ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6128/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6128/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra conflictului negativ de competență;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prima instanță învestită.
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 09.04.2019, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscala, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice -București, Serviciul Soluționare Contestații 1 și Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice -București, Administrația Sectorului 1 a Finanțelor Publice, Serviciul de Inspecție Fiscală a solicitat anularea în totalitate a Deciziei nr. 15/15.01.2019 emisă de ANAF-SSC, prin care s-a respins contestația nr. 1171/04.09.2018, înregistrată la AS1FP sub nr. x/04.09.2018, formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. xl 73/19.07.2018, anularea în totalitate a Deciziei de impunere nr. xl 73/19.07.2018 emisă de ASiFP, prin care a fost respinsă la rambursare suma reprezentând TVA, în cuantum total de 2.778.939 RON, dintr-un total de 5.506.396 RON solicitat de reclamantă la rambursare prin deconturi cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare, anularea în parte a Raportului de inspecție fiscală nr. x/19.07.2018 emis de AS1FP, în ceea ce privește motivele de fapt și temeiurile de drept în baza cărora s-a dispus soluția de respingere la rambursare a sumei reprezentând TVA, în cuantum total de 2.778.939 RON, dintr-un total de 5.506.396 RON solicitat de reclamantă la rambursare prin deconturi cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare, obligarea pârâtei AS1FP la emiterea unui nou raport de inspecție fiscală care să constate în mod corect situația reală de fapt și temeiurile de drept în legătură cu deconturile cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare, depuse sub nr. x, aferent perioadei 01.11.2016-30.09.2017 și respectiv x, aferent perioadei 01.10.2017-31.12.2017, obligarea pârâtei AS1FP Ia emiterea unei Decizii privind nemodificarea bazei de impozitare ca urmare a refacerii raportului de inspecție fiscală și, pe cale de consecință, obligarea pârâtei A1FP la emiterea unei Decizii de rambursare a TVA în sumă totală de 5.506.396 RON conform deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare ale A., respectiv x, aferent perioadei 01.11.2016-30.09.2017 pentru suma de 3.352.794 RON și x, aferent perioadei 01.10.2017-31.12.2017, pentru suma de 2.153.602 RON, obligarea pârâtei AS1FP la plata către reclamantă a dobânzii legale în cuantum de 0,02%/zi de întârziere, datorate pentru suma de 2.778.939 RON, reprezentând TVA respinsă la rambursare, începând cu data de 20.07.2018 (ziua următoare datei emiterii de către ASIFP a Deciziei de impunere nr. xl 73/19.07.2018) conform dispozițiilor art. 182 alin. (1), (3) și (4) raportate la prevederile art. 77 alin. (5) din Codul de procedură fiscală, până la rambursarea efectivă a sumei datorate, obligarea pârâtei ASiFP la plata către reclamantă de penalități de întârziere în cuantum de 0,01%/zi de întârziere, datorate pentru suma de 2.778.939 RON, începând cu data de 20.07.2018 (ziua următoare datei emiterii de către ASiFP a Deciziei de impunere nr. xi 73/19.07.2018), conform dispozițiilor art. 176 din Codul de procedură fiscală și obligarea pârâtelor la suportarea, în solidar, a cheltuielilor de judecată avansate de reclamantă în vederea soluționării prezentei cauze.
Prin sentința civilă nr. 7452 din data de 5.11.2019 Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetenței materiale a instanței și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul București a reținut că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:
"Art. 10. - (1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
În speța dedusă judecății suma estimată prin actul administrativ fiscal atacat este în cuantum de 5.506.396 RON, sumă care depașește pragul de 3.000.000 RON prevăzut de lege pentru determinarea competentei materiale.
De altfel, și numai suma contestată depășește la acest moment acest prag, așa cum rezultă din calculul debitului principal și al penalităților.
In acest context, competența materială de soluționare a cauzei aparține curții de apel.
Față de împrejurarea că toate părțile cauzei au sediul în mun. București, competența teritorială de a soluționa cauza aparține Curții de Apel București.
A doua instanță învestită.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 26.05.2020, sub nr. x/2019.
Prin sentința civilă nr. 821 din data de 22.09.2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale în cauza formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice-Serviciul Soluționare Contestații, Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice- Administrația Sectorului 1 a Finanțelor Publice-Serviciul de Inspecția Fiscală, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel a reținut că reclamanta contestă soluția de respingere la rambursare a sumei reprezentând TVA, în cuantum total de 2.778.939 RON, solicitat prin deconturi cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare.
Potrivit art. 10 alin. (1) din legea nr. 554/2004 "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
În cauză, valoarea creanței stabilite prin actul administrativ contestat se situează sub pragul de 3.000.000 RON - întrucât nu se contestă întreaga sumă solicitată (5.506.396 RON), iar dobânzile n-au făcut obiectul actului administrativ contestat, potrivit dispozițiilor legale citate competența materială revine tribunalului de la domiciliul reclamantului, astfel încât, în baza art. 132 raportat la art. 130 alin. (2) C. proc. civ., instanța a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.
Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul negativ de competență, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.
În ceea ce privește cadrul procesual se constată că, prin cererea dedusă judecății reclamanta a solicitat anularea în totalitate a Deciziei de impunere nr. xl 73/19.07.2018 emisă de ASiFP, prin care a fost respinsă la rambursare suma reprezentând TVA, în cuantum total de 2.778.939 RON.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe se referă la stabilirea competenței materiale, în raport cu prevederile legale incidente în materie.
Înalta Curte constată potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:
"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."
Dispozițiile art. 10 alin. (1) din legea nr. 554/2004 instituie două criterii de determinare a competenței instanței de fond, respectiv criteriul valoric și criteriul rangului autorității emitente în cadrul sistemului administrativ.
Atât Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, cât și Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au apreciat că în cauză este incident criteriul valoric, întrucât pretențiile reclamantei fac parte din categoriile enumerate de textul de lege (taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora), însă au reținut în mod diferit valoarea obiectului dedus judecății.
Astfel, se constată că în mod corect a reținut Curtea de Apel București că valoarea creanței stabilite prin actul administrativ contestat se situează sub pragul de 3.000.000 RON, întrucât reclamanta a contestat Decizia de impunere nr. xl 73/19.07.2018 emisă de AS1FP prin care a fost respinsă la rambursare suma reprezentând TVA, în cuantum total de 2.778.939 RON, iar dobânzile nu au făcut obiectul acestui act.
Față de aceste considerente, Înalta Curte consată că potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 competența materială revine tribunalului.
Temeiul legal al soluției adoptate.
Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generala Regională a Finanțelor Publice - Serviciul Soluționare Contestații 1 și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - Administrația Sectorului 1 a Finanțelor Publice - Serviciul de Inspecție Fiscală, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2020.