Decizia nr. 652/2020 — ÎCCJ, Secția I civilă — cerere de strămutare împotriva deciziei nr. 911/2019 a Curții de Apel București

Hotărârea supusă recursului Prin Decizia nr. 911 din 29 noiembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de strămutare a Dosarului nr. x/2010 al Tribunalului București, secția a III-a civilă, formulată de petentul A., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul Împotriva acestei decizii a formulat recurs petentul A. la 6 ianuarie 2020. În motivarea cererii de recurs, recurentul a susținut că decizia atacată este nelegală și netemeinică, întrucât Curtea de Apel București este competentă să soluționeze cauza.

Înregistrarea cererii de recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 21 ianuarie 2020, sub nr. x/2020, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 8.

Apărările formulate în cauză La 10 februarie 2020, intimatul B. a depus o cerere prin care a solicitat respingerea, ca nefondată sau ca inadmisibilă a căii de atac, judecata în lipsă și aplicarea unei amenzi judiciare recurentului pentru exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Recursul declarat în cauză vizează Decizia nr. 911 din 29 noiembrie 2019, prin care Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de strămutare a Dosarului nr. x/2010 al Tribunalului București, secția a III-a civilă, formulată de petentul A., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Potrivit dispozițiilor art. 158 alin. (3) din C. proc. civ., "Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent". Cum, potrivit normei legale mai sus menționate hotărârea de declinare a competenței nu este supusă niciunei căi de atac, calea de atac a recursului declarată împotriva unei astfel de hotărâri este inadmisibilă. Pentru argumentele expuse, din coroborarea dispozițiilor art. 377 alin. (5) din C. proc. civ. cu art. 158 alin. (3) din același act normativ, Decizia nr. 911 din 29 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, nu este susceptibilă de recurs. Prin urmare, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva Deciziei nr. 911 din 29 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. În ceea ce privește cererea privind sancționarea recurentului cu amendă judiciară pentru exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale, formulată de intimatul B., Înalta Curte apreciază că nu se impune a aplica în cauză textul de lege menționat. Din această perspectivă, constată că aplicarea dispozițiilor art. 1081 din C. proc. civ. reprezintă un instrument de reglare a conduitei procesuale abuzive a unui participant la procesul civil prin aplicarea unei sancțiuni administrative de către completul de judecată care instrumentează cauza, neputând constitui obiectul unei cereri care să învestească instanța potrivit principiului disponibilității procesuale care guvernează procesul civil. PENTRU ACESTE MOTIVE,