ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4121/2019

Ședința publică din data de 19 septembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 7 martie 2019, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție suspendarea executării hotărârii nr. 106/20.09.2018 emisă de Colegiul de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, ce are la bază hotărârea plenului judecătorilor din secția de contencios administrativ și fiscal din 13.09.2018, în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu referire la art. 6 din C.E.D.O., art. 1 alin. 4, art. 73 și art. 126 din Constituția României.

Prin sentința nr. 92 din 3 aprilie 2019 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche a admis excepția inadmisibilității cererii de suspendare și a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării hotărârii Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106/20.09.2018 formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În motivarea recursului, s-a arătat în esență că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor procedurale și nerespectarea dreptului de acces la o instanță legală, unică și imparțială, în contextul în care instanța nu a analizat hotărârea a cărei suspendare s-a solicitat, iar sentința nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate prin răspunsul la întâmpinare.

Fiind legal citată, intimata Înalta Curte de Casație Justiție nu a formulat apărări în cauză și nu a depus întâmpinare.

Prin cererile succesive depuse la datele de 7.06.2019, 28.08.2019, respectiv 16.09.2019, recurentul-reclamant A. a precizat expres că înțelege să renunțe la judecata cererii de recurs, ca urmare a soluționării favorabile a dosarului nr. x/2015 de către secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând excepția netimbrării invocată din oficiu în ședința publică din data de 19.09.2019, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, "(2) Se taxează cu 50 RON cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, recursului împotriva următoarelor hotărâri judecătorești: a) hotărârile prin care s-a respins cererea ca prematură, inadmisibilă, prescrisă sau pentru autoritate de lucru judecat;.", iar dispozițiile art. 33 alin. (1) din același act normativ statuează în mod expres că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt și dispozițiile art. 148 alin. (6) C. proc. civ., conform cărora:

"Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum și dispozițiile art. 197 din același cod care prevăd în mod expres că "în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă obligația recurentului de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat, astfel încât prin rezoluția din data de 14.08.2019 s-a dispus citarea acestuia cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 RON.

De asemenea, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate formula cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurentul nu a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menționată.

Înalta Curte constată că până la termenul de judecată acordat, deși a fost legal citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară aferentă recursului promovat, astfel cum rezultă din dovezile/procesele-verbale de înmânare a actului de procedură de la dosarul de recurs, recurentul - reclamant A. nu a respectat cerința prevăzută de dispozițiile art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.

În acest context, Înalta Curte nu va putea analiza cererea recurentului de renunțare la judecata căii de atac și va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., anulând recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 92 din 3 aprilie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2019.