ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3628/2018

HOTĂRÂRE

16.10.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3628/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Lugoj la data de 08.01.2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând obligarea acestuia la plata pensiei de întreținere majorată, începând cu data introducerii acțiunii, în favoarea minorelor C. și D.

Prin Sentința civilă nr. 834/2018 din data de 29.03.2018, Judecătoria Lugoj a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Beiuș.

În considerentele sentinței, s-a reținut că în materia pensiei de întreținere, normele de procedură civilă prevăd o competență teritorială alternativă, competența teritorială revenind fie instanței în a cărei circumscripție domiciliază pârâtul potrivit dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., fie instanței în a cărei circumscripție domiciliază creditorul reclamant, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

De asemenea, s-a reținut că art. 116 C. proc. civ. prevede că reclamantul are alegerea între mai multe instanțe competente, nu și atunci când instanța aleasă nu este competentă după nici un criteriu să soluționeze cauza.

Instanța a reținut că, întrucât așa cum rezultă din adresa emisă de Primăria Comunei Belinț, la data introducerii acțiunii reclamanta și cele două fiice minore locuiau în Germania, singura instanță competentă teritorial să soluționeze cauza este Judecătoria Beiuș în a cărei circumscripție se află domiciliul pârâtului.

Judecătoria Beiuș, prin Sentința civilă nr. 964 din 10 iulie 2018, a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat, la rândul său, competența de soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Lugoj.

Constatând existența conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Beiuș și Judecătoria Lugoș a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În motivarea soluției de declinare, s-a reținut că în cauzele de natura celei dedusă judecății, competența teritorială care se pune în discuție este fie de drept comun, fie alternativă (facultativă), aceasta din urmă presupunând că reclamantul are alegerea între instanțele deopotrivă competente, conform art. 116 C. proc. civ. Regula este că procesele sunt de competența instanței de drept comun din punct de vedere teritorial (art. 107 C. proc. civ. - instanța de la domiciliul sau sediul pârâtului), de la această regulă existând două excepții: competența teritorială alternativă sau facultativă, când pentru judecarea unei cereri sunt deopotrivă competente două sau mai multe instanțe și competența teritorială exclusivă sau excepțională, când judecata trebuie să fie făcută la o anumită instanță.

S-a mai reținut că art. 116 C. proc. civ. prevede că reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, aceasta însemnând că nici instanța, nici pârâtul nu pot contesta opțiunea acestuia. Totodată, instanța a reținut că excepția de necompetență teritorială relativă, cum este cazul competenței teritoriale a instanței de drept comun ori a competenței alternative, poate fi invocată numai de către pârât, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

În concluzie, s-a reținut că, întrucât pârâtul nu a invocat excepția de necompetență, competența teritorială a Judecătoriei Lugoj a fost stabilită în mod definitiv, ca urmare a investirii acestei instanțe de către reclamantă cu judecarea cererii.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Reclamanta a învestit instanța de judecată cu o acțiune prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere majorată în favoarea fiicelor minorelor, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată.

Regula generală în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 din C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Dispozițiile art. 113 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la competența teritorială alternativă prevăd la pct. 2 că în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente instanța în a cărei circumscripție domiciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligația de întreținere, inclusiv cele privind alocațiile de stat pentru copii.

Din din prevederile legale sus-menționate, rezultă că în materia acțiunilor formulate de creditorii obligației de întreținere și care au ca obiect acordarea pensiei de întreținere ori majorarea acesteia, legiuitorul a înțeles să stabilească o competență teritorială alternativă, fiind deopotrivă competentă atât instanța în circumscripția căreia domiciliază sau își are sediul pârâtul, cât și instanța în circumscripția căreia domiciliază creditorul obligației de plată a întreținerii.

La aplicarea dispozițiilor legale mai sus menționate, trebuie avut în vedere și art. 116 din C. proc. civ. care prevede că reclamantul are alegerea între două instanțe deopotrivă competente.

Este de reținut că în stabilirea instanței competente să soluționeze cauza prezintă relevanță domiciliul reclamantei de la data formulării cererii de chemare în judecată.

În speța, reclamanta a înregistrat cererea de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Lugoj, ca instanță de la domiciliul său, la data de 1 ianuarie 2018.

Însă se constată că, potrivit adresei emise de Primăria Comunei Belinț, aflată la dosarul Judecătoria Lugoj, la acea dată reclamanta locuia împreună cu cele două fiice minore în Germania, aspect care, de altfel, a fost confirmat la termenul de judecată din 29 martie 2018 și de reprezentanta convențională a reclamantei.

Cum la data sesizării Judecătoriei Lugoj reclamanta nu mai locuia în circumscripția acestei instanțe, în cauză devin incidente dispozițiile art. 107 C. proc. civ. potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază pârâtul.

Având în vedere că pârâtul B. are domiciliul în comuna Ruseni, Județul Bihor, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Beiuș, acestei instanțe îi revine competentă teritorială să soluționeze cauza.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei în circumscripția căreia se află domiciliul pârâtului, respectiv Judecătoria Beiuș.