ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4363/2019

Ședința publică din data de 1 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2018, din data de 27.09.2018, reclamanta A. S.A. a chemat in judecată pe pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-ANAF-DGRFPB-ADMISTRAȚIA SECTORULUI 1, solicitând anularea Deciziei de impunere nr. x-19.07.2018 si întocmirea unei noi Decizii in care sa includă spre rambursare plata integrală a cotei TVA achitată exclusiv de catre societatea reclamantă; anularea măsurii stabilite de organele de inspecție fiscala prin dispoziția nr. 31/19.07.2018 dispuse în mod abuziv și contrar cerințelor discutate in concluziile stabilite prin Raportul de inspecție fiscală nr. x/19.07.2018; refacerea raportului de inspecție fiscală nr. F-s1 40/19.07.2018 intocmit in mod nelegal si contrar cerințelor impuse de lege.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1157 din 25.03.2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și a dispus declinarea soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ si fiscal.

În esență, în considerentele sentinței, Curtea de Apel a reținut că potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

În raport de obiectul cererii de chemare în judecată, așa cum a fost precizată, Curtea a reținut că obiectul cererii este inferior valorii-prag de 3.000.000 de RON, în fapt contestându-se respingerea la rambursare a sumei reprezentând TVA, în cuantum total de 2.778.939 RON.

2.2. La data de 23.05.2019, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, care prin sentința civilă nr. 4465 din 18 iunie 2019 a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei in favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție Tribunalul București a reținut că deși decizia de impunere nr. x/19.07.2018 - filele x, se referă la acceptarea pentru rambursare a sumei de 2.727.457 RON și respingerea la rambursare a sumei de 2.778.939 RON, totuși acțiunea nu are ca obiect numai contestarea deciziei de impunere pentru suma respinsă. Reclamanta a depus la organul fiscal două deconturi, pentru rambursarea sumelor de 3.352.794 RON și 2.153.602 RON - filele x vol. I.

În aceste condiții tribunalul a apreciat că se impune examinarea unitară a solicitării de rambursare, deoarece organul fiscal a decis respingerea la rambursare a unor sume și acceptarea altor sume, astfel că și acțiunea dedusă judecății necesită cercetarea integrală a actelor contestate și a documentației aferente privind rambursarea integrală a sumei de 5.506.396 RON. Așadar, tribunalul a apreciat că litigiul privește o taxă cu o valoare ce depășește pragul valoric de 3.000.000 RON, care ar fi stabilit competența de soluționare a cauzei în sarcina tribunalului.

Înalta Curte constată că obiectul acțiunii vizează anularea Deciziei de impunere nr. x-19.07.2018 și obligarea pârâtei la întocmirea unei noi Decizii în care să includă spre rambursare plata integrală a cotei TVA achitată exclusiv de către societatea reclamantă.

Înalta Curte în stabilirea competenței teritoriale are în vedere prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform cărora: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

În speță, Înalta Curte, în raport de cererea precizatoare formulată de reclamantă la 22.03.2019, constată că prin cererea de chemare în judecată se solicită anularea Deciziei de impunere nr. x-19.07.2018 prin care a fost respinsă la rambursare suma reprezentând TVA, în cuantum total de 2.778.939 RON, fiind acceptată la rambursare diferența de 2.727.457 RON, din totalul sumei de rambursat în valoare de 5.506.396 RON. Așadar, reclamanta nu contestă decizia de impunere în integralitatea ei, prin cererea de chemare în judecată aceasta vizează doar anularea parțială a acestei decizii strict în ceea ce privește respingerea la rambursare a sumei de 2.778.939 RON, aspect confirmat și de capătul accesoriu al acestei cereri prin care solicită "întocmirea unei noi decizii în care sa includă spre rambursare plata integrală a cotei TVA achitată exclusiv de catre societatea reclamantă."

În raport cu textul legal indicat mai sus și având în vedere că reclamanta urmărește anularea unei decizii prin care i s-a respins la rambursare o sumă cu caracter de taxă pe valoare adăugată, în cuantum de 2.778.939 RON, sumă sub pragul valoric de 3.000.000 RON, apreciază că instanța competentă material să soluționeze prezenta cauză este tribunalul.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI - ADMINISTRAȚIA SECTORULUI 1 A FINANȚELOR PUBLICE, în favoarea, Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 octombrie 2019.