ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2979/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 21 ianuarie 2016, pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligat pârâtul la plata sumei de 100.000 euro, în echivalentul în RON la data plății, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul momi cauzat ca urmare a privării de libertate, în mod nelegal în perioada 6.04.2016 - 4.05.2016. Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 538-542 din C. proc. pen. Tribunalul Argeș, secția civilă, prin sentința nr. 143 din 12 aprilie 2017, a admis, în parte, cererea și a obligat pe pârât să plătească reclamantului suma de 10.000 euro, în echivalent RON, la cursul BNR din ziua plății și suma de 1.000 RON cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 3343 din 13 noiembrie 201.7, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de reclamantul A. și de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentant de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș împotriva sentinței nr. 143 din 12 aprilie 2017, pronunțate de Tribunalul Argeș. Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentant de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș. Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 30.04.2018, ia întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a constatat faptul că decizia ce face obiectul recursului nu este supusă acestei căi de atac. Completul de filtru C2, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 04.05.2018, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ. Potrivit dovezilor aflate la filele 63-66, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, care nu au depus punct de vedere asupra raportului, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ. Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată ca este inadmisibil, pentru următoarele considerente: În cauză, se reține că instanța de judecată a fost sesizată cu soluționarea unei acțiuni având ca obiect acordarea unor daune morale, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 539 din C. proc.

pen. Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ.: "sunt hotărâri definitive, cele date în apel, tară drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs". De asemenea, în temeiul art. 483 alin. (2) din C. proc. civ. "hotărârile date în apei, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului". Totodată, potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial nr. 89 din 12 februarie 2013, astfel cum au fost modificate prin O.U.G.

nr. 62/2015 și O.U.G. nr. 95/2016: "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2018, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate (...) în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede ca hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului", Prin urmare, din coroborarea dispozițiilor 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ., cu cele ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, rezultă că hotărârile pronunțate în soluționarea litigiilor având ca obiect repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare sunt supuse numai apelului la curtea de apel.

Astfel, Decizia civilă nr. 3343 din 13 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, prin care a fost respins apelul îndreptat împotriva soluției instanței de fond într-un litigiu având ca obiect repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, nu este supusă căii de atac a recursului, fiind definitivă, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. Se mai reține că, în raport de dispozițiile art. 457 alin. (2) din C. proc. civ.

potrivit cărora: "Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege", mențiunea în cuprinsul deciziei atacate a faptului că părțile au deschisă calea de atac a recursului nu are niciun efect asupra admisibilității căii de atac, potrivit celor mai sus-arătate în concluzie, se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentant de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș împotriva Deciziei civile nr. 3343 din 13 noiembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentant de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș împotriva Deciziei civile nr. 3343 din data de 13 noiembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18.09.2018.