiziție publică, încheiate de beneficiarii prevăzuți la art. 1, a căror procedură de atribuire a fost inițiată începând cu data de 1 octombrie 2011, pentru care documentația de atribuire a fost evaluată și aprobată de Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, denumită în continuare ANRMAP, în conformitate cu atribuțiile sale prevăzute la art. 71 alin. (3) lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 525/2007 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția contractelor de achiziție publică la care, prin modificările aduse documentației de atribuire intervenite după data publicării anunțului/invitației de participare în Sistemul electronic al achizițiilor publice, au fost constatate abateri de la prevederile legislației privind achizițiile publice.". Or, Instrucțiunea AM POR nr. 141/21.08.2015 privește modalitatea de verificare și de plată a proiectelor care fac obiectul verificărilor DNA/DLAF/structurii de control din cadrul AM POR, finanțate în cadrul Programului Operațional Regional 2007-2013, în vederea punerii în aplicare a prevederilor art. 8 lit. m) din O.U.G. nr. 64/2009, referindu-se, explicit, la "(...) sumele necesare pentru plata cheltuielilor solicitate de beneficiari prin cereri de rambursare și prin cereri de plată, pentru care a fost formulată o sesizare de fraudă potrivit O.U.G. nr. 66/2011 (...)". Deci, în mod corect prima instanță a reținut că Instrucțiunea nr. 141/2015 este aplicabilă doar cererilor de plată/rambursare transmise de beneficiari în cadrul perioadei de implementare a proiectelor, pe când cererea reclamantei a vizat suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecției financiare aplicate pentru abateri de la legislația achizițiilor publice, conform dispozițiilor O.G. nr. 14/2013. Astfel, nu sunt întemeiate criticile recurentei-reclamante că instanța ar fi aplicat greșit normele de drept material, printr-o părere proprie, subiectivă, punctul de vedere al primei instanțe fiind împărtășit și de instanța de control judiciar. 4.4. Nu poate fi reținută nici susținerea recurentei-reclamante în sensul că instanța de fond ar fi trebuit să verifice dacă pentru proiectul care se presupune că face obiectul verificărilor DNA/DLAF s-a început sau nu urmărirea penală. Potrivit art. 6 lit. b) din O.G. nr. 14/2013, "Art. 6 - Nu fac obiectul prezentului act normativ sumele aferente contractelor finanțate din fonduri europene din cadrul Programului operațional regional: (...) b) asupra cărora au fost formulate sesizări către ANI, DLAF și/sau organele de urmărire penală pentru suspiciune de fraudă, tentativă de fraudă sau conflict de interese până în momentul soluționării definitive de către organele competente cărora le-a fost înaintată sesizarea sau până la soluționarea definitivă a cauzei de către instanțele judecătorești prin care se stabilește inexistența unei fapte penale;". Din cuprinsul articolului, nu rezultă că aplicabilitatea acestuia ar fi condiționată de începerea urmăririi penale, critica recurentei fiind lipsită de suport legal. 4.

Restul alegațiilor din recurs nu pot fi avute în vedere, nemulțumirea recurentei-reclamante referitoare la modalitatea de motivare și opinia sa, în sensul că ar fi trebuit admisă cererea de plată, neputând determina casarea hotărârii. Din conținutul considerentelor hotărârii recurate reiese, cu evidență, că judecătorul fondului a reținut corect situația de fapt și a răspuns criticilor și apărărilor formulate de părți, soluția pronunțată fiind dată cu interpretarea și aplicarea temeinică a prevederilor legale incidente cauzei. 4.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru cele expuse anterior, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât și va respinge recursul, ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,