ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 24 pronunțată la 20 ianuarie 2017 de Judecătoria Târgoviște, s-au hotărât următoarele: I. În baza art. 396, alin. (2), C. proc. pen. și art. 18 1 alin. (1), din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 C. pen. (trei acte materiale) și art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A., domiciliat în județ Dâmbovița, la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

În baza art. 67, alin. (1), raportat la art. 66, alin. (1), lit. a), b), C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe. În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani care se va socoti de la data rămânerii definitive a prezentei. În baza art. 93 C. pen.

pe durata termenului de supraveghere s-a impus inculpatului să respecte următoarele măsuri: a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență; f) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Primăriei Răzvad sau al Școlii Răzvad. În baza art. 404, alin. (2), C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării obligațiilor impuse, în acest caz urmând a executa în mod efectiv pedeapsa.

În baza art. 396, alin. (6), raportat la art. 17, alin. (2), art. 16, alin. (1), lit. f), C. proc. pen. și art. 5 C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de același inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 C. pen. ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, conform art. 155, alin. (4), C. pen. II. În baza art. 396, alin. (2), și art. 35 raportat la art. 18 1 alin. (1), din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 C. pen. (trei acte materiale) și art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul B., domiciliat în București, la o pedeapsă de 2 ani închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

În baza art. 67, alin. (1), raportat la art. 66, alin. (1), lit. a), b), C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe. În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani care se va socoti de la data rămânerii definitive a prezentei. În baza art. 93 C. pen.

pe durata termenului de supraveghere s-a impus inculpatului să respecte următoarele măsuri: a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență; f) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Primăriei Sectorului 3 București sau al unei școlii din raza de domiciliu. În baza art. 404, alin. (2), C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării obligațiilor impuse, în acest caz urmând a executa în mod efectiv pedeapsa.

În baza art. 397, alin. (1), și art. 25 C. proc. pen. s-a admis acțiunea civilă exercitată de către partea civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și au fost obligați inculpații, în solidar, la plata sumelor de 108.528 RON reprezentând cheltuieli cu refacerea lucrărilor și de 58.872,59 RON reprezentând costuri cu manopera, încasate pe nedrept. III. În baza art. 396, alin. (6), raportat la art. 17, alin. (2), art. 16, alin. (1), lit. f), C. proc. pen. și art. 5 C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul C., domiciliat în județ Dâmbovița sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 35 raportat la art. 322 C. pen.

18 acte materiale) ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, conform art. 155, alin. (4), C. pen. IV. În baza art. 397, alin. (3), C. proc.

pen.s-a dispus desființarea următoarelor înscrisuri falsificate: - 6 procese-verbale de recepție pentru lucrări ascunse: proces-verbal de lucrări ascunse fără număr din data de 14.05.2004, proces-verbal de lucrări ascunse fără număr din data de 24.05.2004, proces-verbal de lucrări ascunse fără număr din data de 29.06.2004, proces-verbal de lucrări ascunse fără număr din data de 10.07.2004, proces-verbal de lucrări ascunse fără număr din data de 24.07.2004, proces-verbal de lucrări ascunse fără număr din data de 15.09.2004; - 11 situații de lucrări corespunzătoare devizelor de ofertă: situație de lucrări executate în luna a IV - a 2004 - deviz ofertă 003 - rețea distribuție, situație de lucrări executate în luna a IV - a 2004 - deviz ofertă 005 - cișmele stradale, situație de lucrări executate în luna a IV - a 2004 - deviz ofertă 006 - hidranți subterani, situație de lucrări executate în luna a VI - a 2004 - deviz ofertă 003 - rețea distribuție, situație de lucrări executate în luna a VI - a 2004 - deviz ofertă 005 - cișmele stradale, situație de lucrări executate în luna a VI - a 2004 - deviz ofertă 006 - hidranți subterani, situație de lucrări executate în luna a VI - a 2004 - deviz ofertă 007 - subtraversări, situație de lucrări executate în luna a VIII - a 2004 - deviz ofertă 005 - cișmele stradale,

situație de lucrări executate în luna a VIII - a 2004 - deviz ofertă 007 - subtraversări, situație de lucrări executate în luna a X - a 2004 - deviz ofertă 003 - rețea distribuție, situație de lucrări executate în luna a VIII - a 2004 - deviz ofertă 003 - rețea distribuție; - documente subsecvente - 11 liste cuprinzând consumurile de materiale cu mâna de lucru și privind transporturile: listă cuprinzând consumurile de materiale în luna a IV - a 2004, listă cuprinzând consumurile cu mâna de lucru în luna a IV - a 2004, listă cuprinzând consumurile privind transporturile în luna a IV - a 2004, extras de materiale în luna a VI - a 2004, listă cuprinzând consumurile cu mâna de lucru în luna a VI - a 2004, extras de materiale în luna august 2004, listă cuprinzând consumurile cu mâna de lucru în luna a VIII - a 2004, listă cuprinzând consumurile privind transporturile în luna a VIII - a 2004, extrase de materiale în luna a X - a 2004, listă cuprinzând consumurile cu mâna de lucru în luna a X - a 2004, listă cuprinzând consumurile privind transporturile în luna a X - a 2004; - documente subsecvente - 8 facturi fiscale privind lucrările executate și actualizarea valorii lucrărilor executate: factura fiscală seria x nr. x/14.07.2004, factura fiscală seria x nr. x/04.08.2004, factura fiscală seria x nr. x/14.07.2004, factura fiscală seria x nr. x/09.08.2004,

factura fiscală seria x nr. x/20.08.2004, factura fiscală seria x nr. x/20.08.2004, factura fiscală seria x nr. x/29.09.2004, factura fiscală seria x nr. x/29.09.2004 . - proces-verbal de constatare nr. x/16.07.2004 . V. În baza art. 274, alin. (1), C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata sumelor de câte 500 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Prin decizia penală nr. 1099/17.10.2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, împotriva sentinței penale nr. 24 pronunțată la data de 20 ianuarie 2017 de Judecătoria Târgoviște.

A fost desființat[, în parte, sentința apelată și în consecință: În baza art. 93 alin. (2) C. pen. a fost impus[ inculpaților apelanți A. și B. obligația de a nu părăsi teritoriul României, fără acordul instanței de judecată. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței atacate. Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A., domiciliat în județ Dâmbovița și B., domiciliat în București, împotriva aceleiași sentințe. A fost obligat fiecare apelant inculpat la plata sumei de câte 250 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat. Onorariul parțial pentru apărătorul din oficiu pentru apelantul A. în cuantum de câte 50 RON, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

Împotriva deciziei penale nr. 1009/17.10.2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a declarat recurs în casație inculpatul A., la data de 22.12. 2017. Examinând cererea de recurs în casație formulată în cauză, Înalta Curte constată următoarele: Recurentul inculpat A. și-a întemeiat cererea de recurs în casație pe disp. art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" și art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal". În motivarea recursului în casație, recurentul inculpat a susținut, în esență, cu privire la cazul de casație prev. de art. 438 alin. pct. 7 C. proc.

pen. că fapta pentru care a fost trimis în judecată nu mai este prevăzută de legea penală, în forma de la momentul acuzării, având în vedere succesiunea de legi, respectiv legea penală mai favorabilă, cu trimitere la modificările suferite de legea 78/2000, coroborat cu modificările legii 215/2001.

Astfel, s-a arătat că instanța de control judiciar nu a dat eficiență dispozițiilor art. 215/2001, astfel cum aceasta a fost modificată prin conținutul art. 128 alin. (2) potrivit căruia "primarul, președintele consiliului județean, președintele de ședință al consiliului local și al municipiului București, precum și persoana împuternicită să exercite această funcție, învestesc cu formulă de autoritate executarea actelor administrative emise sau adoptate în exercitarea atribuțiilor care le revin potrivit legii." Practic, prin această formulă legislativă, legiuitorul a dezincriminat răspunderea demnitarilor primari, care în calitatea lor de ordonatori de credite sau reprezentanți legali, nu fac altceva decât, prin semnarea unui document, să învestească cu formulă de autoritate executarea actelor administrative emise sau adoptate în exercitarea atribuțiilor care le revin potrivit legii, situație față de care întreaga răspundere a întocmirii și autenticității documentului aparține personalului de specialitate.

În ceea ce privește infracțiunea prev. și sancționată de art. 18 1 alin. (1) din legea 78/2000, a considerat că în prezenta cauză, față de succesiunea de modificări ale acestei legi, implicit a generat o dezincriminare a faptelor săvârșite fără rea credință, respectiv fără intenție directă, astfel încât elementele constitutive ale acestei infracțiuni în forma actuală a legii nu sunt întrunite în ceea ce îl privește pe inculpatul A. A susținut că infracțiunile de fraudare a fondurilor europene se pot comite sub aspectul laturii subiective doar cu intenție directă (ceea ce presupune că autorul infracțiunii cunoaște că documentul utilizat este falsificat, însă în persistența sa infracțională înțelege să îl folosească în materialitatea lui și cu rea-credință tocmai pentru a obține fonduri europene) rezultă cu ceritudine faptul că în ceea ce îl privește pe inculpatul A., nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii incriminate.

A mai susținut că potrivit noului conținut al infracțiunii incriminate, folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false trebuia să se fi făcut de către inculpat cu rea-credință, iar probele administrate nu dovedesc acest lucru, făcând apoi o analiză a probelor în acest sens. În consecință, a considerat că a fost condamnat pentru o faptă care nu mai este prevăzută de legea penală în forma pentru care a fost trimis în judecată și a apreciat că se impune admiterea recursului în casație și pronunțarea unei soluții de achitare în legătură cu fapta imputată acestuia. Cu privire la cazul de casație prev. de art. 438 alin. pct. 8 C. proc.

pen., recurentul inculpat a susținut că instanța de apel avea obligația de a verifica și constata, referitor la latura civilă, că în legătură cu alți doi inculpați din cauză, instanța fondului a dispus încetarea procesului penal fără însă a da eficiență dispozițiilor procesual penale care indică în mod clar că în asemenea situație se impune lăsarea nesoluționată a laturii civile. În acest sens, a indicat că sunt aplicabile dispozițiile art. 24 alin. (2) C. proc. pen. și art. 25 alin. (5) C. proc. pen.

De asemenea, a susținut faptul că, în cauza din care a fost disjuns prezentul dosar, respectiv dosarul nr. x/2008 (cauza ce inițial fusese soluționată prin sentința penală nr. 517/2.11.2011 a Judecătoriei Târgoviște, pronunțată în dosarul nr. x/2008, iar prin decizia penală nr. 933/29.06.2012 a Curții de Apel Ploiești pronunțată în dosarul nr. x/2008 s-a dispus casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, ulterior fiind disjunsă cauza cu privire la inculpații A., B. și C., înregistrându-se dosarul nr. x/2014), prin sentința penală nr. 266/03.09.2015 a Judecătoriei Târgoviște, s-a încetat procesul penal față de inculpatul D., iar în baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.

Astfel, în cauza ce face obiectul dosarului al cărei decizie a fost recurată, s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpatul C., fără a se explica în concret dacă acesta este obligat în solidar la plata prejudiciului stabilit sau dacă plata prejudiciului este lăsat în sarcina celorlalți doi inculpați A. și B. Având în vedere că răspunderea civilă delictuală are caracter solidar și că prin decizia recurată instanța de control judiciar a menținut sentința apelată fără a analiza cererea recurentului inculpat de lăsare a laturii civile nesoluționată, în prezent s-a creat o situație inechitabilă și împovărătoare inculpatului A. care este obligat să achite singur prejudiciul civil așa cum a fost stabilit, deși, conform dispozițiilor procesual penale, în caz de încetare a procesului penal cu privire la unul dintre inculpați, instanța este obligată să lase nesoluționată acțiunea civilă.

Prin încheierea din data de 16 februarie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1099/17.10.2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. S-a trimis cauza Completului C5, în vederea judecării recursului în casație declarat de recurentul inculpat A., cu citarea inculpaților A., B. și C. și asigurarea apărării, precum și a părții civile Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit pentru termenul de judecată din data de 16 martie 2018, ora 09:00, Sala secției Penale.

Analizând recursul în casație în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Prioritar analizei motivelor de recurs în casație așa cum au fost formulate de inculpatul A., Înalta Curte reamintește următoarele aspecte: Recursul în casație, în reglementarea noului C. proc. pen., în vigoare începând cu 01 februarie 2014, este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, reprezentând un ultim nivel de jurisdicție în care părțile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurilor de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc.

pen. În intenția de a răspunde cerințelor jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și de a se conforma prevederilor Convenției, în privința asigurării celerității procesului penal prin desfășurarea acestuia într-un termen rezonabil, actualul legiuitor român a reconfigurat sistemul căilor de atac, reducând numărul gradelor de jurisdicție. În acest context, noua legislație procesual penală prevede o singură cale de atac ordinară, și anume apelul, recursul devenind astfel o cale extraordinară de atac, sub denumirea de "recurs în casație", exercitat doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate. Așa cum reiese chiar din Expunerea de motive la Proiectul noului C. proc.

pen., recursul în casație este o cale extraordinară de atac, exercitată doar în cazuri excepționale și numai pentru motive de nelegalitate. Recursul în casație urmărește asigurarea unei practici unitare la nivelul întregii țări. Prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, a cărei soluționare este numai în competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, este analizată conformitatea hotărârilor definitive atacate cu regulile de drept, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege. Sunt prevăzute expres hotărârile ce pot fi atacate pe calea recursului în casație, precum și cele care nu sunt supuse acestei căi extraordinare de atac. Mai mult, chiar și anterior noului C. proc.

pen., odată cu apariția Legii nr. 2/2013 au fost operate mai multe modificări în materia recursului, prin eliminarea unor cazuri de casare, această lege propunându-și încă de la acea vreme, pe de o parte, asigurarea rolului Înaltei Curți de Casație și Justiție de unificare a practicii judiciare și transformarea acesteia într-o veritabilă instanță de casație, și, pe de altă parte, o introducere anticipată a filozofiei noului C. proc. pen. în care recursul în casație devine o cale de atac extraordinară de atac, numai în drept. Așadar, această cale extraordinară de atac nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare.

Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare. Cazurile în care se poate exercita recursul în casație vizează exclusiv legalitatea hotărârii și nu chestiuni de fapt. Acestea pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deși au fost invocate, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor. Analizând în aceste coordonate cererea de recurs în casație formulată în cauză, Înalta Curte constată că recurentul inculpat A. și-a întemeiat cererea de recurs în casație pe disp.

art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" și art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal". Argumentarea faptică a cererii de recurs în casație circumscrisă dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

poartă asupra aspectului că fapta pentru care a fost trimis în judecată recurentul nu mai este prevăzută de legea penală, în forma de la momentul acuzării, având în vedere succesiunea de legi, respectiv legea penală mai favorabilă, cu trimitere la modificările suferite de Legea nr. 78/2000, coroborat cu modificările Legii nr. 215/2001, în sensul că "primarul, președintele consiliului județean, președintele de ședință al consiliului local și al municipiului București, precum și persoana împuternicită să exercite această funcție, învestesc cu formulă de autoritate executarea actelor administrative emise sau adoptate în exercitarea atribuțiilor care le revin potrivit legii." Practic, prin această formulă legislativă, s-a apreciat că legiuitorul a dezincriminat răspunderea demnitarilor primari, care în calitatea lor de ordonatori de credite sau reprezentanți legali, nu fac altceva decât, prin semnarea unui document, să învestească cu formulă de autoritate executarea actelor administrative emise sau adoptate în exercitarea atribuțiilor care le revin potrivit legii, situație față de care întreaga răspundere a întocmirii și autenticității documentului aparține personalului de specialitate.

Deopotrivă, recurentul A., în susținerea aceluiași temei legal, a apreciat că și în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 18 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, față de succesiunea de modificări ale acestei legi, implicit operează o dezincriminare a faptelor săvârșite fără rea-credință, respectiv fără intenție directă, astfel încât elementele constitutive ale acestei infracțiuni în forma actuală a legii nu sunt întrunite în ceea ce îl privește pe inculpatul A. În ceea ce privește cazul de casație prev. de art. 438 alin. pct. 8 C. proc. pen., recurentul inculpat a susținut că în cauză, instanța de apel nu a efectuat o verificare adecvată în ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei în raport de alți doi inculpați din cauză, față de care s-a dispus încetarea procesului penal și fără a se da eficiență dispozițiilor procesual penale care indică în mod clar că în asemenea situație se impune lăsarea nesoluționată a laturii civile.

În acest sens, în cauza ce face obiectul dosarului a cărei decizie a fost recurată, s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpatul C., fără a se explica în concret dacă acesta este obligat în solidar la plata prejudiciului stabilit sau dacă plata prejudiciului este lăsat în sarcina celorlalți doi inculpați A. și B., creând o situație inechitabilă și împovărătoare inculpatului A. care este obligat să achite singur prejudiciul civil așa cum a fost stabilit, deși, conform dispozițiilor procesual penale, în caz de încetare a procesului penal cu privire la unul dintre inculpați, instanța este obligată să lase nesoluționată acțiunea civilă. Analizând motivele invocate de recurentul A., Înalta Curte constată că, în concret, criticile aduse hotărârii recurate sunt nefondate.

Sintagma "nu este prevăzută de legea penală", regăsită în cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., și invocat ca și temei de drept de către recurent privește situațiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau a operat dezincriminarea. În realitate fondul criticilor formulate de recurent pe calea recursului în casație are ca premisă negarea bazei factuale care a condus la reținerea vinovăției acestuia.

Mai exact, recurentul a solicitat, în mod implicit, reevaluarea materialului probator sub aspectul conținutului faptic propriu-zis al actelor ce i se impută ori al altor împrejurări de fapt cu relevanță asupra reținerii configurației tipice a infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei. Or, reanalizarea situației de fapt și reevaluarea materialului probator sunt chestiuni care nu pot fi valorificate în contextul niciunuia dintre cazurile de casare expres și limitativ reglementate de art. 438 C. proc.

pen. Așa cum s-a subliniat în precedent, calea extraordinară de atac a recursului în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor ori a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Limitarea normativă a obiectului judecății în recursul în casație la situații de drept strict prevăzute de lege exclude rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel, și, implicit, cenzurarea stării de fapt reținută cu titlu definitiv de către instanța de apel ori concordanța acesteia cu probele administrate. Prin urmare, starea de fapt reținută prin decizie nu poate fi cenzurată de Înalta Curte în actuala procedură.

Ea constă, în esență, în aceea că, inculpatul A., în calitate de primar al județ Dâmbovița, ordonator principal de credite și responsabil legal al proiectului "Înființare sistem de alimentare cu apă potabilă în județ Dâmbovița", nr. C x din data de 18.02.2003, cu finanțare SAPARD, în perioada iulie - noiembrie 2004, cu intenție, prin trei acte materiale repetate, corespunzătoare celor trei cereri de plată din datele de 19.07.2004, 23.08.2004 și 29.10.2004, în scopul obținerii pe nedrept de fonduri nerambursabile din bugetul general al Comunităților Europene, a folosit și prezentat autorității contractante - Agenția SAPARD - Centrul Regional Târgoviște din cadrul Ministerului Agriculturii, Apelor și Pădurilor, documente false (6 procese-verbale de recepție calitativă a lucrărilor devenite ascunse, 11 situații de lucrări corespunzătoare devizelor ofertă, 11 liste conținând consumuri de materiale, 8 facturi fiscale privind lucrările executate și actualizarea valorilor lucrărilor executate, procesul-verbal F.N.

din data de 20.07.2004 și anexa aferentă privind lucrările calamitate), cunoscând conținutul nereal al acestora și care a avut ca rezultat obținerea pe nedrept din bugetul general al Comunităților Europene a sumei totale de 261.119,18 RON RON, care este și prejudiciul adus proiectului, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 18 1 alin. (1), din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 C. pen. (3 acte materiale). Prin aceeași decizie s-a reținut că fapta inculpatului A. care, în calitate de reprezentant legal de proiect, în cursul lunii iulie 2004, cu intenție, întocmește în fals și semnează procesul-verbal F.N.

datat 20.07.2004 și neînregistrat în Registrul special al Consiliului Local al Comunei Răzvad, județ Dâmbovița, în care a fost consemnată în mod nereal producerea unor precipitații în perioada 20.02.2004 - 20.07.2004 pe raza județ Dâmbovița, care au condus la calamitarea lucrării pe o lungime de 5.593 m, document ce ulterior a fost prezentat la Agenția SAPARD - Centrul Regional Târgoviște și folosit pentru decontarea lucrărilor de refacere a tronsoanelor fictiv calamitate, în sumă de 130.181,6312 RON RON, constituie infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 C. pen. Or, criticile aduse hotărârii definitive nu antamează aspecte de nelegalitate, în realitate, recurentul contestă însuși fundamentul soluției de condamnare, solicitând o reanalizare a situației sale juridice, prin reaprecierea probatoriului administrat în cauză.

De asemenea, se constată că și celelalte aspecte invocate de către recurent vizează elemente esențial circumscrise atitudinii subiective pe care ar fi avut-o la săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat, pornindu-se de la alegația lipsei intenției în săvârșirea faptei și continuându-se cu evidenta contestare a modului de apreciere a probatoriului administrat sub acest aspect, chestiuni care nu mai pot fi analizate de către instanța de recurs în casație, scopul căii extraordinare de atac fiind reformarea numai sub aspect legal, de drept, iar nu faptic, a hotărârii definitive. Cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază ca nefondate criticile aduse de recurentul A. câtă vreme întreaga argumentare a acestuia vizează nemulțumiri referitoare la modul în care instanța a rezolvat acțiunea civilă, prin raportare la soluția de încetare a procesului penal față de unul dintre coinculpații din cauză. Astfel, se constată că instanța de fond a admis acțiunea civilă exercitată de către partea civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și au fost obligați inculpații, în solidar, la plata sumelor de 108.528 RON reprezentând cheltuieli cu refacerea lucrărilor și de 58.872,59 RON reprezentând costuri cu manopera, încasate pe nedrept, soluție ce a fost menținută de către instanța de apel.

Prin urmare, criticile recurentului A. nu vizează aspecte care să se circumscrie cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. ce se referă la greșita încetare a procesului penal, întrucât față de acesta nu se identifică în cauză o astfel de soluție. Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 1099 din data de 17 octombrie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În raport de dispozițiile art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 65 RON; onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B. în sumă de 260 RON și onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C., în sumă de 65 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 1099 din data de 17 octombrie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 65 RON, rămâne în sarcina statului. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B. în sumă de 260 RON, rămâne în sarcina statului. Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C., în sumă de 65 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16.03.2018.