ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2072/2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2072/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

La 21.08.2017, reclamanții A. B., C., D. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând acordarea diferențelor de salariu rezultate din aplicarea majorărilor salariale de 2%, 5% și 11% dispuse prin O.U.G. nr. 10/2007 calculate la valoarea de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, pentru perioada 2008 până la 01.10.2016, actualizarea valorii de referință sectorială conform O.U.G. nr. 20/2016 completată cu O.U.G. nr. 57/2015, actualizate cu rata inflației la care să se adauge dobânda legală.

Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 546 din 6 februarie 2018 a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanții fac parte din personalul auxiliar de specialitate din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, iar potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

Astfel, se instituie o competență exclusivă privind soluționarea unui conflict de muncă, fiind competent tribunalul în raza căruia reclamantul își are domiciliul, reședința.

Reclamanții din cauza pendinte fac parte din personalul auxiliar de specialitate din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

S-a reținut și faptul că noul C. proc. civ. reglementează o competență alternativă dată fiind calitatea pe care au reclamanții.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "(1) Daca un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.". Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, dispozițiile anterior enunțate se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor asistenților judiciari si grefierilor.

Singura condiție impusă pentru a deveni aplicabile dispozițiile acestui text legal este aceea ca judecătorul/procurorul/grefierul să aibă calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea.

S-a reținut că activitatea reclamanților se desfășoară în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție - Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, iar fondul cauzei este de competența Tribunalului București.

În aceste circumstanțe, prima instanță învestită a apreciat că nu este competentă teritorial și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Învestit prin declinare, Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 2762 din 29 martie 2018 a admis, la rândul său, excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Această instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, cererile referitoare la soluționarea conflictelor de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamanții își au domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul și că potrivit art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011 cererile referitoare la soluționarea conflictelor de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își au domiciliul sau locul de muncă reclamanții.

În speță, toți reclamanții au domiciliul în Județul Argeș și calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

Tribunalul București a apreciat că în cauza nu sunt incidente dispozițiile art. 127 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, întrucât reclamanții nu funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș. Totodată, a reținut că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, funcționează pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și nu pe lângă Tribunalul Argeș, iar împrejurarea că Serviciul teritorial Pitești al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism are sediul în Pitești este lipsită de relevanță sub aspectul incidenței prevederilor art. 127 din C. proc. civ., nefiind întrunită condiția instituită prin prevederile alin. (1) din acest text legal.

Cum reclamanții au ales sa sesizeze instanța aflată în circumscripția de domiciliu, Tribunalul Argeș inițial și legal sesizat nu avea posibilitatea de a declina competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului București.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, pentru considerentele care succed:

Prezentul conflict negativ de competență a fost generat de modalitatea diferită în care instanțele aflate în conflict au apreciat asupra caracterului absolut sau alternativ al competenței teritoriale.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții care și-au desfășurat activitatea în calitate de grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul teritorial Pitești au solicitat plata unor diferențe de salariu, în temeiul O.U.G. nr. 10/2007, O.U.G. nr. 57/2015 și O.U.G. nr. 20/2016.

Art. 269 alin. (1) din Codul muncii, stipulează că judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești stabilite potrivit legii, iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința.

Pe de altă parte, în stabilirea instanței competente teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, potrivit cărora cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de munca se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Cel din urmă text are valoare unei norme speciale în raport cu prevederile Codului muncii, fiind norma aplicabilă în mod prioritar în ceea ce privește determinarea instanței competente, potrivit principiului specia/ia generalibus derogant.

Se reține, așadar, că, din coroborarea prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social cu cele ale art. 116 C. proc. civ., cu aplicarea dispozițiilor art. 216 din Legea nr. 62/2011, rezultă că, în această materie, s-a instituit o competență teritorială alternativă exclusivă care dă posibilitatea reclamantului să aleagă numai între instanțele deopotrivă competente teritorial - cea de la domiciliul său ori cea de la locul de muncă.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ. " Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea."

Prevederile art. 127 alin. (3) C. proc. civ. stabilesc că "Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.'"

Potrivit deciziei nr. 7 din data de 16 mai 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul, asistentul judiciar sau grefierul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în prima instanță.

Textul de lege vizează două situații, anume când una din persoanele vizate are legitimare procesuală activă (este reclamant) și când are legitimare procesuală pasivă (este pârât).

În cea dintâi situație, potrivit legii, reclamantul "va sesiza una din instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

Ca atare, pentru a opera prorogarea legală de competență teritorială specială în favoarea altei instanțe, de același grad, din circumscripția unei curți de apel învecinate, este necesar ca reclamantul să aibă calitatea de judecător, asistent judiciar sau grefier la instanțele competente, potrivit legii, să judece litigiul sau de procuror la parchetul care funcționează pe lângă aceste instanțe.

Așa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanții au avut calitatea de grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă I.C.C.J. - D.I.I.C.O.T. - Serviciul teritorial Pitești, în contradictoriu cu care pretind drepturile bănești ce fac obiectul prezentului litigiu de muncă.

Potrivit art. 4 alin. (5) din O.U.G. nr. 78/2016 privind organizarea și funcționarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, birourile teritoriale sunt înființate în circumscripția teritorială a parchetelor de pe lângă tribunale.

Infracțiunile date în competența Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt de competența tribunalului, așa cum prevăd dispozițiile art. 11 din O.U.G. nr. 78/2016, astfel că se reține că reclamanții și-au desfășurat activitatea la parchetul care funcționează pe lângă Tribunalul Argeș, unde, de altfel, au și indicat domiciliul lor procesual ales.

Cum dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. conțin o derogare de la normele de competență, reglementând o situație excepțională, și cum este îndeplinită condiția premisă, aceea ca judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul să funcționeze la instanța competentă să soluționeze cauza, operează prorogarea de competență în favoarea Tribunalului București, instanță judecătorească de același grad învecinată instanței unde reclamanții au desfășurat activitatea profesională.

În consecință, ținând seama deopotrivă de calitatea reclamanților de grefieri la parchetul care funcționează pe lângă Tribunalul Argeș și de interpretarea stabilită prin decizia nr. 7/2016 pronunțată în interesul legii, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului București.