ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3166/2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3166/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Videle la data de 12 ianuarie 2018, sub nr. x/2018, petenta S.C. A. S.R.L. a solicitat validarea popririi, obligarea terțului poprit B. S.A. la plata sumei de 39.776,94 RON, compusă din 35.260 RON, debit restant potrivit titlului executoriu reprezentat de biletul fa ordin seria x nr. x, emis la data de 30 martie 2011, și din 4.516,94 RON, cheltuieli de executare. De asemenea, a solicitat amendarea terțului poprit cu o sumă cuprinsă între 2.000 RON și 10.000 RON și acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, petenta a arătat că în dosarul de executare nr. x/2017 al Biroului Executorului Judecătoresc "C.", debitorul D. a fost obligat la plata sumei de 39.776,94 RON către creditoarea S.C. A. S.R.L., reprezentând debit restant și cheltuieli de executare.

Prin adresa din data de 5 decembrie 2017, executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi asupra tuturor conturilor deținute de debitor ia terțul poprit B. S.A. Cu toate acestea, terțul poprit nu a consemnat suma urmăribilă, ci a eliberat-o debitorului.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 790 C. proc. civ.

în cauză, la data de 16 februarie 2018, debitorul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de validare a popririi.

La rândul său, prin întâmpinarea depusă la 1 martie 2018, terțul poprit a invocat, în principal, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Videle, iar în subsidiar a solicitat respingerea cererii deduse judecății.

Prin sentința civilă nr. 155 din 10 aprilie 2018, Judecătoria Videle a admis excepția necompetenței materiale, invocată de terțul poprit B. S.A. prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Videle a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 790 C. proc. civ., dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile care îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.

Instanța a constatat că, ia data la care a început executarea silită și a fost încuviințată executarea silită, 24 martie 2014, dispozițiile art. 650 C. proc. civ. defineau instanța de executare ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se afla sediul biroului executorului judecătoresc.

De asemenea, a reținut că prin încheierea din camera de consiliu din data de 24 martie 2014, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Judecătoria Sectorului 2 București a admis cererea de încuviințare a executării silite a debitorului D., în baza titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin x, emis la data de 30 martie 2011, pentru suma de 50.259,60 RON, scadent la 7 noiembrie 2011, avalizat de debitor.

Or, cererea de validare a popririi se soluționează de instanța, de executare.

Prin Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ. Raportat la efectele acestei decizii. Judecătoria Videle a apreciat că, în situația în care instanța de executare a fost sesizată cu cererea de încuviințare a executării silite anterior publicării în Monitorul Oficial, 16 iulie 2014, competența acestei instanțe este legal dobândită potrivit vechii reglementări, nu doar pentru această cerere, a cărei admitere constituie o premisă esențială a executării silite înseși și, ca atare, reprezintă mai mult decât un simplu incident, ci și pentru orice altă cerere ulterioară, formulată în cadrul și în legătură cu executarea silită.

În ceea ce privește noile reguli de drept tranzitoriu, prevăzute de art. 24 și urmat. C. proc. civ., a reținut că scopul acestora constă în asigurarea unei judecăți sau executări silite unitare, prin aplicarea acelorași norme juridice în vigoare, după caz, la data începerii procesului sau ia data începerii executării silite, garantând stabilitatea și previzibilitatea raporturilor juridice procesuale.

A apreciat că, în măsura în care executarea silită a început sub imperiul legii vechi, aceasta va fi aplicabilă tuturor chestiunilor privitoare la executarea silită, inclusiv procedurilor judiciare incidente, precum încuviințarea executării silite, contestațiile la executare sau validarea popririi. Totodată, a arătat că această calificare, de incident apărut în cursul executării silite, se întemeiază pe dispozițiile art. 650 alin. (2) C. proc. civ.

Cum în speță executarea silită a început, și a fost încuviințată anterior datei de 16 iulie 2014, Judecătoria Videle a apreciat că instanța de executare este cea în circumscripția căreia se află sediul Biroului Executorului Judecătoresc "E. " (care a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu), fiind aceeași cu instanța care a dispus încuviințarea executării silite, anume Judecătoria Sectorului 2 București.

De asemenea, a constatat că din modalitatea de redactare a dispozițiilor art. 650 C. proc. civ. se deduce intenția legiuitorului de a conferi instanței de executare competență teritorială exclusivă.

Urmare declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 27 aprilie 2018, sub nr. x/2018.

Prin sentința civilă nr. 5331 din 22 mai 2018, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetentei teritoriale invocată din oficiu și a decimat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Videle. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 2 București a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 790 alin. (1) C. proc. civ., în vederea validării popririi va fi sesizată instanța de executare.

Potrivit înscrisurilor aflate ia dosarul cauzei, Judecătoria Sectorului 2 București a constatat că, la data începerii executării silite, moment care se situează anterior încuviințării executării silite prin încheierea din camera de consiliu din data de 24 martie 2014, pronunțată de această instanță în dosarul nr. x/2014, era în vigoare art. 650 alin. (1) C. proc. civ., care prevedea, la acel moment, că "instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Ulterior începerii executării silite, prin Decizia nr. 348/2014, pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial nr. 529 din 16 iulie 2014, s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ.

Față de această situație, instanța a reținut că textul legal menționat nu poate ultraactiva, întrucât ar însemna să creeze un reziduu de neconstituționalitate, aspect care contravine atât principiului supremației Constituției, cât și jurisprudenței Curții Constituționale în materia efectelor deciziilor de neconstituționalitate, care sunt general obligatorii și produc efecte numai pentru viitor.

Pe cale de consecință, pentru determinarea instanței competente în această materie, Judecătoria Sectorului 2 București a considerat că trebuie să se aplice criteriul general ai domiciliului debitorului, conform art. 107 alin. (2) C. proc. civ., întrucât modificările aduse acestui act normativ prin Legea nr. 138/2014 nu sunt aplicabile în prezenta procedură de executare silită, față de prevederile art. 25 alin. (1) din cod.

Aplicând aceste criterii cauzei deduse judecății, instanța a apreciat că este competentă să soluționeze cererea de validare a popririi Judecătoria Videle, cu atât mai mult cu cât debitorul domiciliază în jud. Teleorman.

Examinând conflictul de competență, Înalta Curte va reține că, în cauză, competența soluționării pricinii revine Judecătoriei Sectorului 2 București, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București sub nr. x/2014, petentul Biroul Executorului Judecătoresc "E." a solicitat încuviințarea executării silite prin poprire a debitorului D., urmare cererii formulate de creditoarea A. S.R.L.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 24 martie 2014, Judecătoria Sectorului 2 București, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 662 C. proc. civ., a admis cererea formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc "E." privind pe creditoarea A. S.R.L. și pe debitorul D. A încuviințat executarea silită în baza titlului executoriu, reprezentat de biletul la ordin x, emis la data de 30 martie 2011 pentru suma de 50.259,60 RON, scadent la data de 7 noiembrie 2011, avalizat de debitor, până la concurența creanței în cuantum de 35.260 RON și a cheltuielilor de executare. A dispus autorizarea creditoarei să procedeze la executarea silită a obligației cuprinse în titlul executoriu.

Prin adresa din data de 5 decembrie 2017, emisă terțului poprit B. S.A. în dosarul de executare nr. x/2017, Biroul Executorului Judecătoresc "C.", prin raportare la titlul executoriu mal sus menționat și la încheierea din camera de consiliu din data de 24 martie 2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București In dosarul nr. x/2014, a dispus înființarea popririi asupra tuturor conturilor deschise de debitor la această instituție bancară, până la concurența sumei de 39.776,94 RON.

La data de 12 ianuarie 2018, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Videle sub nr. x/2018, în baza art. 790 C. proc. civ., creditoarea A. S.R.L. a solicitat validarea popririi și obligarea terțului poprit B. S.A. Sa plata sumei de 39.776,94 RON, reprezentând debit restant în cuantum de 4.516,94 RON și cheltuieli de executare, precum și amendarea acestuia cu o sumă cuprinsă între 2.000 RON și 10.000 RON pentru neîndeplinirea obligațiilor care îi reveneau pentru efectuarea popririi.

Înalta Curte constată că, potrivit prevederilor art. 622 alin. (2) C. proc. civ. "În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel".

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că executarea silită a. început și a fost încuviințată anterior datei de 16 iulie 2014, data publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei nr. 348 din 17 iunie 2014, pronunțată de Curtea Constituțională, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 650 alin. (1) din C. proc. civ. (art. 651 alin. (1) C. proc. civ. în forma republicată) care stipulau că .instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel". Excepția de neconstituționalitate a fost admisă în considerarea faptului ca aceste norme permiteau un criteriu subiectiv de apreciere din partea uneia dintre părțile litigante, aspect ce echivala cu imposibilitatea cunoașterii, de către debitor, a instanței de executare competente.

Cum încuviințarea declanșării acestei proceduri de Judecătoria Sectorului 2 București a avut loc înainte de publicarea Deciziei nr. 348 din 17 iunie 2014 în Monitorul Oficial al României, anume la 24 martie 2014, se constată că instanța de executare a fost stabilită anterior acestui moment.

Or, conform prevederilor art. 790 alin. (1) C. proc. civ. în forma republicată, "Dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi".

În cauză, cererea de executare silită a fost depusă de creditoarea A. S.R.L. la Biroul Executorului judecătoresc "E.", cu sediul profesional în municipiul București, care a solicitat Judecătoriei Sectorului 2 București încuviințarea executării silite a titlului executoriu. Astfel cum s-a arătat, această din urmă cerere a fost admisă prin încheierea din camera de consiliu din data de 24 martie 2014, pronunțată în dosarul nr. x/2014.

Cum în speță executarea silită a fost încuviințată anterior datei de 16 iulie 2014, rezultă că instanța de executare este instanța care a dispus încuviințarea executării silite, anume Judecătoria Sectorului 2 București.

Întrucât validarea popririi reprezintă un incident procedural, aceasta se supune sub toate aspectele legii aplicabile executării silite înseși.

Reținând că, în raport de art. 790 alin. (1) C. proc. civ., instanța competentă să soluționeze cererea de validare a popririi este instanța de executare, legiuitorul instituind o competență teritorială exclusivă, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.