ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 339/2018

HOTĂRÂRE

01.02.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 339/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Videle la data de 9 mai 2017, reclamanta SC A. SA a chemat în judecată pârâtul B. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 3018 lei, actualizată de la data plății efectuate de către aceasta, până la data plății efective în raport cu indicele de inflație, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că obligația de plată a contravalorii unor drepturi salariale, instituită în sarcina sa prin Sentința civilă nr. 44 din data de 13 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Teleorman, a fost stinsă prin executarea sumei de 8502 lei, în cadrul Dosarului execuțional nr. x/2010, apreciind că suma de bani în cuantum de 3018 lei este nedatorată, creanța fiind stinsă anterior, ca urmare a primei executări silite.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 1345 - 1348 C. civ.

Pârâtul, deși legal citat, nu s-a prezentat în fața instanței la primul termen de judecată și nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare.

Prin Sentința civilă nr. 1172 din data de 19 septembrie 2017, Judecătoria Videle a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea instanței de judecată în a cărei circumscripție se află domiciliul pârâtului, respectiv în favoarea Judecătoriei Costești.

Învestită prin declinare, Judecătoria Costești a pronunțat Sentința civilă nr. 1404 din data de 20 decembrie 2017, prin care prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Videle, a constatat ivit conflictul negativ și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a arătat că potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ. necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Judecătoria Costești a reținut că pârâtul nu a formulat întâmpinare și nici nu a invocat excepția de necompetență la primul termen de judecată în fața primei instanțe, considerent pentru care Judecătoria Videle nu avea posibilitatea legală de a invoca, din oficiu, o excepție de necompetență teritorială de ordine privată, concluzionând că soluționarea cererii având ca obiect îmbogățire fără just temei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia a fost inițial înregistrată cererea de chemare în judecată.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Ceea ce a determinat ivirea prezentului conflict de competența a fost interpretarea și aplicarea greșită, de către ambele instanțe de judecată aflate în conflict, a textelor de lege referitoare la excepția de necompetență teritorială relativă, respectiv a condițiilor în care această excepție poate fi invocată.

Astfel cum prevăd dispozițiile art. 130 C. proc. civ., excepția de necompetență se invocă în mod diferit, în funcție de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competență încălcate.

Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de dispozițiile art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv: 1. când sunt încălcate normele privind competența generală - când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; 2. în cazul încălcării competenței materiale - când procesul este de competența unei instanțe de alt grad; 3. când sunt încălcate normele privind competența teritorială exclusivă - în cazul în care procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetența este de ordine privată.

Litigiul de față are ca obiect o acțiune în pretenții întemeiată pe faptul juridic al îmbogățirii fără justă cauză și pe existența unei presupuse plăți nedatorate, acțiune motivată în drept pe prevederile art. 1345 - 1348 C. civ.

Față de obiectul cererii introductive, competența teritorială a instanței chemată să soluționeze acest tip de cauze este stabilită de regula generală cuprinsă în dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

În speță, pârâtul B. are domiciliul în comuna Popești, sat Slobozia, județul Argeș, competența de soluționare a cauzei revenind, potrivit textului de lege anterior enunțat, instanței de la domiciliul pârâtului, respectiv Judecătoriei Costești.

Fără a ține seama de această normă de competență teritorială de ordine privată, reclamanta SC A. SA a înțeles să înregistreze cererea de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Videle.

Dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. prevăd că necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Din interpretarea acestui articol reiese că, în situația în care reclamantul a sesizat o altă instanță decât cea competentă potrivit legii, numai pârâtul ar putea solicita declinarea competenței la una dintre instanțele competente, instanța astfel învestită neputând invoca, din oficiu, excepția de necompetență teritorială de ordine privată.

În cauză, verificând actele din dosar, se constată că pârâtul nu a formulat întâmpinare prin care să invoce excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Videle și nici nu a înțeles să invoce această excepție la primul termenul de judecată la care părțile au fost legal citate.

De altfel, nici în fața instanței învestite prin declinare, respectiv în fața Judecătoriei Costești, pârâtul, deși a depus la dosar întâmpinare, nu a înțeles să invoce excepția de necompetență teritorială, în condițiile stabilite de normele procedurale mai sus-menționate.

Înalta Curte constată că invocarea, din oficiu, a excepției necompetenței teritoriale de ordine privată, de către ambele instanțe aflate în conflict, s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 130 C. proc. civ., în condițiile în care dreptul de a contesta sesizarea instanței necompetente revenea exclusiv pârâtului, care nu a înțeles să invoce excepția de necompetență de ordine privată în termenul prescris de lege.

Ca atare, față de prevederile legale sus-menționate, Judecătoria Costești, învestită prin declinare cu soluționarea cauzei, nu era îndrituită să reinterpreteze normele de necompetență de ordine privată și să invoce, la rându-i, din oficiu, cu argumentele unei veritabile instanțe de control judiciar, propria necompetența teritorială, dezînvestindu-se, în acest fel, de soluționarea pricinii.

Cu alte cuvinte, instanța învestită prin declinare nu are căderea să facă o analiză a hotărârii pronunțate de instanța care s-a dezînvestit de soluționarea pricinii, după care să săvârșească aceeași eroare, procedând la invocarea din oficiu a unei excepții de necompetență teritorială de ordine privată.

Drept urmare, în stabilirea instanței competente a soluționa prezenta cauză, Înalta Curte, ca instanță de regularizare învestită cu soluționarea conflictului de competență, pentru o mai bună administrare a justiției, urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței competente în raport de dispozițiile legale aplicabile în speță, respectiv în raport de prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., ce stabilesc regula generală de competență teritorială în favoarea instanței în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul.

Având în vedere considerentele expuse, cum domiciliul pârâtului B. se află în comuna Popești, sat Slobozia, județul Argeș, competența de a soluționa prezenta cauză urmează a se stabili în favoarea Judecătoriei Costești, ca instanță în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul pârâtului.