ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 858 din 12 iunie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 4587 din data de 15.12.2017, Judecătoria Craiova a dispus schimbarea calificării faptei reținute în sarcina inculpaților astfel:

- A., din infracțiunea prev. de art. 193 alin. (1) și (2) din C. pen. în infracțiunea prev. de art. 181 alin. (1) din C. pen. de la 1969 cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) din C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

- B., din infracțiunea prev. de art. 193 alin. (1) și (2) din C. pen. în infracțiunea prev. de art. 181 alin. (1) din C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Astfel, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) din C. pen. de la 1969 cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) din C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5 din C. pen., fiind aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. de la 1969.

De asemenea, inculpatul B. a fost condamnat la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru comiterea infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) din C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen., pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 9 luni. A fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. de la 1969, executarea acesteia fiind suspendată în condițiile art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din C. pen. de la 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Pe latură civilă, inculpatul A. a fost obligat la plata sumei de 1000 RON daune morale și 2000 de RON reprezentând daune materiale către partea civilă B., iar și inculpatul B. a fost obligat la plata sumei de 500 daune morale și 2000 de RON reprezentând daune materiale către partea civilă A..

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, fiind obligați la plata către această parte civilă inculpații astfel: inculpatul A. la plata sumei de 2342,57 RON, iar obligat inculpatul B. la plata sumei de 1071,25 RON, urmând ca aceste sume să fie reactualizate cu indicele de inflație de la data producerii prejudiciului și până la data plății efective a debitului.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a dispus confiscarea furcii aparținând inculpatului B. și a bâtei aparținând inculpatului A., introduse în camera de corpuri delicte a IPJ Dolj, conform dovezii seria x nr. x din 16.02.2016.

În baza art. 274 alin. (1) teza I din C. proc. civ. pen.., inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt că, la data de 24.10.2012, în jurul orei 12:00, B., s-a deplasat pe câmpul situat în extravilanul comunei Seaca de Pădure, însoțit de membrii comisiei din cadrul Primăriei comunei Seaca de Pădure, în vederea efectuării de măsurători cu privire la o suprafață de teren arabil pe care acesta o cumpărase anterior.

În aceeași zi, în jurul orei 16:30, A. s-a întâlnit cu martorii C. și D., împrejurare în care aceștia au observat că inculpatul asigura paza turmei cu doi câini și avea asupra sa o bâta, care avea caracteristici cu cea folosită ulterior la agresarea lui B.. În jurul orei 16:50, B. a plecat de la domiciliu, către un alt teren din extravilanul comunei, având asupra sa o furcă și în timp ce se deplasa către terenul în cauză, pe un drum forestier situat în zona denumită "E.", B. s-a întâlnit cu A.. Între B. și A. a avut loc o altercație fizică, fără ca vreo altă persoană să fie de față. Inițial B. l-a atacat pe A. cu furca pe care o avea asupra sa și a încercat să îi aplice mai multe lovituri, însă A. s-a apărat cu bâta. În timpul agresiunii, B. l-a lovit cu A. cu furca în degetul arătător de la mâna stângă, iar ca urmare a agresiunii, lui A. i-a fost zdrobit degetul. În continuare, A. l-a lovit de mai multe ori pe B. între cei doi creându-se o învălmășeală.

În timpul agresiunii, cei doi au căzut la sol, B. a încercat să îl dezarmeze pe A., împrejurare în care A., s-a urcat peste B. și cu o bucată de lemn luată, i-a aplicat mai multe lovituri, timp în care A. și-a pierdut mai multe obiecte persoanele, respectiv ceas și șapcă, acestea fiind ulterior găsite de organele de anchetă, cu ocazia cercetării la fața locului. A. a plecat cu turma de animale și cei doi câini către localitatea Seaca de Pădure și în timpul deplasării către locuința fiului său, acesta a fost observat de către martorul F., la intrarea în localitate, având în mână furca luată de la fața locului și capul descoperit.

Pe raza localității, în zona locuinței lui G., martorul H., care se afla în drumul public, l-a observat pe A. în timp ce acesta se deplasa, martorul susținând că a observat faptul că A. ținea în mâna dreaptă o furcă, mâna stângă o ținea pe lângă piept, iar de la unul dintre degetele acestei mâini îi curgea sânge.

După încetarea actelor de agresiune, B. s-a deplasat de la locul altercației până la DJ 606, ce făcea legătura între localitățile Seaca de Pădure și Carpen, iar pe timpul deplasării a căzut în șanțul lateral al drumului, în zona bornei kilometrice nr. 43, șanțul în cauză fiind folosit pentru colectarea apelor pluviale.

B. a luat de la fața locului bâta lui A., cu intenția de a o preda ulterior organelor de poliție. În șanțul de colectare a apelor pluviale de lângă partea carosabilă a drumului județean, B. a fost găsit de către martorul I., cu aceeași ocazia martorul găsind și bâta pe care B. o luase de la locul agresiunii. I. a încercat să discute cu B. cu privire la ce s-a întâmplat, însă nu a reușit, datorită stării în care acesta se afla, fapt pentru care martorul a solicitat o ambulanță prin 112. Până la sosirea ambulanței, la fața locului au venit și martorii J. și K., fiul și respectiv nora lui B., cărora acesta le-a spus că a fost bătut de A.. B. a fost transportat la Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, unde i-au fost acordate îngrijiri medicale și tratament de specialitate, acesta fiind internat în unitate medicală în perioada 24.10-05.11.2012.

În aceeași seară, A. s-a deplasat împreună cu fiul său la același spital, unde i-au fost acordate îngrijiri medicale și tratament de specialitate. Conform fișei UPU nr. x/24.10.2012, A. a fost prezentat la această secție la ora 21:05, fiind internat în unitatea medicală în perioada 24.10-29.11.2012.

S-a reținut că exercitarea de către inculpatul B. a unor acte de agresiune fizică asupra lui A., rezultă din declarațiile lui A., acestea coroborându-se cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto anexă, cu dovada de predare a furcii, cu procesul-verbal de examinare a furcii și planșa foto anexă, cu dovezile de introducere în camera de corpuri delicte a bunurilor găsite la cercetarea la fața locului și a furcii predate de A., cu procesul-verbal de experiment judiciar din data de 14.01.2016 și planșa foto anexă, cu fișa UPU nr. x/24.10.2012 și foaia de observație clinică generală pentru A., precum și cu actele medico-legale eliberate pentru A..

Pe parcursul procesului penal, inculpatul B. a negat că l-ar fi agresat fizic pe A..

Conform certificatului medico-legal nr. 2313/A2/30.10.2012, la examinarea făcută la I.M.L. Craiova, A. a prezentat mai multe leziuni traumatice (intraorbital ochi drept echimoză violaceu gălbuie, amputație falangă unghială deget II mâna stângă, escoriații la nivelul antebrațului stâng), leziunile putând data din 24.10.2012 și putând fi produse prin lovire cu corp dur, având totodată nevoie pentru vindecare de un număr de 35 zile îngrijiri medicale de la data producerii lor.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1807/A1/14.01.2015, echimoza de la nivelul ochiului drept a necesita 1-2 zile de îngrijiri medicale, escoriațiile de la antebrațul stâng au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale, iar fractura falangei III index stâng cu plagă și bont de amputație a necesitat 30-35 de zile de îngrijiri medicale. Din Raportul de expertiză medico-legală nr. x din 31.08.2015, a rezultat că leziunile prezentate de A. s-au putut produce prin mușcare umană sau prin lovire cu corp dur, iar în ceea ce privește circumstanțele s-a apreciat că leziunile nu se puteau produce prin autoprovocare. Martorul H. a susținut că l-a văzut pe A. când venea de la câmp, având în mâna dreaptă o furca, iar mâna stângă, pe lângă corp, aceasta sângerând la un deget.

De altfel cu ocazia cercetării locului faptei din data de 25.10.2012, au fost identificate la locul agresiunii mai multe obiecte care i-au aparținut lui A., respectiv un ceas de mână ce prezenta brățara de prindere pe mână ruptă, o șapcă din material textil. Prezența acestor bunuri la locul agresiunii confirmă varianta prezentată de către A., conform căreia a fost atacat de B. cu furca, s-a apărat, între cei doi s-a creat o învălmășeală în care A. l-a lovit în mod repetat pe B. cu un corp contondent. Având în vedere declarațiile lui A., procesul-verbal de consemnare a activităților desfășurate cu ocazia experimentului judiciar din data de 14.01.2016 și planșa foto anexă, precum și concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. x/31.08.2015, leziunile de la degetul de la mâna stângă a lui A. au fost produse cu ocazia loviturilor aplicate de B. cu furca. Leziunile suferite de A. și tratamentul pe care acesta l-a urmat sunt menționate inclusiv în actele medicale puse la dispoziție de către Spitalul Clinic de Urgență nr. 1 Craiova, precum și în actele medico-legale.

Exercitarea de către inculpatul A. a unor acte de agresiune fizică asupra lui B., rezultă din declarațiile lui A., acestea coroborându-se cu declarațiile lui L., cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto anexă, cu dovezile de introducere în camera de corpuri delicte a bunurilor găsite la cercetarea la fața locului, cu fișa UPU nr. x/24.10.2012 pentru B. și fișa de observații și tratament medical, cu actele medico-legale eliberate pentru B., cu declarațiile martorilor I., H., C. și D.. Deși A. a încercat să invoce în apărarea sa o legitimă apărare, s-a apreciat de către instanța de fond că aceasta nu poate fi reținută deoarece din cercetări a rezultat că după ce l-a dezarmat pe B. a continuat să îl lovească pe acesta, inclusiv când era la sol, folosindu-se inclusiv de alte obiecte decât bâta, respectiv o bucată de lemn care a fost găsită ulterior la cercetare la fața locului.

Conform certificatului medico-legal nr. x/05.11.2012, la examinarea făcută la I.M.L. Craiova, B. a prezentat mai multe leziuni traumatice (politraumatism, traumatism cranio-cerebral mediu,multiple plăgi ale pielii, capului și feței, plăgi mușcate ale gambelor, contuzii ale membrelor, fractură OPN), leziunile putând data din 24.10.2012, putând fi produse prin lovire cu corp dur și mușcare de către câine, având totodată nevoie pentru vindecare de un număr de 25 zile îngrijiri medicale de la data producerii lor. Conform raportului de constatare medico-legală nr. x/19.12.2012, loviturile au putut fi aplicate din față, spate, lateral stânga, dreapta. Conform adresei nr. x/05.03.2014, pentru fiecare plagă ar fi fost necesare 8-9 zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor, pentru echimoze ar fi fost necesare 4-5 zile de îngrijiri medicale, iar pentru fractura OPN ar fi fost necesare 16-18 zile de îngrijiri medicale.

În drept, a constatat instanța că fapta inculpatului A. care, în data de 24.10.2012 în jurul orelor 17:00, în timp ce se afla pe raza comunei Seaca de Pădure, județul Dolj, în zona denumită "E.", l-a lovit de mai multe ori cu obiecte contondente pe B., cauzându-i astfel vătămări corporale ce au necesitat până la 25 zile de îngrijiri medicale, de la data producerii leziunilor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, faptă prev. și ped. de art. 181 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplic. art. 37 lit. b) din din C. pen. din 1969.

În sarcina inculpatului s-a reținut starea de recidivă posexecutorie, deoarece prin sentința penală nr. 39 din 26.04.1989 a Tribunalului Dolj, definitivă prin decizia nr. 1185 din 29.08.1989, a fost condamnat la 16 ani închisoare pentru infracțiunea de omor, la data de 11.04.2001 a fost liberat condiționat, cu un rest de 1653 de zile. Prin sentința penală nr. 2364 din 06.07.2008 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 708 din 23.10.2008 a Curții de Apel Craiova, a fost condamnat la 1 an închisoare, pentru comiterea infr. prev. de art. 182 din C. pen. din 1969 (faptă comisă în anul 2005). Instanța a constatat că înainte de împlinirea termenului de reabilitare din sentința penală nr. 39 din 26.04.1989 a Tribunalului Dolj, inculpatul a comis infr. prev. de art. 182 din C. pen. din 1969, astfel că la momentul comiterii infracțiunii ce formează obiectul prezentului dosar, inculpatul nu era reabilitat. Instanța a constatat că atât în vechea reglementare cât și în actuala, în cazul condamnărilor succesive, termenul de reabilitare se calculează în raport de pedeapsa cea mai grea și curge de la data executării ultimei pedepse.

S-a reținut că fapta inculpatului B. care, în data de 24.10.2012 în jurul orelor 17:00, în timp ce se afla pe raza comunei Seaca de Pădure, județul Dolj, în zona denumită "E.", l-a lovit de mai multe ori cu o furcă A., cauzându-i astfel vătămări corporale ce au necesitat până la 30-35 zile de îngrijiri medicale calculate de la data producerii leziunilor, îngrijiri necesare printre altele vindecării fracturii falangei III index stâng cu plagă și bond de amputație consecutiv, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, faptă prev. și ped. de art. 181 alin. (1) din C. pen. din 1969.

Instanța de fond, din oficiu a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina celor doi inculpați astfel: pentru inculpatul A. schimbarea încadrării juridice din art. 193 alin. (1), (2) din C. pen. în infracțiunea prev. de art. 181 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969, iar pentru inculpatul B. din infracțiunea prev. de art. 193 alin. (1) și (2) din C. pen. în infracțiunea prev. de art. 181 alin. (1) din C. pen. din 1969.

S-a constatat că din punct de vedere al tratamentului sancționator legea penală mai favorabilă este legea în vigoare întrucât faptele comise de inculpat pot fi sancționate cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă, spre deosebire de art. 181 alin. (1) din C. pen. din 1969, unde această infracțiune poate fi pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani închisoare. S-a constatat că din punct de vedere al modalității de executare este mai favorabilă legea veche, care permite suspendarea condiționată a executării pedepsei, modalitate de executare neprevăzută în actuala reglementare.

În ceea ce-l privește pe inculpatul A., a constatat că actuala reglementare obligă judecătorul să majoreze limitele de pedeapsa cu jumătate în cazul reținerii recidivei postexecutorii. Față de aceste aspecte, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților: A., din infr. prev. de art. 193 alin. (1) și (2) din C. pen. în infracțiunea prev. de art. 181 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 din C. pen. și B., din infr. prev. de art. 193 alin. (1) și (2) din C. pen. în infracțiunea prev. de art. 181 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Apărătorul inculpatului B. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina acestuia din infracțiunea prev. de art. 193 alin. (1) și (2) din C. pen. în infracțiunea prev. de art. 194 alin. (1) lit. a) din C. pen., întrucât prin fapta sa a provocat o infirmitate inculpatului A. sau, în infracțiunea prev. de art. 182 alin. (2) din C. pen. din 1969, întrucât din certificatul medico-legal reiese faptul că inculpatul A. a prezentat mai multe leziuni printre care și amputație falangă mână stângă. Instanța a constatat că în raportul de expertiză medico-legală se precizează că persoana vătămată A. prezintă "amputație falangă unghială deget II mâna stângă", apreciind că aceste aspecte nu echivalează cu o infirmitate sau pierderea unui simț sau organ, pentru a fi reținute prevederile art. 194 lin. 1 din C. pen. sau 182 alin. (2) din C. pen. din 1969, iar față de aceste aspecte, a respins cererea formulată de schimbare a încadrării juridice reținută în sarcina inculpatul B.. De asemenea, același apărător a solicitat ca în sarcina inculpatului A. să nu fie reținută starea de recidivă, deoarece prin sentința penală nr. 2364 din 2007 a Judecătoriei Craiova nu a fost reținută starea de recidivă, astfel că, instanța a apreciat că nu poate să agraveze situația inculpatului. În acest sens, a reținut că la momentul comiterii infracțiunii ce formează obiectul prezentului dosar, inculpatul nu era reabilitat și a constatat că atât în vechea reglementare cât și în actuala, în cazul condamnărilor succesive, termenul de reabilitare se calculează în raport de pedeapsa cea mai grea și curge de la data executării ultimei pedepse.

La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 din C. pen., respectiv, gravitatea infracțiunii comise, periculozitatea infractorului care se evaluează după împrejurările și modul de comitere a infracțiunii precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În ceea ce-l privește pe inculpatul A., instanța a considerat că aplicarea unei pedepse orientate spre mediu, de 1 an și 6 luni închisoare pentru infr. prev. de art. 181 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) din din C. pen. din 1969, în regim de executare constituie un mijloc de reeducare suficient pentru inculpat. În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate instanța a avut în vedere faptul că acesta este recidivist postexecutoriu, iar cu privire la modalitatea de executare instanța a avut în vedere că singura modalitate de executare a pedepsei este închisoarea.

Instanța de fond a constatat că în cazul de față nu este incident niciunul dintre cazurile prev. de art. 42 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. și că în sarcina acestuia a fost reținută disp. art. 37 lit. b) din C. pen. din 1969 care reglementează recidiva postexecutorie. S-a constatat că nu poate da eficiență nici disp. art. 81 din C. pen. din 1969 și nici disp. art. 86

1

din C. pen. din 1969, întrucât art. 81 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 prevede că se poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei dacă infractorul nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prev. de art. 38 din C. pen. din 1969. De asemenea, art. 86

1

alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 prevede că se poate dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei dacă infractorul nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prev. de art. 38 din C. pen. din 1969. S-a constatat că nu sunt incidente niciunul din cazurile prev. de art. 38, în sensul că atât infracțiunile pentru care a fost anterior condamnat definitiv inculpatul cât și infracțiunea ce formează obiectul prezentului dosar au fost comise cu intenție, în timpul când inculpatul era major, nu au fost amnistiate, sunt prevăzute ca infracțiuni, nu a intervenit termenul de reabilitare.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a reținut că prin adresa nr. x/30.03.2015, Spitalul Clinic Județean de Urgență nr. 1 Craiova a arătat că se constituie parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 2342,57 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a părții vătămate B., persoană ce a fost tratată în această unitate medicală în perioada 25.10-05.11.2012. Prin adresa nr. x/22.04.2015, Spitalul Clinic Județean de Urgență nr. 1 Craiova a arătat că se constituie parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 1071,25 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a părții vătămate A., persoană ce a fost tratată în această unitate medicală în perioada 24.10-29.10.2012. Persoana vătămată A. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000 de RON daune morale și 2.000 de RON daune material- cheltuieli ocazionate cu îngrijirile medicale. Persoana vătămată B. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000 de RON daune morale și 2.000 de RON daune material- cheltuieli ocazionate cu îngrijirile medicale.

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale, a reținut instanța de fond că trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu cert și care să nu fi fost reparat încă, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența celui care a acționat.

Răspunderea civilă delictuală și răspunderea penală pot acționa concomitent, se pot cumula, deoarece prima se bazează pe ideea reparării unui prejudiciu, în timp ce răspunderea penală se bazează pe ideea pedepsirii unei fapte socialmente periculoase.

S-a reținut că fapta ilicită a inculpatului A. constă în acea că în data de 24.10.2012 în jurul orelor 17:00, în timp ce se afla pe raza comunei Seaca de Pădure, județul Dolj, în zona denumită "E.", l-a lovit de mai multe ori cu obiecte contondente pe B., cauzându-i astfel vătămări corporale ce au necesitat până la 25 zile de îngrijiri medicale, de la data producerii leziunilor. Urmarea imediată constă în provocarea inculpatului a unui număr de 25 zile de îngrijiri medicale, iar legătura de cauzalitate există și s-a demonstrat.

De asemenea, fapta ilicită a inculpatului B. constă în acea că în data de 24.10.2012 în jurul orelor 17:00, în timp ce se afla pe raza comunei Seaca de Pădure, județul Dolj, în zona denumită "E.", l-a lovit de mai multe ori cu o furcă A., cauzându-i astfel vătămări corporale ce au necesitat până la 30-35 zile de îngrijiri medicale calculate de la data producerii leziunilor, îngrijiri necesare printre altele vindecării fracturii falangei III index stâng cu plagă și bond de amputație consecutiv. Urmarea imediată constă în provocarea inculpatului a unui număr de 30-35 zile de îngrijiri medicale, iar legătura de cauzalitate există și s-a demonstrat.

S-a constatat că daunele materiale constau în cheltuieli ocazionate cu îngrijirile medicale, dovedite cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și cu martorii audiați. Inculpatul, persoana din cauza căreia partea civilă a avut de suferit, este dator să despăgubească victima și prin plata unor daune morale în raport cu traumele psihice pe care aceasta le-a suferit în urma infracțiunii. În lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului daunelor morale, instanța a stabilit întinderea, cuantumul daunelor morale acordate pentru repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prin apreciere, în raport cu criterii precum consecințele negative suferite de victimă în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care părții civile i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.

Astfel, instanța de fond a avut în vedere numărul mare de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea părții vătămate B. - 25 de zile îngrijiri medicale, suferințele pricinuite de lovitura aplicată de către inculpat, vârsta înaintată a persoanei vătămate. De asemenea, a avut în vedere numărul mare de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea părții vătămate A. - 30-35 de zile îngrijiri medicale, suferințele pricinuite de lovitura aplicată de către inculpat, vârsta înaintată a persoanei vătămate.

În baza art. 19 din C. proc. civ. pen.., art. 397 din C. proc. civ. pen.. rap. la art. 1.357 din C. civ. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă B. și l-a obligat pe inculpatul A. la plata sumei de 1000 RON daune morale și 2000 de RON reprezentând daune materiale.

A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă A. și l-a obligat pe inculpatul B. la plata sumei de 500 daune morale și 2000 de RON reprezentând daune materiale, respingând restul pretențiilor formulate în cauză.

A admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova și l-a obligat pe inculpatul A. către această parte civilă la plata sumei de 2342,57 RON cu titlu de daune materiale, reactualizat cu indicele de inflație a sumei de la data producerii prejudiciului și până la data plății efective a debitului și acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova și l-a obligat pe inculpatul B. către această parte civilă la plata sumei de 1071,25 RON cu titlu de daune materiale, reactualizat cu indicele de inflație a sumei de la data producerii prejudiciului și până la data plății efective a debitului.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-a dispus confiscarea furcii aparținând inculpatului B. și a bâtei aparținând inculpatului A., introduse în camera de corpuri delicte a IPJ Dolj, conform dovezii seria x nr. x din 16.02.2016.

Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel inculpatul - parte civilă A. și partea civilă M..

Prin decizia penală nr. 858 din data de 12 iunie 2018, Curtea de Apel Craiova, a admis apelul formulat de apelanta parte civilă M., a desființat, în parte, sentința penală atacată și, pe fond, rejudecând a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B., decedat la data de 16.11.2017, pentru infracțiunea prev. de art. 181 alin. (1) din C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen., constatând incidența cazului prev. de art. 16 lit. f) C. proc. civ. pen.., iar pe latură civilă a obligat pe inculpatul A. să plătească sumele acordate părții civile B., părții civile M., moștenitorul parții civile.

A înlăturat obligarea inculpatului B. la plata sumelor reprezentând despăgubiri civile, cât și cheltuieli judiciare și a lăsat nesoluționate acțiunile civile exercitate de părțile civile A. și Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova față de acesta.

A menținut restul dispozițiilor în măsura în care nu contravin deciziei penale, fiind respins ca nefondat apelul formulat de apelantul inculpat - parte civilă A. împotriva aceleiași sentințe și obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare efectuate în apel către stat.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că inculpatul A. a fost trimis în judecată și în mod corect s-a constatat de prima instanță îndeplinirea condițiilor legale prev. de art. 396 alin. (2) din C. proc. civ. pen.., privind angajarea răspunderii penale, întrucât există fapta de a lovi persoana vătămată inculpat B., în prezenta decedat, de mai multe ori cu obiecte contondente, cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat 25 de zile de îngrijiri medicale, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 193 alin. (2) din C. pen. și respectiv art. 181 alin. (1) din C. pen. din 1969. Această faptă a fost săvârșită de inculpat, cu vinovăție, constituie infracțiune, ansamblul probelor administrate pe parcursul procesului penal fundamentând concluzia vinovăției acestuia, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

S-a reținut că angajarea răspunderii penale a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de violență asupra persoanei vătămate B. se fundamentează pe rezultatul analizării coroborate a declarațiilor persoanei vătămate, procesului-verbal de cercetare la fața locului și planșelor-foto întocmite, care au atestat prezența la locul faptei a unor obiecte personale ale inculpatului, înscrisurilor cu caracter medical, întocmite în privința persoanei B., ce au contribuit la conturarea existenței și gravității leziunilor produse, a declaraților martorilor, care au avut cunoștință despre modul de producere și consecințele vătămărilor corporale înregistrate pe corpul persoanei vătămate B.. Din raportul de nouă expertiză medico-legală nr. x/8.06.2017, rezultă gravitatea leziunilor înregistrate pe corpul persoanei vătămate, întrucât chiar și după o perioadă îndelungată de timp persoana vătămată a prezentat sechele contuzie forte, multiple cicatrici la nivelul feței și corpului, urmare a agresiunii suferite în data de 24.101.2012. Acest raport de nouă expertiză medico-legală a fost avizat de Comisia de Control și Avizare a actelor medico-legale din cadrul Institutului de Medicină Legală Craiova, prin avizul nr. x/2017.

Prin calea de atac exercitată, inculpatul A. a formulat argumente privind înlăturarea stării de recidivă postexecutorie reținută în sarcina sa și reindividualizarea în consecință a pedepsei.

Instanța de apel a reținut că infracțiunea a fost comisă de inculpatul A. la data de 24.10.2012. Anterior, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 16 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174 din C. pen. din 1969, prin sentința penală nr. 39 din 1989 a Tribunalului Dolj, definitivă. Inculpatul a fost arestat la data de 10.09.1988 în baza unui mandat de arestare preventivă nr. x/1988. După rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare inculpatul a beneficiat de întreruperea executării pedepsei, iar după reluarea acesteia, prin reîncarcerare a continuat executarea pedepsei, iar la data de 11.04.2001 a fost liberat condiționat, conform hotărârii judecătorești a Judecătoriei Craiova, rămânând un rest de executat de 1653 de zile. Următoarea condamnare a inculpatului a avut loc la pedeapsa de 1 an închisoare, dispusă prin sentința penală nr. 2364/2008 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 708/2008 a Curții de Apel Craiova, fiind arestat de la 20.11.2008 până la data de 26.05.2009, când inculpatul a fost liberat condiționat, având un rest de executat de 177 zile.

Contrar susținerilor apărării, s-a observat din conținutul sentinței penale nr. 2364/2007 a Judecătoriei Craiova că inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 alin. (1) din C. pen. din 1969, la pedeapsa de 1 an închisoare, cu reținerea stării de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969.

S-a constatat că starea de recidivă postcondamnatorie a fost determinată de săvârșirea infracțiunii în dosarul penal nr. x/2006 al Judecătoriei Craiova la data de 11.04.2005, deci, în interiorul termenului de liberare condiționată acordată prin sentința Judecătoriei Craiova la data de 11.04.2001, din executarea pedepsei de 16 ani închisoare pronunțată prin sentința penală nr. 39/1989 a Tribunalului Dolj, rămânând un rest de executat de 1653 de zile. Prin urmare, în dosarul penal nr. x/2006 al Judecătoriei Craiova, finalizat cu pronunțarea sentinței penale nr. 2364/2007, inculpatul a săvârșit infracțiunea prev. de art. 182 alin. (1) din C. pen. din 1969, la data de 11.04.2005, deci în interiorul termenului de liberare condiționată, astfel încât, s-a apreciat că au devenit incidente dispoz.art. 61 din C. pen. din 1969, privind efectele liberării condiționate și, în special, efectele săvârșirii unei noi infracțiuni în interiorul termenului de liberare condiționată, deci până la împlinirea duratei pedepsei.

Prin sentința penală nr. 2364/2007 a Judecătoriei Craiova s-a reținut atât starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969, dar și incidența prevederilor art. 61 din C. pen. din 1969, privind revocarea liberării condiționate și contopirea conform art. 39 alin. (1) din C. pen. din 1969, a pedepsei aplicate de 1 an închisoare în respectiva cauză penală, cu restul rămas neexecutat de 1653 zile din pedeapsa de 16 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 39/1989 a Tribunalului Dolj.

Ulterior, prin decizia penală nr. 21/2008 a Tribunalului Dolj, dosar nr. x, s-a desființat în parte sentința penală nr. 2364/2007 a Judecătoriei Craiova și s-a înlăturat revocarea liberării condiționate a restului de pedeapsă de 1653 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 16 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 39/1989 a Tribunalului Dolj. Tribunalul a apreciat că nu se impunea revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 1653 zile din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 39/1989 a Tribunalului Dolj, raportat la fapta pentru care este judecat în prezenta cauză și persoana inculpatului A.. Decizia Tribunalului Dolj nr. 21/2008, a fost menținută prin decizia nr. 708/2008 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în dosar nr. x

Analiza hotărârilor judecătorești pronunțate în ceea ce privește situația juridică a inculpatului, s-a observat succesiunea actelor juridice, respectiv Tribunalul Dolj, prin decizia penală nr. 21/2008, pronunțată în dosar nr. x, a dispus înlăturarea revocării liberării condiționate și menținerea beneficiului liberării condiționate a restului de pedeapsă de 1653 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 16 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 39/1989 a Tribunalului Dolj.

Tribunalul Dolj nu a înlăturat și starea de recidivă mare postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969, ci dispoziția de înlăturare a privit doar revocarea liberării condiționate. Din acest punct de vedere, s-a constatat de către instanța de apel că este nefondat argumentul apărării, conform căruia prin decizia nr. 21/2008 a Tribunalului Dolj, s-a înlăturat și starea de recidivă prev. de art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969, în privința inculpatului, întrucât nu este prevăzută o astfel de dispoziție in conținutul deciziei penale a Tribunalului Dolj.

Prin decizia nr. 21/2008 a Tribunalului Dolj, prin care s-a menținut liberarea condiționată a inculpatului din executarea pedepsei de 16 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 39/1989 a Tribunalului Dolj, menținându-se și restul de pedeapsă de 1653 de zile, s-a făcut aplicarea prev. de art. 61 din C. pen. din 1969, care stipulează: dacă în intervalul de timp de la liberare până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat și liberat a comis din nou o infracțiune,instanța, ținând seama de gravitatea acesteia, poate dispune, fie menținerea liberării condiție, fie revocarea liberării condiționate.

Exceptând cazurile de revocare obligatorie a beneficiului liberării condiționate, reglementate prin dispozițiile art. 61 alin. (2) din C. pen. din 1969, în considerarea naturii și gravității infracțiunii nou săvârșite, prin dispozițiile art. 61 alin. (1) din C. pen. din 1969, s-a instituit regula revocării facultative a beneficiului liberării condiționate. Reținerea stării de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969 este determinată de îndeplinirea condițiilor prevăzute de aceste dispoziții legale, fără a fi influențată de revocarea sau menținerea beneficiului liberării condiționate în temeiul art. 61 alin. (1) din C. pen. din 1969. De aceea, prin decizia nr. 21/2008 a Tribunalului Dolj s-a dispus înlăturarea revocării liberării condiționate și menținerea acestui beneficiu, instanța de control judiciar făcând referire în considerentele deciziei la preved.art. 61 din C. pen. din 1969, însă nici în dispozitiv și nici în considerente nu s-a analizat înlăturarea stării de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969, ceea ce nu era legal posibil, întrucât erau îndeplinite condițiile pentru aplicarea acestei stări generale de agravare a pedepse, conform art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969.

S-a reținut că nu starea de recidivă postexecutorie a fost analizată de Tribunalul Dolj prin decizia nr. 21/2008, astfel cum susține apărarea și nici nu s-a considerat de această instanță că ar fi intervenit reabilitarea în privința condamnării anterior la pedeapsa de 16 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 39/1989 a Tribunalului Dolj. Apărarea a făcut referire la considerente juridice inexistente în conținutul deciziei nr. 21/2008 a Tribunalului Dolj, atât prin prisma naturii ori felului stării de recidivă reținută în sarcina inculpatului, dar și prin prisma analizării înlăturării acestei cauze de agravare a pedepsei.

Instanța de control judiciar a precizat că reținerea ori înlăturarea acestei cauze de agravare a pedepsei într-un anumit proces penal pornit împotriva unei persoane determinate se realizează strict din perspectiva îndeplinirii ori dimpotrivă neîndeplinirii cerințelor legale imperative, prev. de art. 37 lit. a) și respectiv b din C. pen. din 1969. Aceste condiții se analizează în fiecare cauză penală, în mod autonom. Declanșarea unui alt proces penal împotriva aceleiași persoane pentru o altă sau alte infracțiuni va determina reținerea sau înlăturarea stării de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969 sau recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) din C. pen. din 1969, dacă se consideră îndeplinite condițiile prevăzute în aceste dispoziții legale prin raportare la cei doi termeni ai recidivei. Aplicarea preved.art. 37 lit. a) sau b din C. pen. din 1969 privind reținerea stării de recidivă postcondamnatorie ori postexecutorie, în considerarea infracțiunii ce constituie al doilea termen al recidivei, într-o anumită cauză penală, nu are autoritate de lucru judecat într-o altă cauză penală în care aceeași persană este judecată pentru alte infracțiuni, care la rândul lor constituie al doilea termen al unei stări de recidivă conform art. 37 din C. pen. din 1969. Prin urmare, agravarea răspunderii penale consecință a reținerii stării de recidivă, conform art. 37 din C. pen. din 1969, într-o anumită cauză penală, nu operează cu autoritate de lucru judecat în orice altă cauză penală pornită împotriva aceleiași persoane pentru alte infracțiuni, după cum neîndeplinirea condițiilor prev. de art. 37 din C. pen. din 1969. Pentru reținerea stării de recidivă într-o anumită cauză penală, declanșată împotriva unor anumite persoane, nu va putea fi opusă cu autoritate de lucru judecat în orice altă cauză penală declanșată împotriva aceleiași persoane, pentru alte fapte penale, întrucât acestea la rândul lor vor forma obiectul analizării îndeplinirii condițiilor celui de-al doilea termen al unei potențiale recidive, conform art. 37 din C. pen. din 1969.

S-a constatat că infracțiunea din prezenta cauză a fost săvârșită la data de 24.10.2012, deci, după considerarea ca executate, atât a pedepsei de 16 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 39/1989 a Tribunalului Dolj, dar și a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2364/2008 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 708/2008 a Curții de Apel Craiova.

Instanța de apel a constatat că nu a intervenit reabilitarea judecătorească a inculpatului în privința nici uneia dintre condamnările anteriore, întrucât în cazul pluralității de condamnări, termenul de reabilitare judecătorească se calculează conform art. 135 din C. pen. din 1969, în funcție de pedeapsa cea mai mare - în această cauză termenul de reabilitare va fi de 7 ani plus jumătate din durata pedepsei pronunțate de instanță de 16 ani închisoare, conform art. 135 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969 - și care se calculează de la data executării integrale sau considerării ca executată a ultimei pedepse, apreciindu-se că raționamentul primei instanțe este astfel corect, fiind expus în sensul considerentelor anterioare.

Prin urmare, inculpatul se afla în stare de recidivă postexecutorie prin raportare la ambele condamnări de 16 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 39/1989 a Tribunalului Dolj, și respectiv de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2364/2008 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 708/2008 a Curții de Apel Craiova.

S-a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile art. 44 din C. pen., privind pluralitatea intermediară, cauză de agravare a pedepsei în cazul pluralității de infracțiunii, astfel cum s-a susținut de către apărare, întrucât lipsește condiția premisă exprimată prin dispoz.art. 44 din C. pen., în sensul ca noua infracțiune să fie comisă în intervalul cuprins între rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare anterioară și respectiv data la care pedeapsa este executată sau considerată ca executată și nu sunt îndeplinite condițiile stării de recidivă. Infracțiunea din prezenta cauză a fost săvârșită la data de 24.10.2012, deci după considerarea ca executată a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2364/2008 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 708/2008 a Curții de Apel Craiova, în considerarea căreia inculpatul a fost arestat la data de 20.11.2008 și liberat condiționat la data de 26.05.2009, cu rest de pedeapsă de 177 de zile, prin urmare, nu a fost săvârșită în intervalul cuprins între rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la pedeapsa închisorii de 1 an și momentul considerării ca executată a acestei pedepse.

S-a constatat că sunt astfel îndeplinite cond.art. 37 lit. b) din C. pen. din 1969 pentru reținerea stării de recidivă postexecutorie, infracțiunea din prezenta cauză constituind al doilea termen al recidivei postexecutorii.

Totodată, s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile stării de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969, prin raportare la pedeapsa de 16 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 39/1989 a Tribunalului Dolj, întrucât infracțiunea din prezenta cauză a fost săvârșită la data de 24.10.2012, deci după considerarea ca executată integral a pedepsei de 16 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 39/1989 a Tribunalului Dolj, din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiționat la data de 11.04.2001, cu rest de executat de 1653 de zile. Infracțiunea din prezenta cauză a fost comisă la data de 24.12.2012, deci după considerarea ca executată a pedepsei de 16 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 39/1989 a tribunalului Dolj și sunt astfel îndeplinite cond.art. 37 lit. b) din C. pen. din 1969 pentru reținerea stării de recidivă postexecutorie.

S-a reținut că o categorie de apărări formulate de inculpat se circumscrie legii penale mai favorabile și individualizării judiciare a pedepsei, în acest sens fiind și unele critici din apel formulate de partea civilă moștenitoare.

S-a constatat că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului a fost în mod corect stabilită de către prima instanță ca fiind legea penală anterioară, în vigoare până la data de 01.02.2014, dată fiind starea de recidivă postexecutorie în care a fost săvârșită infracțiunea dedusă judecății, aplicarea legii penale noi ar fi determinat reținerea dispoz.art. 193 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 43 alin. (5) din C. pen., care impun o cauză obligatorie de majorare a limitelor de pedeapsă cu jumătate, astfel încât limitele speciale aplicabile inculpatului ale pedepsei închisorii ar fi fost 9 luni - 7 ani și jumătate, superioare limitelor speciale ale pedepsei închisorii, prev. de art. 181 din C. pen. din 1969, care sunt 6 luni - 5 ani închisoare.

Conform dispozițiilor art. 74 din C. pen., stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;

nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite in prezenta cauza releva adevărata periculozitate a inculpatului, care a ignorat importanța respectării dreptului la sănătate și integritate corporală al persoanei vătămate, ambele părți aflându-se pe un câmp, deci un loc public prin natura sa, dar în care nu se aflau alte persoane pentru a acorda ajutor, și deci, reprezenta un loc referit accesului mijloacelor de apărare. Astfel, locul desfășurării incidentelor violente a reprezentat un drum forestier situat în zona " E.". S-a apreciat că nu există nicio dovadă ca inculpatul ar dispune de resurse interne și externe necesare unui parcurs prosocial, astfel că reeducarea nu se poate realiza fără privare de libertate, orice măsura de supraveghere, căreia ar putea fi supus, nefiind o garanție în sensul formării unei atitudini de respect față de ordinea de drept.

Pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul, definite de legiuitor în cuprinsul art. 3 din Legea nr. 254/2013, aceasta trebuie să corespundă, sub aspectul duratei și naturii sale, gravității faptei comise, potențialului de pericol social pe care în mod real îl prezintă persoana inculpatului, precum și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenta sancțiunii.

Un rol primordial în stabilirea și aplicarea pedepsei, s-a apreciat că îl are pericolul social al faptelor, sens în care valorile ocrotite de legea penală trebuie evidențiate atât pentru restabilirea ordinii de drept, cât și pentru educarea inculpatului, motiv pentru care nu se impune reindividualizarea pedepsei, nici în sensul reducerii cuantumului pedepsei stabilite - care oricum este orientată înspre nivelul minimului special, nici al majorării acesteia, ori modificării modalității de executare, atâta timp cat starea de recidivă postexecutorie nu permită o altă modalitate de executare, decât starea de detenție.

Gravitatea infracțiunii care constituie obiectul sesizării instanței în privința inculpatului, amplificată prin locul retras și lipsa unor mijloace accesibile de apărare împotriva violențelor, natura juridica similara cu infracțiunile aflate în cazierul juridic al acestuia, frecventa acestor infracțiuni reprezintă indicii ale unui modus operandi specific, deși inculpatul are o vârsta înaintată, s-a apreciat că aceste date reprezintă tot atâtea argumente pentru care persoana inculpatului necesita masuri juridice de o amploare și exigenta similare cu pericolul infracțiunilor comise și periculozitatea persoanei sale, fără însă ca pedeapsa sa devina una disproporționată.

În cadrul antecedentelor penale ale inculpatului se înscriu infracțiunii al căror obiect juridic special constă în atingerea relațiilor sociale privind dreptul la viață și la sănătate: inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 16 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunea prev. de art. 174 din C. pen. din 1969, prin sentința penală nr. 39/1989 a Tribunalului Dolj; a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (1) din C. pen. din 1969, prin sentința penală nr. 2364/2008 a Judecătoriei Craiova; prin ordonanța nr. 9642/P/2013 a Parchetului de pe lângă judecătoria Craiova, s-a dispus aplicarea unei amenzi administrative pentru săvârșirea faptei prev. de art. 193 alin. (1) din C. pen. din 1969 - amenințare.

S-a apreciat că o astfel de situație releva periculozitatea sporita a inculpatului, pentru care nu exista alt instrument de oprire de a mai săvârși infracțiuni, decât starea de detenție. Coroborând natura, modul și împrejurările de comitere a faptei din prezenta cauza penala, cu datele care rezulta din antecedentele penale, astfel cum au fost evidențiate anterior, s-a apreciat că rezultă necesitatea de ordin imperativ ca inculpatul sa fie spus unui intens proces de corijare, reîndreptare sociala, conștientizarea valorilor sociale și umane, a căror respectare se impune oricărui cetățean.

Reevaluând coordonatele care guvernează procesul de individualizare a pedepsei, instanța de control judiciar a constatat că pedeapsa aplicată infracțiunii comise este optimă atingerii scopurilor și funcțiilor acesteia, reducerea pedepsei sau schimbarea modalității de executare nefiind de natură a asigura reeducarea și reinserția socială și reeducarea, astfel încât traseul infracțional sa devina străin de persoana inculpatului. De asemenea, conduita procesuala a inculpatului nu pledează în favoarea reducerii pedepsei aplicate, întrucât, deși a avut o participare procesuală constantă, acest element cu caracter personal este singular în ansamblul datelor reale și personale, prev. de art. 74 din C. pen., de individualizare judiciară a pedepsei. Acest element de individualizare a fost avut în vedere pentru a nu se majora însă pedeapsa stabilita, astfel cum susține partea civilă, dar în mod egal este avuta in vedere și reciprocitatea acțiunilor violente, calitatea dubla de inculpa și persoana vătămata avuta de fiecare parte.

Calea de atac exercitată de apelanta moștenitoare a părții civile B., soția supraviețuitoare M., s-a constatat că este întemeiată pentru următoarele argumente: în cursul cercetării judecătorești în primă instanță a intervenit decesul acestei părți civile- inculpat, B., la data de 16.11.2017, împrejurare care însă nu a fost adusă la cunoștința primei instanțe de judecată.

Conform certificatului de deces seria x nr. x din 20.11.2017,