ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3550/2018

CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3550/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra conflictului negativ de competență de față, constata următoarele:

Prin cererea de chemare m judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., înregistrată pe rolul Judecătoriei Horezu la data de 10 august 2017, s-a solicitat stabilirea domiciliului minorilor C. și D. la domiciliul părinților reclamantei jud. Gorj, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 723 din 20 aprilie 2018, Judecătoria Horezu a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Novaci.

În motivare s-a reținut că din cuprinsul cererii de chemare în judecată, ia data sesizării instanței, reclamanta locuia împreună cu cei doi copii minori ia domiciliul părinților săi jud. Gorj, aspect ce nu a fost negat de pârât.

În raport de dispozițiile art. 106-107 și art. 114 C. proc. civ., în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 114 C. proc. civ., care reprezintă o dispoziție specială, ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, dispoziție derogatorie de la norma generală reprezentată de art. 107 din același cod, care, prin alin. (1), reglementează o competență teritorială generală.

Prin sentința nr. 633 din 4 iulie 2018, Judecătoria Novaci a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Horezu.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul al Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

În motivare s-a reținut că, primul termen de judecată cu procedura completă în fața Judecătoriei Horezu a fost cel din data de 16.02.2018, când instanța nu a acordat un nou termen de judecată în vederea verificării competenței, ci a acordat un nou termen de judecată "pentru respectarea principiului continuității".

În aceste condiții, competența judecării cererii s-a fixat în mod exclusiv pentru Judecătoria Horezu, în altă ordine de idei, Judecătoria Horezu și-a declinat competența către Judecătoria Novaci, având în vedere alegerea de domiciliu pentru comunicarea actelor de procedură făcută de reclamanta prin cererea introductivă de instanță. Această situație ar conduce, însă, la ocolirea normelor procedurale cu privire la competența teritorială a instanțelor judecătorești, domiciliul persoanei fiind diferit ca valoare juridică de domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură. S-ar ajunge într-o atare situație ca reclamantul, stabilindu-și domiciliul pentru comunicarea actelor de procedură, să-și aleagă și instanța competentă din punct de vedere teritorial, atunci când competența ai' aparține instanțelor de la domiciliul reclamantului.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor ari: 135 alin. (1) raportate la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul acțiunii introductive îl reprezintă stabilirea domiciliului minorilor C. și D.

Ari. 106 alin. (1) din C. civ. prevede că "Ocrotirea minorului se realizează prin părinți (...)"iar potrivit art. 107 din același cod, "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii (...)".

Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., până la organizarea instanțelor de tutelă și familie, "judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare".

Art. 114 din C. proc. civ., dispune în sensul că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită". Sintagma cereri privind ocrotirea persoanei fizice include și cererea vizând ocrotirea minorului prin părinți, în sensul art. 106 alin. (1) teza I din C. civ., respectiv cererile care decurg din autoritatea părintească și exercitarea acesteia.

Titlul IV din C. civ., intitulat "Autoritatea părintească", cuprinde dispoziții cu privire la autoritatea părintească și exercitarea autorității părintești, locuința copilului și obligația de întreținere, dispoziții conform cărora instanța de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competența de soluționare a cererilor izvorând din neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești (art. 486), la stabilirea locuinței copilului (art. 496), la schimbarea locuinței copilului (art. 497) sau la exercitarea autorității părintești (art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.).

Potrivit art. 496 alin. (2)-(5) C. civ. intitulat Locuința copilului "(2) Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. (3) În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuința copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât în cazurile prevăzute expres de lege. (5) Părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia. Instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior ai minorului".

Totodată, potrivit art. 92 alin. (1) și (2) C. civ., "(1) Domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exercițiu în condițiile prevăzute de lege este ia părinții săi sau la acela dintre părinți la care el locuiește în mod statornic. (2) În cazul în care părinții au domicilii separate și nu se înțeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanța de tutelă, ascultându-l pe părinți, precum și pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide ținând seama de interesele copilului. Până, la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuiește în mod statornic".

Din coroborarea dispozițiilor legale mai sus redate, reiese că cererea reclamantei, având ca obiect stabilirea locuinței minorilor, este o cerere privind ocrotirea persoanei fizice, dată de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie.

În speță, caracterul competenței teritoriale nu este de ordine privată, întrucât obiectul cererii deduse judecății privește drepturi de care părțile nu pot să dispună în sensul art. 126 alin. (1) C. proc. civ. Fiind o cerere în materie de persoane, competența teritorială are caracter exclusiv, iar conform dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., excepția de necompetență are caracter de ordine publică, astfel că poate fi invocată, din oficiu, de instanța de judecată.

În cererea de chemare în judecată, reclamanta A. a precizat că locuiește, împreună cu minorii, la părinții săi, la domiciliul din județul Gorj.

Așadar, reședința mamei și a minorilor (persoanele ocrotite) C. și D. - adresa unde aceștia stau efectiv, unde locuiesc în fapt reprezintă elementul în raport de care se stabilește instanța competentă să soluționeze prezenta camă, potrivit art. 114 din C. proc. civ.

Având în vedere considerentele ce preced și dispozițiile legale evocate, Înalta Curte constată că Judecătoria Novaci este instanța, competentă să soluționeze prezenta cerere, așa încât se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., având ca obiect "stabilire domiciliu minor", în favoarea Judecătoriei Novaci.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10.10.2018.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2019-10-09
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1721/2019
Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov sub Dosar nr. x/2019, la data de 15.02.2019, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B., pe calea ordonanței preșe
ÎCCJ 2024-01-31
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 231/2024
Ședința publică din data de 31 ianuarie 2024 asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Novaci la data de 06.01.2023, reclamanta A., în calitate de reprezentant al minoril
ÎCCJ 2025-10-16
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1777/2025
Ședința publică din data de 16 octombrie 2025 asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Făgăraș, la 13 februa
ÎCCJ 2024-01-18
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 126/2024
Ședința publică din data de 18 ianuarie 2024 Deliberând asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele: 1. Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați la 19 septembrie 2022, sub nr. x/2022, reclaman
ÎCCJ 2019-10-08
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1698/2019
Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 7 februarie 2018 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., de
Sursă