ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2618/2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015 la Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, petentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B., strămutarea dosarului nr. x/2014, aflat pe rolul Judecătoriei Bolintin Vale și suspendarea judecării procesului până la soluționarea prezentei cereri.

Prin încheierea nr. 58/F din 15.10.2015, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată, cererea de strămutare formulată de petent.

La data de 19 martie 2018, petentul A. a depus o cerere, nemotivată, intitulată "apel de drept" (calificată recurs prin raport), în dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel București, secția a III-a civila și pentru cauze cu minori și de familie, ce a avut ca obiect cererea de strămutare a dosarului nr. x/2014 al Judecătoriei Bolintin Vale, soluționată prin încheierea nr. 58/F din 15.10.2015.

Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la cele ale art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Ca urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice.

Totodată, principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Potrivit art. 144 alin. (2) din C. proc. civ., hotărârea asupra strămutării se dă tară motivare și este definitivă, iar potrivit art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. sunt hotărâri definitive, hotărârile care nu sunt supuse apelului sau recursului.

Obiectul, prezentului dosar îl reprezintă cererea de strămutare a cauzei înregistrate pe rolul Judecătoriei Bolintin Vale, sub nr. x/2014, formulată de petentul A.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale menționate rezultă că încheierea nr. 58/F din 15 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze pentru minori și de familie, nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată în cadrul soluționării unei cereri de strămutare.

Față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat de petentul A., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii nr. 58/F din 15 octombrie 2015 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze pentru minori și de familie.

Decizia nu este supusă niciunei căi de atac, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și se va comunica părților, în temeiul prevederilor art. 427 alin. (1) din C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20.06.2018.