ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 528/2019

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată la data de 19 ianuarie 2016, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și chematul în garanție Serviciul Român de Informații, a solicitat să i se comunice răspunsul la cererea înregistrată P2071 din 3 iulie 2014 la C.N.S.A.S. În motivare, a arătat, în esență, că a formulat cererea înregistrată sub nr. x din 3 iulie 2014 la C.N.S.A.S., a trimis plângerea prealabilă prin e-mail și a primit un răspuns intermediar, de informare asupra demersurilor în curs, dar nu a primit și un răspuns final.

Hotărârea instanței de fond. Prin Sentința nr. 1718 din data de 24 mai 2016 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca nefondată. A admis excepția lipsei calității procesual pasive invocată de chematul în garanție Serviciul Român de Informații și a respins cererea de chemare în garanție a Serviciului Român de Informații, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

Cererea de recurs. Împotriva Sentinței nr. 1718 din data de 24 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., fără a indica vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. Prin cererea de recurs s-a arătat că sunt îndeplinite condițiile de fapt și de drept pentru a hotărî obligarea Serviciului Român de Informații să-i comunice toate datele aflate în evidența sa, cele corespunzătoare obligației legale a CNSAS privind rezolvarea cererilor de acces la propriul dosar de la Securitate referitoare la persoana sa. De asemenea, recurentul-reclamant precizează că hotărârea instanței de fond nu i-a fost comunicată, însă susține că în ceea ce privește Hotărârea nr. 13 din 22 februarie 2005 a Consiliului Suprem de Apărare a Țării statuează predarea dosarelor securității care nu privesc securitatea națională de la SRI la CNSAS.

Apărările formulate în cauză. Intimatul-pârât CNSAS a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului deoarece motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Procedura de soluționare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 6 februarie 2019.

Examinând cu prioritate cererea de recurs, din perspectiva îndeplinirii condițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., precum și în raport cu actele și lucrările dosarului, a dispozițiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nul. Astfel, Înalta Curte constată că potrivit acestui text de lege: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488." Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât dezvoltarea motivelor de recurs nu se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și invocat de către recurentul-reclamant ca temei de drept al cererii sale de recurs, prin răspunsul formulat la întâmpinarea intimatului-pârât. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. De asemenea, aspectele invocate de către recurent nu permit încadrarea acestora în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., reprezentând doar înșiruirea unor aspecte de fapt ale cauzei, ce nu pot face obiect al cererii de recurs. În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Mai mult, examinând cererea de recurs se constată că prin aceasta sunt arătate aspecte de ordin general cu privire la cadrul legal aplicabil, precum și faptul că recurentul-reclamant insistă în obligarea chematului în garanție Serviciul Român de Informații să comunice toate actele aflate în evidența sa, cele corespunzătoare obligației legale a CNSAS, chiar dacă instanța de fond a constatat lipsa calității procesuale pasive a acestuia. Astfel fiind, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică concretă împotriva hotărârii recurate, respectiv nu a menționat critici punctuale pe aspectele reținute în considerentele sentinței recurate, în condițiile în care prima instanță a arătat în concret raționamentul pentru care a dispus respingerea cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca nefondată. Prin urmare, Înalta Curte constată că prin cererea de recurs nu a fost formulată nicio critică ce ar putea fi circumscrisă motivelor de nelegalitate apte să conducă la casarea hotărârii recurate, alegațiile formulate prin cererea de recurs fiind sumare. Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea. De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse și reținând că recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul art. 496 coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul.