ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 210/2013

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 6310/100/2010 la Tribunalul Maramureș, reclamanții M.C. și M.O.I. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul F.A.G. ca prin hotărârea pronunțată să se constate că prin contractul de împrumut încheiat la 1 februarie 2000 SC W.S.C. SRL, a dobândit dreptul de proprietate asupra 11.028 acțiuni ale SC P.A. SA Baia Mare, jud. Maramureș; să se constate că reclamanții M.C. și M.O.I. au avut, la data radierii, calitatea de asociați ai SC W.S.C. SRL, față de care s-a dispus radierea, având o cotă de participare la beneficii și pierderi de 50% fiecare; să se constatate că cele 11.028 acțiuni au rămas în patrimoniul societății radiate din registrul comerțului, iar acestea revin reclamanților în calitate de asociați, în cote de 50%.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 111 C. proc. civ., art. 969 C. civ. Prin întâmpinare pârâtul F.A. a invocat excepția inadmisibilității acțiunii raportat la prevederile art. 111 C. proc. civ.

care prevăd faptul că acțiunea în constatare este inadmisibilă în cazul în care partea poate cere realizarea dreptului, excepția prescripției dreptului material la acțiune raportat la prevederile art. 3 coroborat cu art. 1 din Decretul nr. 167/1958 în condițiile în care se solicită punerea în executare a unui presupus contract de împrumut încheiat în anul 2000, excepția inadmisibilității acțiunii coroborat cu acea a lipsei calității procesuale pasive raportat la susținerile reclamanților, care formulează cererea doar împotriva pârâtului, deși este vorba de o tranzacție încheiată între reclamanți și 39 de persoane fizice, tară a dovedi în vreun fel dacă celelalte persoane fizice și-au îndeplinit sau nu presupusa obligație de plată, nefiind individualizat cine anume din cele 39 persoane fizice au achitat și cine nu.

Prin Sentința civilă nr. 6098 din 7 noiembrie 2011 Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii, excepție invocată de pârâtul F.A.G., și în consecință: S-a respins acțiunea promovată de reclamanții M.C. și M.O.I. în contradictoriu cu pârâtul F.A.G. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a apreciat că reclamanții nu fac parte din categoria acționarilor cărora le profită dispozițiile art. 237 alin. (10) din Legea nr. 31/1990, republicată, fosta societate a căror acționari au fost reclamantei neintrând în categoria societăților dizolvate potrivit dispozițiilor art. 237. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții M.C.

și M.O.I., solicitând în temeiul art. 297 alin. (1) C. proc. civ. admiterea apelului, anularea Sentinței civile nr. 6098 din 7 ianuarie 2011 și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. Soluția primei instanțe a fost dată cu încălcarea mai multor principii de drept. Prin Decizia civilă nr. 34/2012 din 22 februarie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis apelul declarat de reclamanții M.C. și M.O.I. și s-a anulat Sentința civilă nr. 6098 din 7 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș. În rejudecare s-a respins acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtului F.A.G. ca inadmisibilă. Fără cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că reclamanții apelanți au învestit instanța cu o acțiune în constatare, întemeiată pe prevederile art. 111 C. proc.

civ. și art. 969 C. civ. La termenul de judecată din 24 octombrie 2011, tribunalul a pus în discuția părților excepția inadmisibilității, raportat la prevederile art. 111 C. proc. civ. însă din considerentele hotărârii recurate rezultă faptul că instanța a avut în vedere argumente ce vizau calitatea procesuală activă a reclamanților. Procedând astfel, instanța de fond a încălcat dreptul la apărare al reclamanților și principiul contradictorialității, care guvernează procesul civil, hotărârea instanței fiind lovită de nulitate. Față de aceste împrejurări, în baza art. 297 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., Curtea a admis apelul declarat de reclamanții M.C. și M.O.I. împotriva Sentinței civile nr. 6098 din 7 noiembrie 2011 a Tribunalului Maramureș pe care a anulat-o.

Rejudecând cauza, raportat la excepția inadmisibilității, Curtea a apreciat că aceasta este întemeiată, raportat la următoarele argumente: Dispozițiile art. 111 C. proc. civ. stabilesc că acțiunea în constatare este aceea prin care o persoană interesată urmărește să obțină, printr-o hotărâre judecătorească, constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Pentru exercitarea acțiunii în constatare este necesar a fi îndeplinite, cumulativ următoarele condiții: partea să nu poată cere realizarea dreptului, să fie justificat un interes și prin acțiune să nu se urmărească constatarea existenței sau inexistenței unei stări de fapt. Întrucât reclamanții au deschisă calea unei acțiuni în realizare pentru valorificarea drepturilor pretinse, invocarea art. 111 C. proc.

civ. apare ca inadmisibilă. De asemenea, instanța a pus în discuția părților compatibilitatea între prevederile art. 237 din Legea nr. 31/1990 cu cele ale art. 131 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.

Examinând dispozițiile legale ale art. 237 din Legea nr. 31/1990 și art. 131 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 în mod corect a sesizat tribunalul că art. 237 alin. (10) din Legea nr. 31/1990 este incident în situația în care o societate comercială a fost dizolvată pentru cazurile expres prevăzute la alin. 1 (societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni; societatea nu a depus, în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situațiile financiare anuale; societatea și-a încetat activitatea, nu are sediul social cunoscut ori nu îndeplinește condițiile referitoare la sediul social sau asociații au dispărut ori nu au domiciliul cunoscut sau reședința cunoscută; societatea nu și-a completat capitalul social, în condițiile legii), iar judecătorul delegat nu a fost sesizat în termen de 3 luni de la data expirării termenului prevăzut la alin. (7) cu o cerere de numire a unui lichidator, situație în care se procedează la radierea din oficiu a persoanei juridice urmând ca bunurile rămase în patrimoniu persoanei juridice radiate să revină acționarilor.

Pe de altă parte, art. 131 alin. (1) din Legea nr. 85/2005 vizează acele situații în care dizolvarea societății s-a produs ca urmare a deschiderii procedurii insolvenței în formă simplificată iar radierea ca urmare a închiderii procedurii pentru lipsa de bunuri. Curtea a constatat că SC W.S.C. SRL s-a aflat sub incidența art. 131 din Legea nr. 85/2006 astfel încât invocarea art. 237 alin. (10) din Legea nr. 31/1990 este inadmisibilă, cele două texte de lege fiind incompatibile. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții M.C. și M.O.I. invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 6 și 9 C. proc. civ. în temeiul cărora au solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate în sensul menținerii deciziei Curții în ce privește anularea Sentinței civile nr. 6098 din 7 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe - Tribunalul Maramureș.

În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenții au susținut, în esență, următoarele: - Curtea de Apel Cluj a pronunțat hotărârea recurată cu încălcarea dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că după anularea Sentinței civile nr. 6098 din 7 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș nu a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, deși prin cererea de apel reclamanții au solicitat în mod expres trimiterea spre rejudecare a cauzei primei instanțe. Instanța de apel a admis apelul, a anulat sentința și a rejudecat cauza fără a fi învestită cu aceasta. - Curtea de Apel, rejudecând cauza, fără fi învestită de apelanți cu aceasta: - a refuzat valoarea juridică a prevederilor art. 297 alin. (1) C. proc.

civ. de trimitere a cauzei spre rejudecare, o singură dată primei instanțe., dacă părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. - a „acordat ceea ce nu s-a cerut încălcând principiul disponibilității procesuale, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6, raportat la dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. - a dat o hotărâre „cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii", motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin judecarea cauzei pe excepția inadmisibilității acțiunii în raport de lipsa calității procesuale active pentru prima dată în apel, fără a fi învestită cu aceasta, a creat o situație mai grea apelanților privându-i pe aceștia de o cale de atac, contrar art. 296 teza a II-a C. proc.

civ. Intimatul F.A.G. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat. Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Instanța de apel a reținut că instanța de fond a încălcat dreptul la apărare al reclamanților și principiul contradictorialității care guvernează procesul civil în condițiile în care părțile au pus concluzii pe excepția de fond a inadmisibilității acțiunii raportat la prevederile art. 111 C. proc. civ., iar argumentele avute în vedere de către instanța de fond au vizat calitatea procesuală activă a reclamanților. Constatând existența altor motive de nulitate a hotărârii decât cele strict reglementate de alin. (1) al art. 297 C. proc.

civ. instanța de apel în mod legal a aplicat prevederile art. 297 alin. (2) teza a II-a și a dat o hotărâre prin care a admis apelul, a anulat sentința primei instanțe și a reținut procesul spre rejudecare. Prin apelul formulat de reclamanți, instanța a fost învestită în rejudecare cu examinarea excepției inadmisibilității acțiunii. În acest context, analizând doar primul motiv de apel, instanța de apel a respins acțiunea în urma admiterii excepției inadmisibilității acțiunii. Procedând la rejudecarea cauzei în mod legal instanța de apel a considerat inadmisibilă acțiunea, întrucât reclamanții au deschisă calea unei acțiuni în realizare pentru valorificarea drepturilor pretinse, raportat la prevederile art. 111 C. proc.

civ. Față de aceste prevederi critica formulată de recurenți în sensul că după anularea sentinței se impunea trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe este neîntemeiată. Norma cuprinsă în art. 297 alin. (1) C. proc. civ. este de strictă interpretare și aplicare neputând fi extinsă prin analogie altor situații decât cele expres stabilite de legiuitor. Cum în cauză nu se regăsesc situațiile reglementate de dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în mod legal instanța de apel nu le-a aplicat, hotărârea instanței de apel nefiind afectată de motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 6 și 9 C. proc. civ. Nu se poate reține încălcarea prevederilor art. 296 teza a II-a C. proc.

civ. deoarece prima instanță a respins cererea reclamanților prin admiterea excepției inadmisibilității acțiunii iar instanța rejudecând cauza a respins acțiunea tot ca inadmisibilă cu respectarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității. Instanța de apel a pus în discuția părților și compatibilitatea prevederilor art. 237 din Legea nr. 31/1990 cu cele ale art. 131 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 pentru a putea determina cadrul procesual în care s-a analizat cererea reclamanților, astfel că și sub acest aspect critica formulată este nefondată. Pentru considerentele expuse în temeiul prevederilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul reclamanților M.C.

și M.O.I., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții M.C. și M.O.I. împotriva Deciziei civile nr. 34/2012 din 22 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 24 ianuarie 2013. Procesat de GGC - DG