ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 951/2018

Asupra cauzei penale de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 596/PI din 03 decembrie 2018, Curtea de Apel Timișoara, secția Penală, în baza art. 103 alin. (5) și art. 107 alin. (1) din Legea 302/2004, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către Judecătoria Penală nr. 2 din Albacete la data de 19.02.2018 în baza sentinței executorii nr. 145/2013, pe numele persoanei solicitate A. În baza art. 103 alin. (6) din Legea 302/2004, a dispus executarea mandatului european de arestare emis de către Judecătoria Penală nr. 2 din Albacete la data de 19.02.2018 în baza sentinței executorii nr. 145/2013, pe numele persoanei solicitate A., către organele judiciare din Spania.

În baza art. 103 alin. (3) din Legea 302/2004, a constatat că persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa organelor judiciare din Spania. În baza art. 103 alin. (5) și art. 115 alin. (2) din Legea 302/2004, a constatat că persoana solicitată nu a renunțat la beneficiul regulii specialității. S-a menționat că potrivit dispozițiilor art. 111 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 predarea se va realiza în termen de 10 zile de la data prezentă, iar dacă din motive independente predarea nu se poate efectua în termenul anterior stabilit, predarea va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române cu autoritatea competentă a statului emitent.

În baza art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, a dispus arestarea persoanei A., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data 03.12 2018 și până la data de 01.01.2019, inclusiv, sens în care în baza art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 a emis de îndată mandat de arestare. Administrația locului de deținere a reținut că persoana solicitată la Centrul de Reținere și Arest Preventiv al Inspectoratului de Poliție al Județului Timiș, până la predarea efectivă către autoritățile judiciare ale statului solicitant. În baza art. 7 din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 242 alin. (1) C. proc. pen.

a revocat măsura arestării provizorii dispusă față de persoana solicitată A. prin încheierea din 20.11.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Timișoara și va constata încetate efectele mandatului de arestare nr. x/PI/ME din 20.11.2018 În baza art. 111 alin. (5) din Legea 302/2004 a constatat că în vederea executării mandatului european de arestare, persoana solicitată a fost reținută pe o durată de 24 de ore prin Ordonanța de reținere din data de 20.11.2018 emisă de procuror în dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, începând cu ora 12:30; iar prin încheierea penală din 20.11.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Timișoara s-a dispus arestarea provizorie pe o durată de 15 zile, începând cu data de 20.11.2018 până în 04.12.2018, inclusiv; arestarea provizorie fiind revocată prin prezenta hotărâre judecătorească, când s-a dispus arestarea persoanei solicitate.

Prezenta sentință a fost comunicată persoanei solicitate și autorităților prevăzute de art. 107 alin. (2) din Legea nr. 302/2004. Potrivit dispozițiilor art. 111 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 a obligat Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române să comunice de îndată Curții de Apel Timișoara data când a fost predată persoana solicitată.

Pentru a hotărî în acest sens a reținut următoarele: Prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.11.2018, sub nr. x/2018, s-a solicitat, în baza art. 101 alin. (4) și următoarele din Legea nr. 302/2004, luarea măsurii arestării provizorii pe o perioadă de 15 zile, în vederea predării, față de persoana solicitată A., arătându-se în motivare că aceasta a fost prezentată la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, fiind depistată la punctul de trecere a frontierei Nădlac (județul Arad) pe punctul de ieșire din România, întrucât a fost introdusă o semnalare în vederea arestării și predării către autoritățile judiciare din Spania, pentru executarea unui rest de 592 zile închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, constând în aceea că la data de 05.09.2012, în Albacete, a furat dintr-o stație de carburanți, având fața acoperită și o armă asupra sa.

Prin încheierea de ședință din 20.11.2018, instanța a dispus, în temeiul prevederilor art. 101 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, arestarea provizorie a persoanei solicitate A. pe o durată de 15 (cincisprezece) zile, începând cu data de 20.11.2018 până la data de 04.12.2018, inclusiv, sens în care a fost emis mandatul de arestare nr. x/PI/ME/20.11.2018, având la bază semnalarea în Sistemul Informatic Schengen. De asemenea, a dispus amânarea cauzei pentru data de 03.12.2018, în vederea depunerii la dosar a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, tradus în limba română.

La data de 23.11.2018, procurorul a formulat în scris propunere de luare a arestării pe o perioadă de 30 zile a persoanei solicitate A., în vederea predării autorităților din Spania pentru executarea unui rest de 592 zile închisoare din pedeapsa totală de 900 zile închisoare, aplicată prin sentința de condamnare din data de 20.12.2012, definitivă la data de 27.02.2013 ("executorie 145/2013"), pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie. Analizând materialul probator aflat la dosarul cauzei, instanța a constatat că pe numele persoanei solicitate A. a fost emis un mandat european de arestare de către Judecătoria Penală nr. 2 din Albacete, la data de 19.02.2018, în baza sentinței executorii nr. 145/2013, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt prin intimidare, prevăzut de art. 237 și 242 C. pen.

Conform sentinței executorii 145/2013, persoanei solicitate i-a fost aplicată în mod definitiv pedeapsa închisorii o pedeapsă de 30 luni închisoare (900 zile), rămânând de executat, la data emiterii mandatului european de arestare, un număr de 592 zile de închisoare. În cuprinsul mandatul european de arestare a fost descrisă următoarea stare de fapt: "La data de 05 septembrie 2012, ora 22:15, în Albacete, cu pistol și mască, a furat dintr-o benzinărie." În ședința publică din 03.12.2018, persoanei solicitate A. i s-a adus la cunoștință conținutul mandatului european de arestare, iar din declarația dată în fața instanței la termenul de judecată din aceeași dată, s-a reținut că persoana solicitată a arătat că nu dorește să fie predată autorităților judiciare din Spania și că nu renunță la beneficiul regulii specialității.

Curtea a reținut că în condițiile art. 96 alin. (2) din Legea 302/2004 predarea poate avea loc și pentru alte fapte decât cele prevăzute la alin. (1) al aceluiași articol, sub condiția ca faptele care motivează emiterea mandatului european de arestare să constituie infracțiune potrivit legii române, independent de elementele constitutive sau de încadrarea juridică a acesteia. Totodată, decizia cadru 2002/584/JAI din 13 iulie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre stipulează expres că un mandat european de arestare poate fi emis când s-a pronunțat o condamnare cu o durată de cel puțin 4 luni.

Instanța, verificând admisibilitatea cererii de executare a mandatului european de arestare, a constatat că nu există niciun motiv de refuz al executării acestuia, fapta pentru care este solicitată persoana urmărită, regăsindu-se la art. 96 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004, ce nu impune verificarea dublei incriminări și, totodată, este incriminată și de legislația penală română sub forma infracțiunii de tâlhărie calificată, astfel că este îndeplinită și condiția dublei incriminări; în legislația penală română infracțiunea descrisă în mandatul european de arestare fiind reglementată de art. 233 raportat la art. 234 alin. (1) lit. a), c) și d) C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale nefiind împlinit.

Totodată, cuantumul pedepsei rămase de executat în Spania este mai mare de 4 luni, împrejurare ce permite executarea mandatului european de arestare. Instanța a reținut că persoana solicitată nu este de acord să fie predată în Spania, fiind cetățean român. În ciuda poziției persoanei în cauză, instanța a reținut că se impune predarea acesteia autorităților judiciare din Spania, deoarece împrejurarea că persoana solicitată este cetățean român, poate constitui un motiv al refuzării executării unui mandat european de arestare emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea, respectiv este o opțiune, însă nu și o obligație imperativă în sarcina instanței, în acest este art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea 302/2004.

În cazul de față, instanța a apreciat că se impune predarea persoanei solicitate, având în vedere că, în conformitate cu mențiunile din mandatul european de arestare, persoana în cauză a executat pe teritoriul Spaniei parțial pedeapsa aplicată acestuia în mod definitiv în cuantum de 900 de zile, rămânând un rest de executat de 592 zile. Împotriva sentinței penale nr. 596/PI din data de 03 decembrie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția Penală a formulat contestație persoana solicitată A. Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte constată: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că pe numele persoanei solicitată, Judecătoria Penală nr. 2 din Albacete a emis la data de 19.02.2018, mandatul european de arestare, în baza sentinței executorii nr. 145/2013, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt prin intimidare, prevăzut de art. 237 și 242 C. pen.

Conform sentinței executorii 145/2013, persoanei solicitate i-a fost aplicată în mod definitiv pedeapsa închisorii o pedeapsă de 30 luni închisoare (900 zile), rămânând de executat, la data emiterii mandatului european de arestare, un număr de 592 zile de închisoare. Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, dacă nu este incident vreunul din motivele de refuz al executării prevăzute de art. 98 din același act normativ, judecătorul se poate pronunța prin sentință deopotrivă asupra arestării și predării persoanei solicitate. Conform alin. (7) al aceluiași articol, dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventuale obiecții în ceea ce privește identitatea.

Procedându-se de către instanța de fond la ascultarea persoanei solicitate, aceasta nu a formulat obiecțiuni în ceea ce privește identitatea, precizând însă că nu consimte la predarea sa către autoritățile judiciare din Spania. Cât privește invocarea de către persoana solicitată a împrejurării că nu este de acord cu predarea, motivând că familia sa este în România, aceasta nu poate constitui un motiv opțional de refuz al executării mandatului european de arestare, în sensul dispozițiilor art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004. Rațiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanția că infractorii nu se pot sustrage justiției, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

Din examinarea tuturor datelor existente în cauză, Înalta Curte constată, de asemenea, inexistența vreuneia dintre situațiile expres prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004 ca motive obligatorii ori opționale de refuz al executării mandatului european de arestare. Astfel, în raport cu aceste considerente, alături de necesitatea executării mandatului european de arestare în virtutea principiului recunoașterii și încrederii reciproce între statele membre, impun a se dispune punerea în executare a acestei decizii judiciare și predarea persoanei solicitate în vederea executării restului de pedeapsă.

Prin urmare, instanța de control judiciar, similar primei instanțe, conchide că mandatul european de arestare conține toate informațiile prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 88 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, precum și că nu există în cauză niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2014. În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 596/PI din data de 03 decembrie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 596/PI din data de 03 decembrie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2018. Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400 RON, rămâne în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13.12.2018.