ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 281/2013

Prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Dragomirești la data de 17 ianuarie 2012 sub

nr. 39/224/2012, contestatorul C.I.E., în contradictoriu cu intimata S.C.

I.L.R. IFN S.A., a solicitat instanței anularea actelor de executare efectuate

în Dosarul nr. 141/2011 al B.E.J. B.R.M., invocând în drept dispozițiile art.

399 și urm. C. proc. civ.

În motivarea

acțiunii, contestatorul a arătat, în esență că, în baza contractului de leasing

încheiat cu intimata, a luat spre folosință un autoturism marca H., valoarea

contractului fiind de 30.624,88 Euro, reprezentând avans, valoarea ratelor de

leasing, valoarea reziduală și taxa de administrare, fără TVA. Deoarece

autoturismul a prezentat defecțiuni, contestatorul l-a predat reprezentanților

intimatei. Contestatorul a mai susținut că, la mai mult de 1 an de la data

contractului, i-a fost transmis un al doilea scadențar, cu o valoare majorată a

ratelor lunare, în baza unei clauze nelegale stipulate în contract.

Prin Sentința civilă

nr. 219 din 2 mai 2012 Judecătoria Dragomirești a admis excepția de

necompetență teritorială, invocată din oficiu și și-a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

În fundamentarea

acestei decizii instanța a avut în vedere clauza cuprinsă la pct. 18.6 din

Contractul de leasing financiar nr. 09943 din 27 decembrie 2007 prin care

părțile au convenit să supună toate litigiile generate de acest contract

instanțelor din București.

Astfel învestită

Judecătoria Sectorului 2 București, secția civilă, prin Sentința nr. 16172 din

19 noiembrie 2012, a admis excepția de necompetență teritorială invocată de

contestator, a declinat competența de judecare a contestației la executare în

favoarea Judecătoriei Dragomirești și în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea

conflictului de competență ivit.

În pronunțarea

acestei soluții cea de-a doua instanță a apreciat că în raport de obiectul

cauzei deduse judecății - contestația la executare întemeiată pe dispozițiile

art. 399 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ., sunt incidente în

determinarea competenței teritoriale dispozițiile art. 400 alin. (1) C. proc.

civ., coroborate cu cele ale art. 373 alin. (2) C. proc. civ.

În aplicarea acestui

raționament instanța s-a raportat și la faptul că pe raza Sectorului 2

București nu s-a efectuat niciun act de executare silită - mobiliară,

imobiliară sau prin poprire - a Contractului de leasing financiar încheiat de

părți.

Înalta Curte,

învestită legal cu soluționarea conflictului de competență în raport de art. 22

alin. (3) C. proc. civ., constată că Judecătoria Dragomirești este competentă

teritorial în judecarea cauzei.

Aceasta deoarece,

față de obiectul cauzei deduse judecății ce constă într-o veritabilă

contestație la executare, competența teritorială a instanței chemată să o

soluționeze este prevăzută de art. 400 alin. (1) C. proc. civ., normele citate

instituind o competență legală exclusivă care elimină orice determinare cu

caracter convențional și care au ca obiect de reglementare și titluri

executorii ce nu emană de la instanțele judecătorești.

Cum în cauză nu s-a

făcut dovada că executarea se situează în aria de jurisdicție a Judecătoriei

Sectorului 2 București, instanța competentă teritorial să soluționeze prezenta

contestație la executare este Judecătoria Dragomirești în circumscripția căreia

își are domiciliul debitorul și unde contestatorul a indicat sediul propriu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

în favoarea Judecătoriei Dragomirești.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 29 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - DG