ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 210/2013

Prin acțiunea

înregistrată sub nr. 6310/100/2010 la Tribunalul Maramureș, reclamanții M.C. și

M.O.I. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul F.A.G. ca prin hotărârea

pronunțată să se constate că prin contractul de împrumut încheiat la 1

februarie 2000 SC W.S.C. SRL, a dobândit dreptul de proprietate asupra 11.028

acțiuni ale SC P.A. SA Baia Mare, jud. Maramureș; să se constate că reclamanții

M.C. și M.O.I. au avut, la data radierii, calitatea de asociați ai SC W.S.C.

SRL, față de care s-a dispus radierea, având o cotă de participare la beneficii

și pierderi de 50% fiecare; să se constatate că cele 11.028 acțiuni au rămas în

patrimoniul societății radiate din registrul comerțului, iar acestea revin

reclamanților în calitate de asociați, în cote de 50%.

În drept s-au invocat

dispozițiile art. 111 C. proc. civ., art. 969 C. civ.

Prin întâmpinare

pârâtul F.A. a invocat excepția inadmisibilității acțiunii raportat la

prevederile art. 111 C. proc. civ. care prevăd faptul că acțiunea în constatare

este inadmisibilă în cazul în care partea poate cere realizarea dreptului,

excepția prescripției dreptului material la acțiune raportat la prevederile

art. 3 coroborat cu art. 1 din Decretul nr. 167/1958 în condițiile în care se

solicită punerea în executare a unui presupus contract de împrumut încheiat în

anul 2000, excepția inadmisibilității acțiunii coroborat cu acea a lipsei

calității procesuale pasive raportat la susținerile reclamanților, care

formulează cererea doar împotriva pârâtului, deși este vorba de o tranzacție

încheiată între reclamanți și 39 de persoane fizice, tară a dovedi în vreun fel

dacă celelalte persoane fizice și-au îndeplinit sau nu presupusa obligație de

plată, nefiind individualizat cine anume din cele 39 persoane fizice au achitat

și cine nu.

Prin Sentința civilă

nr. 6098 din 7 noiembrie 2011 Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității

acțiunii, excepție invocată de pârâtul F.A.G., și în consecință:

S-a respins acțiunea

promovată de reclamanții M.C. și M.O.I. în contradictoriu cu pârâtul F.A.G.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a apreciat că reclamanții nu fac parte din

categoria acționarilor cărora le profită dispozițiile art. 237 alin. (10) din

Legea nr. 31/1990, republicată, fosta societate a căror acționari au fost

reclamantei neintrând în categoria societăților dizolvate potrivit

dispozițiilor art. 237.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel reclamanții M.C. și M.O.I., solicitând în temeiul

art. 297 alin. (1) C. proc. civ. admiterea apelului, anularea Sentinței civile

nr. 6098 din 7 ianuarie 2011 și trimiterea cauzei spre rejudecare primei

instanțe. Soluția primei instanțe a fost dată cu încălcarea mai multor

principii de drept.

Prin Decizia civilă

nr. 34/2012 din 22 februarie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, s-a admis apelul declarat de reclamanții

M.C. și M.O.I. și s-a anulat Sentința civilă nr. 6098 din 7 noiembrie 2011

pronunțată de Tribunalul Maramureș. În rejudecare s-a respins acțiunea

formulată de reclamanți împotriva pârâtului F.A.G. ca inadmisibilă. Fără

cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut că reclamanții apelanți au învestit instanța

cu o acțiune în constatare, întemeiată pe prevederile art. 111 C. proc. civ. și

art. 969 C. civ.

La termenul de

judecată din 24 octombrie 2011, tribunalul a pus în discuția părților excepția

inadmisibilității, raportat la prevederile art. 111 C. proc. civ. însă din

considerentele hotărârii recurate rezultă faptul că instanța a avut în vedere

argumente ce vizau calitatea procesuală activă a reclamanților.

Procedând astfel,

instanța de fond a încălcat dreptul la apărare al reclamanților și principiul

contradictorialității, care guvernează procesul civil, hotărârea instanței

fiind lovită de nulitate.

Față de aceste împrejurări,

în baza art. 297 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., Curtea a admis apelul

declarat de reclamanții M.C. și M.O.I. împotriva Sentinței civile nr. 6098 din

7 noiembrie 2011 a Tribunalului Maramureș pe care a anulat-o.

Rejudecând cauza,

raportat la excepția inadmisibilității, Curtea a apreciat că aceasta este

întemeiată, raportat la următoarele argumente:

Dispozițiile art. 111

C. proc. civ. stabilesc că acțiunea în constatare este aceea prin care o

persoană interesată urmărește să obțină, printr-o hotărâre judecătorească,

constatarea existenței sau inexistenței unui drept.

Pentru exercitarea

acțiunii în constatare este necesar a fi îndeplinite, cumulativ următoarele

condiții: partea să nu poată cere realizarea dreptului, să fie justificat un

interes și prin acțiune să nu se urmărească constatarea existenței sau

inexistenței unei stări de fapt.

Întrucât reclamanții

au deschisă calea unei acțiuni în realizare pentru valorificarea drepturilor

pretinse, invocarea art. 111 C. proc. civ. apare ca inadmisibilă.

De asemenea, instanța

a pus în discuția părților compatibilitatea între prevederile art. 237 din

Legea nr. 31/1990 cu cele ale art. 131 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.

Examinând

dispozițiile legale ale art. 237 din Legea nr. 31/1990 și art. 131 alin. (1)

din Legea nr. 85/2006 în mod corect a sesizat tribunalul că art. 237 alin. (10)

din Legea nr. 31/1990 este incident în situația în care o societate comercială

a fost dizolvată pentru cazurile expres prevăzute la alin. 1 (societatea nu mai

are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni; societatea nu a depus,

în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situațiile financiare

anuale; societatea și-a încetat activitatea, nu are sediul social cunoscut ori

nu îndeplinește condițiile referitoare la sediul social sau asociații au

dispărut ori nu au domiciliul cunoscut sau reședința cunoscută; societatea nu

și-a completat capitalul social, în condițiile legii), iar judecătorul delegat

nu a fost sesizat în termen de 3 luni de la data expirării termenului prevăzut

la alin. (7) cu o cerere de numire a unui lichidator, situație în care se

procedează la radierea din oficiu a persoanei juridice urmând ca bunurile

rămase în patrimoniu persoanei juridice radiate să revină acționarilor.

Pe de altă parte,

art. 131 alin. (1) din Legea nr. 85/2005 vizează acele situații în care

dizolvarea societății s-a produs ca urmare a deschiderii procedurii insolvenței

în formă simplificată iar radierea ca urmare a închiderii procedurii pentru

lipsa de bunuri.

Curtea a constatat că

SC W.S.C. SRL s-a aflat sub incidența art. 131 din Legea nr. 85/2006 astfel

încât invocarea art. 237 alin. (10) din Legea nr. 31/1990 este inadmisibilă,

cele două texte de lege fiind incompatibile.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs reclamanții M.C. și M.O.I. invocând motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 6 și 9 C. proc. civ. în temeiul

cărora au solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei

recurate în sensul menținerii deciziei Curții în ce privește anularea Sentinței

civile nr. 6098 din 7 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș și

trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe - Tribunalul Maramureș.

În dezvoltarea în

fapt a recursului, recurenții au susținut, în esență, următoarele:

- Curtea de Apel Cluj

a pronunțat hotărârea recurată cu încălcarea dispozițiilor art. 297 alin. (1)

C. proc. civ., în sensul că după anularea Sentinței civile nr. 6098 din 7

noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș nu a trimis cauza spre

rejudecare primei instanțe, deși prin cererea de apel reclamanții au solicitat

în mod expres trimiterea spre rejudecare a cauzei primei instanțe. Instanța de

apel a admis apelul, a anulat sentința și a rejudecat cauza fără a fi învestită

cu aceasta.

- Curtea de Apel,

rejudecând cauza, fără fi învestită de apelanți cu aceasta:

- a refuzat valoarea

juridică a prevederilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ. de trimitere a cauzei

spre rejudecare, o singură dată primei instanțe., dacă părțile au solicitat în

mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare,

motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

- a „acordat ceea ce

nu s-a cerut încălcând principiul disponibilității procesuale, motiv de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 6, raportat la dispozițiile art. 129 alin. (6) C.

proc. civ.

- a dat o hotărâre

„cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii", motiv prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ. Prin judecarea cauzei pe excepția inadmisibilității

acțiunii în raport de lipsa calității procesuale active pentru prima dată în

apel, fără a fi învestită cu aceasta, a creat o situație mai grea apelanților

privându-i pe aceștia de o cale de atac, contrar art. 296 teza a II-a C. proc.

civ.

Intimatul F.A.G. a

formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este

nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de apel a

reținut că instanța de fond a încălcat dreptul la apărare al reclamanților și

principiul contradictorialității care guvernează procesul civil în condițiile

în care părțile au pus concluzii pe excepția de fond a inadmisibilității

acțiunii raportat la prevederile art. 111 C. proc. civ., iar argumentele avute

în vedere de către instanța de fond au vizat calitatea procesuală activă a reclamanților.

Constatând existența

altor motive de nulitate a hotărârii decât cele strict reglementate de alin.

(1) al art. 297 C. proc. civ. instanța de apel în mod legal a aplicat

prevederile art. 297 alin. (2) teza a II-a și a dat o hotărâre prin care a admis

apelul, a anulat sentința primei instanțe și a reținut procesul spre

rejudecare.

Prin apelul formulat

de reclamanți, instanța a fost învestită în rejudecare cu examinarea excepției

inadmisibilității acțiunii.

În acest context,

analizând doar primul motiv de apel, instanța de apel a respins acțiunea în

urma admiterii excepției inadmisibilității acțiunii. Procedând la rejudecarea

cauzei în mod legal instanța de apel a considerat inadmisibilă acțiunea,

întrucât reclamanții au deschisă calea unei acțiuni în realizare pentru

valorificarea drepturilor pretinse, raportat la prevederile art. 111 C. proc.

civ.

Față de aceste

prevederi critica formulată de recurenți în sensul că după anularea sentinței

se impunea trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe este neîntemeiată.

Norma cuprinsă în

art. 297 alin. (1) C. proc. civ. este de strictă interpretare și aplicare

neputând fi extinsă prin analogie altor situații decât cele expres stabilite de

legiuitor.

Cum în cauză nu se

regăsesc situațiile reglementate de dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc.

civ., în mod legal instanța de apel nu le-a aplicat, hotărârea instanței de

apel nefiind afectată de motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5,

6 și 9 C. proc. civ.

Nu se poate reține

încălcarea prevederilor art. 296 teza a II-a C. proc. civ. deoarece prima

instanță a respins cererea reclamanților prin admiterea excepției

inadmisibilității acțiunii iar instanța rejudecând cauza a respins acțiunea tot

ca inadmisibilă cu respectarea dreptului la apărare și a principiului

contradictorialității.

Instanța de apel a

pus în discuția părților și compatibilitatea prevederilor art. 237 din Legea

nr. 31/1990 cu cele ale art. 131 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 pentru a putea

determina cadrul procesual în care s-a analizat cererea reclamanților, astfel

că și sub acest aspect critica formulată este nefondată.

Pentru considerentele

expuse în temeiul prevederilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a

respinge recursul reclamanților M.C. și M.O.I., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanții M.C. și M.O.I. împotriva Deciziei civile nr. 34/2012

din 22 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 24 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - DG