ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2469/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2469/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra
contestației în anulare, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului
constată următoarele:
Prin încheierea nr. 1721 din 18
aprilie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a
civilă, în Dosarul nr. 1400/1/2013 a fost anulată ca netimbrată cererea
formulată de patentul M.I. având ca obiect strămutarea judecării cauzei ce formează
obiectul Dosarului nr. 2308/30/2011* al Tribunalulul Timiș, secția I civilă.
La data de 27
mai 2013 M.I. a formulat contestație în anulare împotriva încheierii anterior
menționate, motivat de faptul că a solicitat citarea la adresa Decanului
Baroului Timiș, însă, nefiind citat la sediul ales nu a avut cunoștință de
obligația achitării taxei de timbru stabilită în sarcina sa.
Analizând cu
prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) raportat la art. 317 și
art. 318 cu referire Ia art. 40 alin. (4) C. proc. civ., excepția
inadmisibilității contestației în anulare, Înalta Curte constată că aceasta
este întemeiată și, pe cale de consecință, va admite excepția inadmisibilității
și va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă, pentru următoarele
considerente:
În sistemul
nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești,
exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul
legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care
semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea for în
condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor,
Legalitatea
căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de
exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând
una dintre garanțiile unui proces echitabil.
Este de
necontestat că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele
prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității
căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața
legii.
În speță,
Înalta Curte constată că prin încheierea a cărei anulare se solicită a fost
anulată ca netimbrată cererea formulată de petentul M.I. privind strămutarea
judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 2308/30/2011* al Tribunalului
Timiș, secția I civilă.
Din
interpretarea prevederilor art. 317 C. proc. civ. rezultă că obiect al unei
contestații în anulare îl poate forma numai o hotărâre irevocabilă prin care
s-a soluționat recursul declarat împotriva unei decizii date în apel.
De asemenea,
conform art. 318 C. proc. civ., pot fi atacate cu contestație în anulare numai
hotărârile instanțelor de recurs.
Astfel,
contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care
se poate exercita în cazurile anume prevăzute de textele de lege anterior
menționate, numai împotriva deciziilor pronunțate de instanțele de recurs, alte
hotărâri judecătorești, inclusiv cele date m soluționarea cererilor de
strămutare (cum este situația de față) nefiind susceptibile de a fi atacate pe
calea contestației în anulare.
Nu în ultimul
rând trebuie menționat că potrivit dispozițiilor art. 40 alin. (4) „hotărârea
asupra strămutării se dă fără motivare și nu este supusă niciunei căi de atac”,
legiuitorul excluzând prin această reglementare expresă orice cale de atac, fie
ordinară, fie extraordinară (contestație în anulare sau revizuire).
Așa fiind,
pentru toate argumentele în fapt și în drept care preced, constatând că nu sunt
întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 317 și art. 318 C.
proc. civ., Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității contestației în
anulare și, în consecință, va respinge contestația în anulare formulată de
contestatorul M.I. împotriva încheierii nr. 1721 din 18 aprilie 2013 pronunțată
de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția
inadmisibilității contestației în anulare.
Respinge contestația în anulare
formulată de contestatorul M.I. împotriva încheierii nr. 1721 din 18 aprilie
2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă,
ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
19 iunie 2013.