ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație formulat de inculpatul A., în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 168 din data de 29 august 2017, Judecătoria Urziceni, în baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., printre altele, a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 (unu) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv de a de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 1 an de la data rămânerii definitive a sentinței.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. legalității 215

1

alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare.

În baza art. 71 C. pen. anterior, a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 10 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale stabilite, în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 4 luni (1/3 din cealaltă pedeapsă), urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 1 an de la data rămânerii definitive a sentinței.

În baza art. 45 alin. (5) raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pedeapsă ce se va executa în cazul în care pedeapsa principală devine executabilă.

În baza art. 91 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere și a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Ialomița, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen., a impus inculpatului să execute obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituțiile din comunitate.

Conform art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Școlii Gimnaziale din comuna Manasia și Grădiniței din comuna Manasia, pe o perioadă de 60 de zile.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Împotriva acestei sentințe, printre alții, a declarat apel inculpatul A..

Prin Decizia penală nr. 470/A din data de 28 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 168 din 29 august 2017 a Judecătoriei Urziceni.

Împotriva Deciziei penale nr. 470/A din data de 28 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a declarat recurs în casație inculpatul A., la data de 7 septembrie 2018, prin apărător ales.

Cu prilejul examinării admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, prin încheierea din 18 ianuarie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva Deciziei penale nr. 470/A din data de 28 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală și a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a executării hotărârii recurate formulată de același recurent și a acordat termen la data de 1 martie 2019, cu citarea inculpatului și asigurarea apărării.

Examinând cauza, în raport cu prevederile art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 440 alin. (4) C. proc. pen., în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 434 - 438, dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării recursului în casație.

Prin cererea de recurs în casație, s-a invocat incidența cazului de casare prevăzut art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., respectiv inculpatului i s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În cadrul motivelor de recurs în casație formulate, inculpatul a arătat, în esență, că, prin aplicarea noului C. pen., s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, respectiv pedepsele complementare, având și efecte cu privire la executarea pedepsei sub supraveghere și a obligațiilor sale în cadrul măsurilor de supraveghere, prestarea muncii neremunerată, frecventarea programului de reintegrare socială, prevăzute în noul C. pen., deși era aplicabil C. pen. anterior, în opinia recurentului inculpat.

S-a apreciat că nu s-a făcut aplicarea corectă a regulilor de drept, a legii penale mai favorabile, întrucât art. 321 C. pen. prevede, ca limite de pedeapsă, închisoarea de la 1 la 5 ani, iar art. 289 C. pen. anterior prevedea, ca limite de pedeapsă, închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

Astfel, recurentul inculpat a apreciat că vechiul C. pen. constituie legea penală mai favorabilă, cu atât mai mult cu cât, prin pedeapsa complementară aplicată de instanță în baza art. 67 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., i s-a interzis dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, însă, față de acesta ar fi fost incidente prevederile art. 65 C. pen. anterior.

S-a opinat că pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi este condiționată în primul rând de minimul pedepsei principale de cel puțin 2 ani, iar pedeapsa principală aplicată inculpatului este de 1 an și 6 luni, pedeapsa în urma contopirii fiind de 1 an și 10 luni închisoare.

În aceste condiții, fiind sub minimul legal de 2 ani prevăzut de legiuitor pentru aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi, recurentul a apreciat că instanța a aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Înalta Curte, verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație, a constatat că Decizia penală nr. 470/A din data de 28 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casație, iar calea de atac a fost formulată de către recurentul inculpat în termenul prevăzut de lege, fiind așadar respectate dispozițiile art. 434-436 din C. proc. pen.. De asemenea, din examinarea cererii de recurs în casație a rezultat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 437 alin. (1) C. proc. pen., fiind menționate: numele și prenumele părții care a exercitat recursul în casație, semnătura apărătorului ales, hotărârea care se atacă, cazul de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestuia.

Înalta Curte, constatând că motivele expuse de către recurentul inculpat A. prin cererea de recurs în casație se circumscriu în conținut cazului de recurs în casație invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., iar cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., a admis în principiu, cererea formulată, în baza art. 440 C. proc. pen.

Cât privește cererea formulată de recurentul inculpat A. privind suspendarea executării hotărârii recurate, Înalta Curte a constatat că suspendarea executării hotărârii nu reprezintă o dispoziție imperativă ce trebuie aplicată în cauză, ci rămâne la libera apreciere a instanței oportunitatea admiterii unei astfel de solicitări. În acest context, a apreciat că, în cauză, nu se impune suspendarea executării hotărârii, motivele invocate de recurentul inculpat A. nefiind de natură a justifica o astfel de măsură, astfel că s-a apreciat ca nefondată cererea formulată de inculpatul A. de suspendare a executării hotărârii atacate.

Analizând recursul în casație în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege și numai anumite motive expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să se poată invoca și, corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție să poată analiza orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante.

Cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. are în vedere respectarea principiului legalității sancțiunilor, iar Înalta Curte nu poate proceda la o reapreciere a probelor din perspectiva individualizării pedepsei sau a modului de executare, acestea neîncadrându-se în chestiunile de drept, singurele ce pot fi analizate de instanța de recurs.

Dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. sunt de strictă interpretare și vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei, textul nepermițând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecințe asupra cuantumului pedepsei, cum ar fi cel de determinare a legii penale mai favorabile, ci strict încadrarea acesteia în limitele prevăzute de legea care a fost aplicată în cauză.

Se constată că prin recursul în casație se urmărește verificarea unor aspecte de drept ce presupun analizarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În aceste coordonate, în raport de motivele de recurs în casație astfel formulate, de dispozițiile incidente și scopul prezentei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs în casație, recurentul inculpat a invocat, în susținerea cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., nelegalitatea aplicării pedepsei complementare constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 1 an de la data rămânerii definitive a sentinței, urmare aplicării greșite a legii penale mai favorabile cu privire la infracțiunea de fals intelectual în formă continuată.

În contextul concret al cauzei, Înalta Curte constată că, din considerentele hotărârii recurate rezultă că infracțiunea săvârșită de inculpat are, ca moment al epuizării, luna martie 2014, sub imperiul noului C. pen., astfel încât dispozițiile art. 5 alin. (1) C. pen. care au în vedere situațiile în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, nu sunt incidente în cauză.

Așadar, se constată că, în realitate, prin motivele de recurs în casație formulate, recurentul inculpat A. solicită aplicarea legii penale anterioare, ca lege penală mai favorabilă, cu referire la pedeapsa complementară, în contextul în care infracțiunea de fals intelectual a fost comisă sub imperiului Noului C. pen., critici care, însă, apar ca nefondate.

În raport de starea de fapt reținută în cauză cu titlu definitiv de către instanța de apel, cât și soluția de condamnare dispusă față de recurentul inculpat A., Înalta Curte constată că, în mod legal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv de a de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 1 an de la data rămânerii definitive a sentinței.

Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de recurentul-inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 470/A din 28 martie 2018 a Curții de Apel București, secția I Penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6), onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 157 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de recurentul-inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 470/A din 28 martie 2018 a Curții de Apel București, secția I Penală.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 157 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 martie 2019.

Procesat de GGC - LM