Decizia nr. 275/2017 — ÎCCJ — recurs împotriva deciziei nr. 184/2016 a Tribunalului Timiș

Circumstanțele cauzei 1.1. Cadrul procesual Prin Sentința civilă nr. 8674 din 8 iulie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/325/2014*, Judecătoria Timișoara a admis acțiunea formulată în baza art. 555 C. civ. și art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, de reclamanta SC A. SRL, prin lichidator judiciar B. SPRL, în contradictoriu cu pârâtul C. și a dispus evacuarea pârâtului din imobilul situat în Timișoara, județul Timiș, având nr. top. 13985-13986/2, înscris în C.F. nr. 424713 Timișoara. Împotriva acestei sentințe și a încheierilor din 13 ianuarie 2015, 23 iunie 2015 și 30 iulie 2015, au declarat apel pârâtul C. și SC A. SRL, prin reprezentant SC D. SRL, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC A. SRL, prin lichidator judiciar B. SPRL, E. - judecător sindic la Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, Tribunalul Timiș, Curtea de Apel Timișoara și F. SA, apel înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă. Prin încheierea din 13 octombrie 2015, instanța învestită cu soluționarea căii ordinare de atac a admis excepția propriei necompetențe funcționale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției a II-a civile a Tribunalului Timiș, pe rolul căreia a fost înregistrată sub nr. x/325/2014**. Prin Decizia civilă nr. 184/A din 22 februarie 2016, Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale active a B. SPRL și apelul formulat de pârâții C. și SC A. SRL, prin SC D. SRL, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC A. SRL, prin lichidator judiciar B. SPRL, judecătorul sindic E., Tribunalul Timiș, Curtea de Apel Timișoara și F. 1.

Cererea de revizuire La data de 24 februarie 2016, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva Deciziei civile nr. 184/A din 22 februarie 2016 a Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă, C. și SC A. SRL, prin SC D. SRL, au formulat, în contradictoriu cu SC G. SRL, B. SPRL, judecătorul-sindic E., Tribunalul Timiș, Curtea de Apel Timișoara și F. SA, cerere de revizuire, care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă. În motivare, revizuenții au susținut că decizia atacată este potrivnică Deciziei civile nr. 41/R din 03 februarie 2016, dată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/30/2012/a9, a cărei autoritate de lucru judecat o încalcă. 1.

Hotărârea de declinare a competenței Prin Decizia civilă nr. 383/A din 10 mai 2016, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, apreciind că soluția se impune, în raport cu dispozițiile art. 510 alin. (2) teza întâi C. proc. civ. și cu împrejurarea că prima hotărâre pronunțată, dintre cele pretins potrivnice, este Decizia civilă nr. 41/R din 3 februarie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă. 1.

Soluția instanței de revizuire Prin Decizia nr. 1652 din octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/59/2016, s-a anulat cererea de revizuire formulată de revizuenții C. și SC A. SRL, prin reprezentant SC D. SRL, împotriva Deciziei civile nr. 184/A din 22 februarie 2016, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/325/2014**. Instanța a reținut, în esență, că soluția se impune, în considerarea dispozițiilor art. 511 alin. (4) C. proc. civ., a faptului că cererea de revizuire nu respectă cerințele motivării, la care fac referire prevederile menționate, cererea inițială fiind complet nemotivată, în sensul de a se evidenția în ce constă potrivnicia soluțiilor și încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri, precum și a împrejurării că cererea de complinire a fost formulată cu depășirea termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și a fost întemeiată pe argumente care nu au legătură cu autoritatea de lucru judecat. 2. Cererea de recurs Împotriva deciziei instanței de revizuire, au declarat recurs revizuenții C. și SC A. SRL, prin reprezentant SC D. SRL, ambele prin administrator C., criticând-o pentru nelegalitate și solicitând admiterea căii de atac, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea cererii de revizuire, invocând dispozițiile art. 486, art. 487, art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8, art. 489 alin. (3), art. 494, art. 509 alin. (1) pct. 8, art. 513 alin. (1) și (2), art. 22 alin. (2), art. 14, art. 425 alin. (1) lit. c), art. 497 C. proc. civ. Sub un prim aspect, recurenții au invocat și argumentat excepția nulității parțiale a minutei și dispozitivului deciziei atacate, întocmite, în opinia lor, cu încălcarea reglementărilor imperative prevăzute de art. 513 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 425 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., fiind omisă intimata SC G. SRL, care a formulat excepția asupra căreia instanța a și reținut cauza în pronunțare, nefiind inserate toate mențiunile impuse de textele legale menționate, în privința tuturor părților cauzei și nici soluțiile date tuturor cererilor deduse judecății. Cu referire punctuală și detaliată la aspecte de fond ale speței, la istoricul litigiului, la probele administrate, precum și la dispozițiile legale și statutare considerate relevante, recurenții au invocat și motivat, de asemenea, excepția lipsei calității procesuale pasive a SC G. SRL, excepția lipsei calității de reprezentant a H. SRL pentru SC G. SRL și au învederat că, practic, nici F. SA nu are interes în această acțiune, întrucât și-a "abandonat" interesul și calitatea procesuală din procesul de insolvență. Consideră recurenții că, în condițiile în care SC G. SRL, prin mandatar H. SRL, nu avea nici calitatea și nici dreptul de a formula apărări în cauză, instanța a procedat în mod nelegal la reținerea și examinarea celor două excepții invocate de aceasta, toate actele/demersurile, astfel emise, impunându-se a fi anulate. Tot din perspectiva nelegalității, recurenții au menționat că instanța de revizuire trebuia să examineze cu prioritate excepțiile pe care le-au invocat în apărarea formulată în privința pretinsei nemotivări a cererii de revizuire. În opinia recurenților, procedând în această manieră, instanța a eludat prevederile art. 4 C. civ., art. 5 C. proc. civ. și art. 6 parag. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. În ceea ce privește dezlegarea dată cererii lor de revizuire, autorii recursului au menționat, în esență, că aceasta este eronată, deoarece, în opinia lor, au argumentat suficient, logic și juridic cererea, chiar și simpla afirmație că cele două hotărâri sunt contradictorii, putând constitui temei pentru cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată, respectiv taxa de timbru. 3. Apărările intimaților Intimata B. SPRL, a formulat și a atașat la dosar întâmpinare, prin care a invocat, sub un prim aspect, excepția lipsei calității de reprezentant al societății A. SRL - societate în faliment, în privința SC D. SRL și a lui C., iar sub un alt aspect, s-a invocat, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., nulitatea recursului. A depus la dosar întâmpinare și intimata Curtea de Apel Timișoara, solicitând ca, în temeiul prevederilor art. 494, coroborate cu cele ale art. 205 C. proc. civ., să se constate nulitatea recursului, întrucât motivele expuse de recurenți nu se încadrează în cazurile de casare invocate. 4. Procedura derulată în recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din codul menționat. Având în vedere că cererea de recurs îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 C. proc. civ., precum și condițiile de admisibilitate, raportat la prevederile art. 513 alin. (6) C. proc. civ., prin încheierea din data de 11 septembrie 2017, completul de filtru a respins, ca nefondată, excepția nulității recursului, invocată de intimatele Curtea de Apel Timișoara și B. SPRL, prin întâmpinări și a admis în principiu recursul dedus judecății.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând hotărârea atacată în raport cu actele dosarului, cu criticile formulate de recurenți, cu apărările intimatelor, precum și cu reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în cele ce succedă. Prealabil analizării motivelor de casare, se impune mențiunea că excepția lipsei calității de reprezentant al SC A. SRL - societate în faliment, în privința SC D. SRL și a lui C., invocată de B. SPRL (prin întâmpinare) și de SC G. SRL (prin punctul de vedere asupra raportului) nu va fi analizată în acest stadiu al litigiului, cadrul procesual fiind cel reținut în decizia atacată cu recurs. Primul caz de casare invocat este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Potrivit textului procedural invocat, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Chiar dacă, sub imperiul acestui motiv de recurs, se includ cele mai variate neregularități de ordin procedural, care privesc atât nesocotirea normelor de ordine publică, precum și a celor stabilite în interesul exclusiv al părților, pretinsa neregularitate invocată de recurenți nu se circumscrie aspectelor de nulitate/nelegalitate reglementate. Contrar celor susținute de către autorii recursului, se constată că, în raport cu obiectul pricinii, atât minuta, cât și dispozitivul hotărârii atacate respectă cerințele art. 425 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Întrucât textul de lege specificat prevede expres menționarea soluției date tuturor cererilor deduse judecății și având în vedere că, în speță, supusă judecății era o cerere de revizuire, cu privire la care instanța a consemnat explicit titularii cererii și soluția dată, se constată netemeinicia criticilor autorilor recursului, formulate din această perspectivă. Relativ la excepția nulității cererii de revizuire, invocată de SC G. SRL, aceasta a fost în mod corect reținută în practicaua deciziei, instanța examinând-o în cuprinsul considerentelor și elaborând, pe baza propriilor argumente de fapt și de drept, soluția de anulare a cererii deduse judecății. Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a SC G. SRL, excepția lipsei calității de reprezentant a H. SRL pentru SC G. SRL și excepția lipsei de interes a F. S.A, invocate în cadrul motivelor de recurs, trebuie precizat faptul că, raportat la dispozițiile art. 483 alin. (3) și ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în etapa procesuală a recursului, cenzura de legalitate este limitată la soluția pronunțată de instanță, care a analizat cu prioritate excepția nulității cererii de revizuire, în raport cu neregularitățile reținute în privința acesteia, cu respectarea prevederilor art. 511 alin. (4) și art. 248 alin. (1) teza I C. proc. civ. Cum, niciun argument invocat de recurenți în cadrul acestor critici nu se justifică, se constată că nu este incident cazul de casare invocat, fundamentat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Nu este întrunită nici ipoteza de recurs prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Potrivit acestui text legal, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Se observă, în primul rând, că criticile recurenților nu vizează încălcarea niciunei dispoziții de drept substanțial, pretinsele neregularități invocate vizând exclusiv interpretarea și aplicarea unor prevederi procedurale. În al doilea rând, se constată caracterul nefondat al respectivelor critici. Astfel, raportat la criteriul efectelor, reglementat expres de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată justețea raționamentului potrivit căruia, instanța de revizuire a apreciat că se impune examinarea cu prioritate a excepției nulității cererii de revizuire. Or, având în vedere caracterul peremptoriu al acestei excepții de procedură, ce face de prisos analizarea altor cereri sau excepții, nu se poate reproșa instanței, din perspectiva nelegalității sau a neconvenționalității, neanalizarea altor excepții formulate de revizuenți. Nici în ceea ce privește dezlegarea dată cererii de revizuire, soluția nu este criticabilă. Examinarea conținutului cererii inițiale de revizuire cu care revizuenții au învestit instanța, cât și a celei de complinire, prin prisma dispozițiilor ce reglementează cazul de revizuire invocat de revizuenți, confirmă concluzia Secției a II-a civile a Înaltei Curți, întrucât autorii cererii nu și-au îndeplinit obligația prevăzută expres de art. 511 alin. (4) C. proc. civ., de a motiva calea de atac înăuntrul termenului de exercitare, în sensul de a menționa explicit și punctual argumentele pentru care susțin încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri. Date fiind și dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează obligațiile părților în desfășurarea procesului, nu poate fi reținută susținerea recurenților, în sensul că simpla afirmație că cele două hotărâri sunt contradictorii, poate fi suficientă în dovedirea cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Ca atare, considerentele expuse nu au relevanța ce li se atribuie de către autori și nu sunt de natură a atrage incidența acestui motiv de casare și, implicit, nici nelegalitatea deciziei recurate. În raport cu cele expuse, care relevă legalitatea hotărârii atacate și întrucât argumentele recurenților, formulate prin motivele de recurs, nu sunt întemeiate, în baza art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul dedus judecății în cauză.