ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4109/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 24.06.2019, sub numărul de dosar x/2019, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Serviciul Soluționare Contestații 1 și Administrația Județeana a Finanțelor Publice Vrancea, a formulat acțiune în anulare împotriva: Deciziei nr. 999 din 13.12.2018 de soluționare a contestației formulata de societatea A. S.R.L. emisa de ANAF- DGRFP Galați, Serviciul de Soluționare Contestații 1; Deciziei nr. 126/22.01.2019 pentru soluționarea contestației formulate împotriva Dispoziției de masuri stabilite de organele de inspecție fiscala nr. x din 25/07/2018, emisa de DGRFP Galați, Administrația Județeana a Finanțelor Publice Vrancea; Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite in cadrul inspecției fiscale ale persoanei juridice nr. x/25.07.2018; Decizia de modificare a bazei de impunere ca urmare a inspecției fiscale nr. x/25.07.2018; Dispoziției privind masurile stabilite de organele de inspecție fiscala nr. x/25.07.2018; Raportului de inspecție fiscala nr. x/25.07.2018, acte întocmite si emise de Administrația Județeana a Finanțelor Publice Vrancea-Activitatea de Inspecție Fiscala.

2.1. Prin sentința civilă nr. 925/06.12.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepția necompetenței sale materiale și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel București a reținut în esență că obiectul este reprezentat de cererea de anulare a deciziei emise în soluționarea contestațiilor și privește suma de 1.759.132 de RON, sumă ce nu depășește pragul de 3.000.000 RON, prevăzut la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 .

A reținut instanța că, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Diminuarea pierderii fiscale de 5.802.311 RON înregistrate de societate, deși este o măsură administrativ-fiscală, nu stabilește valoarea unei taxe, a unui impozit sau a unei contribuții, deoarece această din urmă sumă este compusă, în concret, din valoarea unor cheltuieli considerate de organul fiscal nedeductibile.

2.2. Prin sentința civilă nr. 2357 din 25 iunie 2020, Tribunalul București-, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestui conflict.

A reținut instanța că potrivit pct. 5.7. din instrucțiunile pentru aplicarea titlului VIII din Legea nr. 207/2015, aprobate prin Ordinul președintelui ANAF nr. 3741/2015, "În situația în care, în urma unei inspecții fiscale efectuate la un contribuabil, organul de inspecție fiscală emite atât decizie de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, cât și dispoziție de măsuri privind diminuarea pierderii fiscale, cele două acte administrative fiscale sunt acte distincte, competența de soluționare fiind cea care rezultă din suma contestată aferentă fiecărui act administrativ fiscal luat individual. În situația dispoziției de măsuri privind diminuarea pierderii fiscale, competența de soluționare este dată de suma cu care se diminuează pierderea."

Prin urmare, tribunalul a reținut că dispoziția de măsuri privind diminuarea pierderii fiscale a fost calificată, în mod expres, ca fiind un act administrativ fiscal, care este distinct de decizia de impunere prin care au fost stabilite obligații fiscale suplimentare de plată.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

În cauză, reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere de anulare a deciziei emise în soluționarea contestațiilor, obiectul contestațiilor privind suma de 1.759.132 de RON, din care:

- 56.117 RON - impozit pe profit;

- 1.599.129 RON - taxă pe valoarea adăugată;

- 47.042 RON - impozit pe dividende;

- 56.844 RON - impozit pe veniturile din alte surse.

Separat de aceste obligații fiscale stabilite, reclamanta a mai contestat diminuarea pierderii fiscale înregistrate de societate cu suma de 5.802.311 RON.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență vizează aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanțele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce privește calificarea diminuării pierderii fiscale drept taxă, impozit sau contribuție.

Potrivit art. 10 alin. (1) Legea nr. 554/2004 Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Legiuitorul a instituit două criterii pentru stabilirea competenței materiale în judecarea în fond a cauzelor: criteriul poziționării autorității emitente în sistemul autorităților publice și criteriul valoric. Acesta din urmă este aplicabil în cauzele care au ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, delimitând competența materială a tribunalului și a curții de apel în funcție de suma în litigiu.

Se constată că legiuitorul a avut în vedere prin dispozițiile art. 10 alin. (1) "litigiile (…) care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la (…)", astfel încât, în cazul în care persoana care se consideră vătămată nu contestă în întregime obligația stabilită prin actul administrativ atacat, pragul valoric are în vedere numai suma în litigiu (suma contestată), iar nu cuantumul integral al taxelor și impozitelor, contribuțiilor, datoriilor vamale și obligațiilor accesorii stabilite prin actul respectiv.

Prin urmare, Înalta Curte, în acord cu cele reținute de Curtea de apel, constată că diminuarea pierderii fiscale înregistrate de societate, deși este o măsură administrativ-fiscală, nu stabilește valoarea unei taxe, a unui impozit sau a unei contribuții.

În aplicarea dispozițiilor legale anterior citate, Înalta Curte reține că prin raportare la valoarea obligațiilor de plată a căror stingere se solicită, respectiv 1.759.132 de RON, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

De asemenea, Înalta Curte constată că dispozițiile pct. 5.7. din Instrucțiunile pentru aplicarea titlului VIII din Legea nr. 207/2015, aprobate prin Ordinul președintelui ANAF nr. 3741/2015, invocate de Tribunalul București, sunt aplicabile doar în procedura administrativă, aceste dispoziții nefiind incidente în ceea ce privește stabilirea competenței de judecată a cauzei, unde se aplică exclusiv prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În fine, Înalta Curte are în vedere că pentru stabilirea valorii creanței fiscale a cărei valorificare se urmărește prin formularea acțiunii, prezintă relevanță valoarea obligațiilor de plată a căror stingere se solicită, respectiv obligații de plată în cuantum de 1.759.132 de RON.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. și pe pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Serviciul Soluționare Contestații 1 și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vrancea în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal .

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 septembrie 2020.