ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1020/2021

Ședința publică din data de 18 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 11 aprilie 2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, a solicitat anularea Deciziei D.G.R.F.P. București nr. 627/06.10.2016, de soluționare a contestației prealabile înregistrată la A.F.P. Sector 6 sub nr. x/04.08.2016 și reînregistrată la D.G.R.F.P. București sub nr. x/10.08.2016, anularea în parte a Deciziei de impunere nr. x/16.06.2016, emisă de Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 6 București, recunoașterea dreptului la rambursarea TVA în sumă de 2.632.411 RON și obligarea autorității pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 241 din 25 ianuarie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București;

- a anulat Decizia de soluționare a contestației nr. 627/06.10.2016;

- a anulat în parte Decizia de impunere x/16.06.2016 și a recunoscut reclamantei dreptul la rambursarea TVA în sumă de 2.632.411 RON;

- a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 13.246,28 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 241 din 25 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în nume propriu și în reprezentarea Administrației Sector 6 a Finanțelor Publice, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecarea cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 18 octombrie 2018, intimata-reclamantă A. S.R.L. a invocat în principal, excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând, cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de către intimata - reclamantă A. S.R.L. prin întâmpinare, Înalta Curte constată că excepția în discuție este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs".

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Examinând recursul declarat în cauză, prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care pârâta își întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță. Astfel, cererea de recurs se limitează la reluarea conținutului întâmpinării formulate de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în nume propriu și în reprezentarea Administrației Sector 6 a Finanțelor Publice în primă instanță, fără a se formula critici raportat la conținutul concret al hotărârii atacate.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de control judiciar fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.. Prin urmare, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

În cauză, întrucât recurenta-pârâtă nu s-a conformat exigențelor impuse de dispozițiile legale mai sus menționate și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., rezumându-se la preluarea argumentelor expuse prin întâmpinarea depusă în dosarul instanței de fond, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și va constata nul recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în nume propriu și în reprezentarea Administrației Sector 6 a Finanțelor Publice.

În condițiile art. 453 C. proc. civ., cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă A. S.R.L. a sumei de 5000 RON, reprezentând onorariul avocațial redus, astfel cum a fost dovedit cu facturile și dovezile de plată de la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului invocată de intimata-reclamantă A. S.R.L.

Constată nul recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în nume propriu și în reprezentarea Administrației Sector 6 a Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 241 din 25 ianuarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă A. S.R.L. a sumei de 5000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2021.