ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3007/2013

Deliberând asupra

contestației în anulare de față, din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin contestația în anulare înregistrată la

data de 21 decembrie 2012, contestatorul V.I., invocând, în drept, prevederile

art. 317, art. 318 C. proc. civ., a solicitat casarea tuturor hotărârilor

pronunțate în perioada 2009 - 2012, în Dosarul nr. 1427/59/2011 al Curții de

Apel Timișoara, respectiv în Dosarul nr. 2954/325/2009.

În cuprinsul cererii,

contestatorul arată că solicită casarea acestor hotărâri pentru motivele

prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ., cu referire la art. 312

alin. (3), respectiv art. 314 și art. 315 C. proc. civ.

La termenul din 13

martie 2013, cauza a fost amânată pentru a da posibilitatea contestatorului de

a depune precizări prin care să indice hotărârea pe care înțelege să o

conteste.

La data de 14 iunie

2013, contestatorul a depus înscris intitulat "precizare", prin care

a înțeles să indice Sentința civilă nr. 5434 din 14 aprilie 2009, pronunțată în

Dosarul nr. 2954/325/2009 al Judecătoriei Timișoara, Sentința civilă nr. 12634

din 7 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 7070/325/2009 al Judecătoriei

Timișoara, Decizia nr. 137/A din 21 februarie 2010, Decizia nr. 518/R din 18

mai 2010, Decizia nr. 698 din 8 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr.

583/59/2010 al Curții de Apel Timișoara, Decizia nr. 13/R din 18 ianuarie 2011,

pronunțată în Dosarul nr. 1050/59/2010 al Curții de Apel Timișoara, Decizia nr.

489/R din 3 mai 2011, pronunțată în Dosarul nr. 101/59/2011 al Curții de Apel

Timișoara, Decizia nr. 802/R din 27 iulie 2011, pronunțată în Dosarul nr.

618/59/2011 al Curții de Apel Timișoara, Decizia nr. 968/R din 22 septembrie

2011, pronunțată în Dosarul nr. 643/59/2011 al Curții de Apel Timișoara,

Decizia nr. 604/R din 23 februarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 1427/59/2011

al Curții de Apel Timișoara și Dosarele nr. 1427/59/2011 și nr. 8212/1/2012 ale

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prezent la termenul

din 2 octombrie 2013, contestatorul a insistat să precizeze că solicită casarea

tuturor hotărârilor pronunțate în cauză și admiterea prezentei contestații în

anulare.

Înalta Curte va

respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă, pentru considerentele care

succed:

În sistemul nostru de

drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea

acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității

căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică

instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii,

potrivit cu natura și scopul lor.

Legalitatea căilor de

atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre

garanțiile unui proces echitabil.

În speță, Înalta

Curte constată că atât prin contestația în anulare dedusă judecății, cât și

prin precizările solicitate de instanță depuse de contestatorul V.I. la data de

14 iunie 2013, având în vedere și susținerile orale la acest termen de

judecată, contestatorul a solicitat casarea tuturor hotărârilor pronunțate în

cauză și admiterea prezentei contestații în anulare.

Este de reținut că,

indiferent de temeiul de drept pe care se întemeiază (art. 317 sau art. 318 C.

proc. civ.), contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de

retractare, care se poate exercita în cazurile anume prevăzute de textele de

lege anterior menționate, numai împotriva deciziilor pronunțate de instanțele

de recurs, alte hotărâri judecătorești, inclusiv cele date în soluționarea unei

alte contestații în anulare sau revizuiri nefiind susceptibile de a fi atacate

pe calea contestației în anulare.

Invocând în drept

prevederile art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ., art. 314 C. proc. civ.,

criticile contestatorului vizează probleme de fond ce au fost soluționate atât

de instanța de recurs, cât și de instanțele inferioare, ceea ce nu este permis

pe calea contestației în anulare.

Motivele invocate de

contestator se circumscriu unor critici care transformă prezenta cale de atac

într-un recurs la recurs, or, prevederile art. 317 și art. 318 C. proc. civ.

trebuie interpretate restrictiv pentru a nu deschide calea unui veritabil

recurs la recurs.

Este de necontestat

că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de

legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de

atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Nu în ultimul rând,

în mod constant, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a

reamintit faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea

acestuia, soluționat definitiv și irevocabil, numai în scopul de a obține o

rejudecare a cauzei; contestația în anulare nu poate avea semnificația unui

"recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de

circumstanțe esențiale și imperative (Cauza Mitrea vs. România, 26105/03

Hotărârea din 29 iulie 2008, Cauza Sebastian Taub c. România, Hotărârea din 12

octombrie 2006).

Așa fiind, pentru

toate argumentele de fapt și de drept care preced, constatând că nu sunt

întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 317 și art. 318 C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de

contestatorul V.I., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul V.I.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 2 octombrie 2013.

Procesat

de GGC - AZ