ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 862/2020

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 332/PI din 13 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală, în dosarul nr. x/2020, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (6) și (7) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către Judecătoria Konstanz - Germania, la data de 02.11.2020, în dosarul nr. x VRJs 2/19, pe numele persoanei solicitate A..

În baza art. 104 alin. (6) din Legea 302/2004, s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de către Judecătoria Konstanz - Germania, la data de 02.11.2020, în dosarul nr. x VRJs 2/19, pe numele persoanei solicitate A. și predarea acesteia către organele judiciare din Germania.

În baza art. 104 alin. (7) din Legea 302/2004, s-a constatat că persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa organelor judiciare din Germania.

În baza art. 104 alin. (5) și art. 117 alin. (2) din Legea 302/2004, s-a constatat că persoana solicitată nu a renunțat la beneficiul regulii specialității.

S-a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, predarea se va realiza în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, iar, dacă din motive independente predarea nu se poate efectua în termenul anterior stabilit, predarea va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române cu autoritatea competentă a statului emitent.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei A. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data 13.12.2020 și până la data de 11.01.2021 inclusiv, sens în care în baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus emiterea, de îndată, a mandatului de arestare.

S-a dispus ca administrația locului de deținere să rețină persoana solicitată la Centrul de Reținere și Arest Preventiv al Inspectoratului de Poliție al Județului Timiș, până la predarea efectivă către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

În baza art. 113 alin. (4) din Legea 302/2004, s-a constatat că, în vederea executării mandatului european de arestare, persoana solicitată a fost reținută pe o durată de 24 de ore prin ordonanța de reținere din data de 12.12.2020 emisă de procuror în dosarul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, începând cu ora 12:45 până în data de 13.12.2020, ora 12:45.

S-a dispus ca sentința să fie comunicată persoanei solicitate și autorităților prevăzute de art. 109 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, a fost obligat Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române să comunice, de îndată, Curții de Apel Timișoara data când a fost predată persoana solicitată.

În baza art. 88 Legea 302/2004, cheltuielile judiciare avansate au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut că, prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a solicitat, în temeiul art. 103-104 din Legea nr. 302/2004, punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către Judecătoria Konstanz - Germania, la data de 02.11.2020, în dosarul nr. x VRJs 2/19, pe numele persoanei solicitate A., arestarea pe o perioadă de 30 de zile și predarea acesteia către autoritățile judiciare din Germania.

În cuprinsul referatului, s-a reținut că, la data de 12.12.2020, ora 12:30, lucrători din cadrul IPJ TImiș - SIC au prezentat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara persoana urmărită internațional A., împotriva căreia autoritățile judiciare din Germania - Judecătoria Konstanz au emis la data de 04.11.2020 un mandat european de arestare pentru executarea unei pedepse de 4 ani și 6 luni închisoare, fiind condamnată pentru comiterea, în perioada 13.09.2018 și 14.09.2018, în apropierea localității Hilzingen, Germania, a două infracțiuni la regimul armelor și o infracțiune de tâlhărie.

S-a mai reținut că persoana urmărită internațional a fost identificată și ascultată în prezența apărătorului din oficiu, prilej cu care a precizat că recunoaște faptele pentru săvârșirea cărora este urmărit de autoritățile judiciare din Germania, că nu este de acord să fie predat autorităților judiciare din Germania, că nu renunță la regula specialității și că are afaceri judiciare în România, în sensul că este cercetat într-un dosar al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, dar nu are până la data consemnării declarației sale în cauză, calitatea de suspect sau inculpat în acel dosar.

Având în vedere că nu au fost identificate motive de refuz ale executării mandatului european de arestare, în temeiul art. 101 din Legea 302/2004, s-a dispus reținerea persoanei urmărite internațional A., pe o durată de 24 ore.

Instanța de fond a constatat că, potrivit actelor dosarului, pe numele persoanei solicitate A. a fost emis un mandat european de arestare de către Judecătoria Konstanz la data de 02.11.2020 în vederea executării unei pedepse de 4 ani și 6 luni internare într-o unitate de reabilitare, pentru comiterea, în perioada 13.09.2018 și 14.09.2018, în apropierea localității Hilzingen, Germania, a două infracțiuni la regimul armelor și o infracțiune de tâlhărie prevăzute de art. 249, 255, 250 paragraf 2 nr. 1, 52, 53 din C. pen. german, art. 52 paragraf nr. 2a din Legea germană privind regimul armelor. Hotărârea prin care s-a aplicat pedeapsa de 4 ani și 6 luni a fost pronunțată de Judecătoria Konstanz la data de 07.01.2019, fiind definitivă la data de 10.01.2019 în dosarul nr. x Ls 25 Js 22952/18jug, iar persoana solicitată a fost prezentă la proces.

În cuprinsul mandatul european de arestare, sub aspectul situației de fapt, s-a arătat că, în perioada 13.09.2018-14.09.2018, în jurul localității Hilzingen - Germania, persoana urmărită internațional A. a purtat neautorizat o armă de foc în două cazuri, într-un caz într-o unitate infracțională cu extorcare deosebit de gravă prin tâlhărie și în două cazuri a purtat un pistol cu muniție asupra sa, iar într-un caz, folosind arma, a atacat o benzinărie și a sustras 3300 euro.

În ședința publică din 13.12.2020, persoanei solicitate A. i s-a adus la cunoștință conținutul mandatului european de arestare, iar, cu prilejul audierii la acel termen, aceasta a arătat că nu dorește să fie predată autorităților judiciare din Germania, că nu renunță la beneficiul regulii specialității și că dorește executarea pedepsei în România, fiind cetățean român, că are afaceri judiciare penale în România, în sensul, că a săvârșit o tâlhărie în luna septembrie sau octombrie 2020 pe raza localității Jimbolia, dar până la data prezentă nu a fost chemat la poliție în legătură cu această faptă.

Procedând la verificarea cererii cu care a fost sesizată, instanța de fond a constatat că nu există niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, sens în care a reținut că faptele pentru care este urmărită persoana solicitată se regăsesc printre cele enumerate la art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004 și au corespondent în legislația penală română în infracțiunile de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233, art. 234 alin. (1) lit. a) din C. pen. și nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. 342 din C. pen., astfel că este îndeplinită condiția dublei incriminări, iar termenul de prescripție a răspunderii penale nu s-a împlinit.

Curtea de apel a mai reținut că sancțiunea aplicată de 4 ani și 6 luni internare într-o unitate de reabilitare a fost stabilită pentru fapte săvârșite în minoritate de persoana urmărită, iar, în această situație, în raport, cu încadrarea juridică reținută, legislația română prevede posibilitatea aplicării, în condițiile art. 114 din C. pen. român, numai a măsurilor educative care pot fi inclusiv privative de libertate în condițiile art. 124, art. 125 din C. pen.

Raportându-se la dispozițiile art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și la cele ale art. 2 lit. k) din același act normativ, instanța de fond a apreciat că măsura internării într-un centru de reabilitare dispusă de autoritățile judiciare din Germania constituie o măsură privativă de libertate, respectiv o pedeapsă, în sensul Legii nr. 302/2004 pentru care se poate emite un mandat european de arestare și pe care pot să-l execute autoritățile judiciare din România.

Totodată, s-a apreciat că este îndeplinită și cerința prevăzută de art. 1 din Decizia cadru 202/584/JAI din 13.07.2002, privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, ca durata pedepsei pentru a cărei executare este emis mandatul să fie de minim 4 luni.

Curtea de apel a mai observat că persoana solicitată este cetățean român, că aceasta a refuzat predarea către autoritățile judiciare din Germania și a cerut ca executarea pedepsei de 4 ani și 6 luni să fie executată în România, precum și că a arătat că va mai avea o condamnare ulterioară în România cu care va dori să efectueze contopirea.

În raport cu aceste aspecte, Curtea de apel nu a identificat niciun motiv pentru amânarea predării persoanei solicitate în condițiile art. 114 raportat la art. 58 din Legea nr. 302/2004, având în vedere că, până la data pronunțării hotărârii, din actele dosarului și din declarațiile persoanei solicitate nu au rezultat aspecte certe care să confirme că aceasta este cercetată penal în calitate de suspect sau inculpat, de autoritățile judiciare din România vis-a-vis de o presupusă faptă de tâlhărie săvârșită în perioada septembrie- octombrie 2020 pe raza localității Jimbolia.

S-a mai arătat că, deși persoana solicitată este cetățean român, nu se justifică, în condițiile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, a se refuza executarea mandatului european și a se recunoaște pe cale incidentală în condițiile alin. (3) din același articol hotărârea pronunțată de autoritățile judiciare din Germania în vederea executării în România a pedepsei aplicate de aceste autorități. Sub acest aspect s-a observat că predarea nu va avea consecințe grave asupra persoanei solicitate și familiei sale dincolo de cele inerente privării sale de libertate în vederea executării pedepsei, iar privarea de libertate ar avea loc și dacă executarea pedepsei ar avea loc în România. Mai mult decât atât, s-a apreciat că autoritățile judiciare din Germania, fiind cele care au dispus pedeapsa, vor fi mult mai în măsură să o aplice în litera și spiritul celor dispuse prin hotărârea de condamnare, fără a prejudicia interesele persoanei solicitate.

Ca urmare, constatând că nu există niciun impediment de ordin legal la executarea mandatului european de arestare, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (6) și (7) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către Judecătoria Konstanz - Germania, la data de 02.11.2020, în dosarul nr. x VRJs 2/19, pe numele persoanei solicitate A..

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și persoana solicitată A..

Astfel, prin memoriul cuprinzând motivele de contestație, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a arătat că, ulterior pronunțării soluției și înainte de expirarea termenului de atac, prin adresa din 15 decembrie 2020, Inspectoratul de Poliție Județean Timiș, Serviciul de Investigații Criminale, a comunicat, în scris, că numitul A. este cercetat în România în dosarul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare, în care a dobândit calitatea de suspect la data de 14 decembrie 2020 pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 alin. (1) - art. 234 alin. (1) lit. a) și d) din C. pen. și tâlhărie calificată, prevăzută de art. 234 alin. (1) lit. a) și d) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., precum și în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Timiș, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie calificată (dobândind calitatea de suspect tot la 14 decembrie 2020). În aceste condiții, s-a apreciat că, în cauză, sunt motive care justifică amânarea predării persoanei solicitate, în conformitate cu dispozițiile art. 114 raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Aceste motive au fost susținute de procurorul de ședință cu prilejul dezbaterilor care, însă, a apreciat că, în condițiile în care actele menționate în motivele de contestație depuse de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara au fost emise după pronunțarea soluției atacate în cauză, nefiind cunoscute și evaluate de prima instanță, Înalta Curte nu poate direct în calea de atac să dispună amânarea predării, ci, pentru aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, se impune, subsecvent desființării soluției, trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara pentru a examina pe fond motivele de amânare a predării.

Prin calea de atac promovată, persoana solicitată A. a arătat că nu dorește să fie predată autorităților judiciare străine, întrucât are afaceri judiciare în România, pe numele său fiind emis de către Judecătoria Sânnicolau Mare, în dosarul nr. x/2020, mandatul de arestare preventivă nr. 7/UP din 16 decembrie 2020.

Cu prilejul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu a solicitat respingerea cererii vizând punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele său, întrucât persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa către organele judiciare din Germania. În plus, a arătat că, în prezent, acesta este cercetat în două dosare penale, respectiv dosarul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare și dosarul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, în care are calitatea de inculpat, iar la acest moment se află sub puterea măsurii arestării preventive. Ca urmare, a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 22 din Legea 302/2004, referitoare la motivele opționale de refuz a extrădării.

La dosar, a fost atașată, în extras din sistemul informatic Ecris, încheierea penală nr. 8 din 16 decembrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020, prin care Judecătoria Sânnicolau Mare a dispus arestarea preventivă pentru o perioadă de 30 de zile de la 16 decembrie 2020 la 14 ianuarie 2021 inclusiv a inculpatului A., cercetat în dosarul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare.

Înalta Curte, verificând cauza sub aspectul criticilor invocate, potrivit art. 4251 din C. proc. pen., apreciază contestațiile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și persoana solicitată A. ca fiind fondate, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identității persoanei solicitate și a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege, mandatul european de arestare și, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoștința acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situația în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiași articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziției sale față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventualele obiecții privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluționează cauza prin sentință, iar, în situația în care admite cererea formulată de autoritățile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conținut și ale cărui condiții de executare sunt prevăzute de dispozițiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conținutul și forma prevăzute de art. 87 din actul normativ și dacă, în speță, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menționate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere și poziția persoanei solicitate cu privire la regula specialității, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.

Pe de altă parte, reglementând situațiile care pot determina respingerea cererii autorităților judiciare emitente de punere în executare a unui mandat european de arestare, art. 99 din Legea nr. 302/2004 prevede expres motivele obligatorii (alin. (1) și facultative (alin. (2) de refuz, reținând (în alin. (2) lit. c) că judecătorul român poate refuza executarea respectivului mandat când acesta a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent.

Așadar, din interpretarea acestor texte de lege rezultă că reținerea incidenței motivului de refuz reglementat de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 nu este obligatorie pentru instanță, ci facultativă.

Verificând actele dosarului, în raport, cu aceste dispoziții, Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului, că, în speță, sunt întrunite condițiile de fond și formă cerute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare fiind emis la data de 02.11.2020 de către Judecătoria Konstanz pe numele cetățeanului român A. în vederea executării unei pedepse de 4 ani și 6 luni internare într-o unitate de reabilitare, aplicată de aceeași autoritate judiciară prin hotărârea din 07.01.2019 pronunțată în dosarul nr. x Ls 25 Js 22952/18jug, definitivă la data de 10.01.2019, pentru comiterea, în perioada 13.09.2018 - 14.09.2018, în apropierea localității Hilzingen, Germania, a două infracțiuni la regimul armelor și o infracțiune de tâlhărie prevăzute de art. 249, 255, 250 paragraf 2 nr. 1, 52, 53 din C. pen. german, art. 52 paragraf nr. 2a din Legea germană privind regimul armelor, fapte care sunt descrise în conținutul său și are la bază mandatul de arestare cu executare emis de aceleași autorități la 31 ianuarie 2020 în dosarul nr. x VRJs 2/19.

De asemenea, se constată că faptele imputate se regăsesc printre cele enumerate la art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004 și au corespondent în legislația penală română în infracțiunile de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233, art. 234 alin. (1) lit. a) din C. pen. și nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. 342 din C. pen., astfel că este îndeplinită condiția dublei incriminări, iar, în speță, nu este incident niciunul din motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menționate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

Totodată, în cauză este îndeplinită și cerința prevăzută de art. 2 alin. (1) din Decizia cadru 2002/584/JAI din 13.07.2002, ca durata pedepsei pentru a cărei executare a fost emis mandatul european de arestare să fie de minim 4 luni.

În ceea ce privește lipsa consimțământului la predare, Înalta Curte subliniază că, așa cum s-a arătat anterior, acesta nu constituie un motiv obligatoriu de refuz al executării, care să atragă automat respingerea cererii de punere în executare a mandatului european de arestare, ci revine instanței de judecată să aprecieze, de la caz la caz, dacă se impune reținerea incidenței motivului de refuz reglementat de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004. Or, procedând la analizarea acestei împrejurări, judecătorul fondului a observat că predarea nu va avea consecințe grave asupra persoanei solicitate și familiei sale dincolo de cele inerente privării sale de libertate în vederea executării pedepsei, iar privarea de libertate ar avea loc și dacă executarea pedepsei ar avea loc în România. Totodată, a apreciat că autoritățile judiciare din Germania, fiind cele care au dispus pedeapsa, vor fi mult mai în măsură să o aplice în litera și spiritul celor dispuse prin hotărârea de condamnare, fără a prejudicia interesele persoanei solicitate.

Ca urmare, în condițiile în care lipsa consimțământului la predare a făcut obiectul analizei în fond, nu constituie o eroare de judecată, aptă să atragă desființarea hotărârii, faptul că instanța de fond a apreciat că nu se impune reținerea incidenței respectivului motiv de refuz și nu a făcut aplicarea prevederilor art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, referitoare la recunoașterea, pe cale incidentală, a hotărârii de condamnare pronunțată în străinătate.

Pe de altă parte, Înalta Curte arată că, în cauză, nu sunt incidente nici dispozițiile art. 22 din Legea nr. 302/2004, așa cum a invocat apărarea, întrucât aceste prevederi reglementează motivele opționale de refuz al extrădării, procedură ce se aplică în relațiile cu statele care nu sunt membre U.E. și este diferită de cea care trebuie urmată în raport cu obiectul cauzei (punerea în executare a unui mandat european de arestare emis de autoritățile din Germania). De altfel, apărarea nici nu a susținut că vreunul din cele două dosare penale instrumentate de organele judiciare române și care îl vizează pe contestator s-ar referi la faptele care au motivat emiterea mandatului european de arestare.

Având în vedere aceste considerente, se apreciază că, în mod corect, instanța de fond a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către Judecătoria Konstanz - Germania, la data de 02.11.2020, în dosarul nr. x VRJs 2/19, pe numele persoanei solicitate A..

Contrar, însă, celor reținute de judecătorul fondului, predarea către statul solicitant nu poate avea loc de îndată, deoarece, potrivit adresei nr. x din 15 decembrie 2020 a Inspectoratului de Poliție Județean Timiș, Serviciul de Investigații Criminale (așadar ulterioară pronunțării hotărârii atacate în cauză), față de persoana solicitată A. se desfășoară două proceduri penale în România, respectiv în dosarele nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare, în care acesta este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 alin. (1) - art. 234 alin. (1) lit. a) și d) din C. pen. și tâlhărie calificată, prevăzută de art. 234 alin. (1) lit. a) și d) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. și nr. 757/P/2020 al Tribunalului Timiș, în care se efectuează cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie calificată (dobândind calitatea de suspect tot la 14 decembrie 2020).

În plus, potrivit încheierii penale nr. 8 din 16 decembrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020, atașată la dosar în extras din sistemul informatic ECRIS, Judecătoria Sânnicolau Mare a dispus arestarea preventivă pentru o perioadă de 30 de zile de la 16 decembrie 2020 la 14 ianuarie 2021 inclusiv a inculpatului A. cercetat în dosarul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare.

În acest context, se constată că sunt întemeiate criticile formulate de parchet și de persoana solicitată A., în cauză fiind incidente dispozițiile art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, conform cărora dacă persoana solicitată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei, iar în caz de condamnare cu executare în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

Prin urmare, hotărârea atacată este nelegală sub aspectul neaplicării dispozițiilor art. 114 din Legea nr. 302/2004, având în vedere că există o cauză care impune amânarea predării persoanei solicitate A..

Deși înscrisurile depuse în dovedirea existenței celor două dosare penale aflate în instrumentarea unităților de parchet au fost depuse la dosar ulterior pronunțării hotărârii atacate, nefiind cunoscute la acel moment de Curtea de Apel Timișoara, această împrejurare nu constituie un motiv de trimitere a cauzei spre rejudecare, așa cum a solicitat parchetul, de vreme ce dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. prevăd că singurul caz în care se poate pronunța o asemenea soluție are în vedere nerespectarea dispozițiilor privind citarea, situație care nu se regăsește în speță.

În plus, în condițiile în care instanța de fond a analizat această chestiune prin prisma susținerilor persoanei solicitate în sensul că formează obiectul unor cercetări în legătură cu presupuse fapte penale săvârșite pe raza localității Jimbolia în perioada septembrie - octombrie 2020, context în care a reținut că, neexistând elemente certe la dosar în acest sens, nu se identifică niciun motiv pentru amânarea predării în condițiile art. 114 și art. 58 din Legea nr. 302/2004, în speță este respectat și principiul care garantează dublul grad de jurisdicție, neimpunându-se din această perspectivă trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara.

Deopotrivă, se impune a se sublinia că, în conformitate cu dispozițiile art. 109 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care predarea persoanei a fost amânată, indiferent dacă, la momentul pronunțării hotărârii, aceasta se află sau nu sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autoritățile române, mandatul de arestare prevăzut de art. 104 alin. (13) din aceeași lege este pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea. Ca urmare, deși dispozițiile art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 impun judecătorului să emită, de îndată, mandatul de arestare în situația în care constată îndeplinite toate cerințele prevăzute de lege pentru executarea mandatului european de arestare, aducerea la îndeplinire a acestuia este condiționată de împrejurarea dacă se amână sau nu predarea persoanei solicitate către autoritatea judiciară străină, în acest din urmă caz devenind incidente prevederile art. 109 alin. (3) din același act normativ. În același sens, sunt și dispozițiile art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în conformitate cu care, în cazul amânării predării persoanei solicitate, mandatul de arestare emis de autoritatea judiciară română intră în vigoare la data încetării motivelor care au justificat amânarea.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., va admite contestațiile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 332/PI din 13 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală, în dosarul nr. x/2020, pe care o va desființa în parte și, în rejudecare:

În baza art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, va amâna predarea persoanei solicitate până la soluționarea definitivă a cauzelor care au justificat amânarea, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

Având în vedere soluția de amânare a predării până la soluționarea definitivă a cauzelor care au justificat amânarea, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen, Înalta Curte va dispune punerea, de îndată, în libertate a persoanei solicitate A. de sub puterea mandatului de arestare provizorie nr. 133/PI/ME din 13 decembrie 2020, urmând ca, potrivit art. 109 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, mandatul de arestare sus menționat să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate care nu contravin prezentei.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestațiile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 332/PI din 13 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală, în dosarul nr. x/2020.

Desființează în parte sentința penală atacată și, rejudecând:

În baza art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 amână predarea persoanei solicitate până la soluționarea definitivă a cauzelor care au justificat amânarea, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

Dispune punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A. de sub puterea mandatului de arestare provizorie nr. 133/PI/ME din 13 decembrie 2020, urmând ca, potrivit art. 109 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, mandatul de arestare sus menționat să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate care nu contravin prezentei.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 decembrie 2020.

GGC - CL