ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1839/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1719/C din data de 16 noiembrie 2011, Tribunalul Brașov, a respins acțiunea formulata de reclamanta SC C. SA, în contradictoriu cu pârâta SC S.D. SRL; a respins excepțiile invocate de pârâtă privind inadmisibilitatea petitului 2 și a lipsei calității procesuale pasive; a admis cererea reconvențională formulata de pârâta SC S.D. SRL Brașov și în consecință a constatat că a operat rezilierea de plin drept a Contractului de antrepriza generală din 06 martie 2008 încheiat între SC S.D. SRL și SC C. SA; a dispus rezilierea Contractului de lucrări de săpătura generală din 07 ianuarie 2008 și a obligat reclamanta SC C. SA să plătească pârâtei SC S.D.

SRL suma de 86.581,43 RON, cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: Între reclamantă, în calitate de antreprenor general, și pârâtă, în calitate de beneficiar și proprietar al imobilului situat în Brașov, județul Brașov, înscris în Cartea Funciară a localității Brașov s-a încheiat Contractul de antrepriză generală din 06 martie 2008, obiectul acestui contract constând, potrivit art. 1.2, în „execuția „la cheie" a Proiectului - ansamblu rezidențial B.N., împreună cu toate amenajările exterioare și rețelele edilitare din limita terenului, conform reglementărilor contractului, anexelor și a autorizației de construire, în stare perfectă de funcționare și fără vicii" precum și Contractul de lucrări de săpătura generală din 07 ianuarie 2008 având ca obiect realizarea lucrărilor de săpătură generală pentru Faza 1 a Proiectului Rezidențial și împrejmuirea întregii proprietăți.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă că amplasamentul a fost predat către reclamantă, ulterior realizându-se lucrări în temeiul ambelor contracte, neprocedându-se la restituirea amplasamentului iar operațiunea de predare primire a documentației a fost realizată, respectiv au fost predate toate piesele scrise și desenate purtând ștampila ambelor societăți, la nivelul lunii martie 2008. Totodată, prima instanță a reținut că după cum rezultă din Procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor din 12 ianuarie 2011, cererea este rămasă fără obiect întrucât lucrările au fost finalizate cu alți antreprenori.

Cu privire la cererea reconvențională instanța a reținut că aceasta este întemeiată având în vedere conduita culpabilă a reclamantei raportat la dispozițiile art. 18 lit. a) din Contractul de săpătură din 2008 potrivit cărora:„Proprietarul poate să rezilieze contractul, după emiterea unui preaviz de 14 zile către Antreprenor, în cazurile enumerate mai jos, când Antreprenorul: (...)ii) Abandonează sau ignoră Contractul (...)"coroborate cu dispozițiile art. 12.2 lit. a) conform cărora: „proprietarul este îndreptățit să rezilieze prezentul Contract printr-o notificare în cazul (...) nerespectării vreunuia din termenele intermediare sau al oricărei întreruperi a lucrului din vina Antreprenorului". Or, în speță, din probatoriul administrat în cauză rezultă că reclamanta a părăsit amplasamentul abandonând lucrările la data de 7 iulie 2008. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC C. SA criticând-o ca fiind nelega ă și netemeinică.

Totodată, pârâta SC S.D. SRL a declarat apel împotriva încheierii de ședință din data de 26 octombrie 2011 a Tribunalului Brașov, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii cererii de disjungere a petitului 3 din cererea reconvențională. Prin decizia civilă nr. 73/AP din 11 iunie 2012 Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins apelul declarat de reclamanta SC C. SA Brașov împotriva sentinței civile nr. 1719/C din 16 noiembrie 2011 a Tribunalului Brașov, pe care o păstrează; a respins apelul declarat de pârâta SC S.D. SRL împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 26 octombrie 2011 și a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 8.787,96 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că susținerea reclamantei SC C. SA în sensul că beneficiarul nu și-a îndeplinit obligația de predare a amplasamentului este neîntemeiată întrucât reclamanta nu a făcut dovada și nu rezultă nici din probele administrate, că ulterior efectuării lucrărilor pentru contractul din 7 ianuarie 2008, reclamanta ar fi predat amplasamentul înapoi beneficiarului sau că acesta din urmă ar fi executat pe același amplasament lucrări intermediare cu alți antreprenori. În ce privește pretențiile reclamantei SC C. SA de predare a documentației de execute în baza art. 7.2 din contractul din 6 martie 2008, instanța reține că aceasta documentație a fost depusă ia dosarul cauzei și poartă ștampila antreprenorului SC C. SA, ceea ce face dovada predării.

în situația în care reclamanta ar fi considerat că documentația este incompletă, trebuia să precizeze cererea de chemare în judecată în sensul indicării exprese a înscrisurilor necomunicate de către beneficiar. Referitor la cererea reconvențională, instanța de apel a reținut că în speță, părțile au stipulat în art. 17 1 din contractul de antrepriză generală din 6 martie 2008, un pact comisoriu, numit de părți de gradul IV, care prevede că în caz de neîndeplinire a anumitor obligații, de către antreprenor, enumerate limitativ, contractul poate fi reziliat fără proceduri prealabile și fără intervenția instanței, după emiterea unui preaviz de 14 zile.

Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că reclamanta nu și-a respectat obligația de predare a scrisorilor de garanție bancară, în forma stabilită prin contract și nu a respectat nici obligația prevăzută la art. 10.6 din contract conform căruia antreprenorul este obligat să ia toate măsurile pentru paza și protecția tuturor bunurilor din șantier, părăsind amplasamentul și abandonând lucrărilor. Cu privire la apelul declarat de pârâta SC S.D. SRL împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Brașov la 26 octombrie 2011, prin care s-a dispus disjungerea și suspendarea petitului 3 al cererii reconvenționale până la finalizarea procedurii insolvenței, instanța de apel a reținut că, în raport de scopul material urmărit de pârâtă prin formularea acestor pretenții și anume realizarea dreptului, se impune respingerea acestuia.

Aceasta întrucât art. 36 din Legea nr. 85/2006 prevede că de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale. Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta SC C. SA prin administrator judiciar SC B. SPRL invocând ca și motive de nelegalitate prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În argumentarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurenta a reiterat istoricul litigiului și situația de fapt arătând, în esență, că instanța nu a procedat la o analiză coordonată a probelor administrate în cauză, în sensul că nu a analizat în detaliu aspectele de fapt ce reieșeau din aceste probe, reținând cu totul eronat că susținerile acesteia referitoare la nerespectarea de către pârâtă a obligațiilor contractuale sunt neîntemeiate și admițând în schimb cererea reconvențională formulată de pârâtă pe motiv că nu și-a respectat obligațiile contractuale asumate faiă de aceasta. Totodată, recurenta a arătat că în mod greșit instanța de apel a obligat numai reclamanta la plata cheltuielilor de judecată, întrucât și pârâta a formulat apel în cauză, apel care a fost respins.

Or, în aceste condiții cheltuielile de judecată trebuiau compensate. Având în vedere dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului, Înalta Curte va examina cu prioritate excepția nulității recursului, invocată din oficiu. Astfel, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva normelor legale incidente prin raportare la excepția invocată din oficiu, Înalta Curte urmează să constate nulitatea cererii de recurs, în considerarea următoarelor: Dispozițiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ.

prevăd că, recursul se motivează prin însăși cererea a recurs sau în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate, dacă legea nu dispune altfel, iar alin. (2) al aceluiași text legal statuează că: "Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte". Potrivit art. 302 1 lit c) C. proc. civ. cererea de recurs trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității dezvoltarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază, cu raportare strictă și limitativă la cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea textului de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor presupunând încadrarea lor într-unui din motivele limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc.

civ. În speță, din observarea criticilor formulate de recurentă se constată că motivele indicate în susținerea recursului său nu se subscriu nici unuia din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., toate criiicile invocate vizând elemente de temeinicie a soluției, privind stabilirea situației de fapt, administrarea și interpretarea probatoriilor. fără să formuleze nicie critică care să poată fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. Astfel, deși recurenta a indicat drept motiv de recurs alin. (9) al art. 304 C. proc. civ., aceasta își exprimă de fapt nemulțumirea față de modul de administrare sau interpretare a probelor ori față de modul de soluționare a apelului în raport cu situația de fapt.

Criticile referitoare la obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată vizează de asemenea aspecte ce țin de netemeinicie iar nu de nelegalitate, neputând fi încadrate în prevederile art. 304 C. proc. civ.

Nici critica vizând compensarea cheltuielilor de judecată nu poate fi reținută întrucât cele două apeluri nu au fost formulate împotriva aceleiași hotărâri, reclamanta atacând cu apel sentința civilă nr. 1719/C din 16 noiembrie 2011 a Tribunalului Brașov iar pârâta încheierea pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 26 octombrie 2011. Or, simpla indicare a textului de lege prin care se reglementează motivele de recurs în baza cărora poate fi modificată sau casată o hotărâre, și nemulțumirea părții față de soluția pronunțată, fără a se dezvolta și arăta în concret în ce constau greșelile de interpretare săvârșite de instanță și Iegea încălcată pentru a se putea astfel verifica încadrarea acestuia în cazurile prevăzute de motivele de apel indicate limitativ, nu este suficientă, lipsa acestora fiind sancționată de lege cu nulitatea cererii.

Dezvoltarea criticilor nu face deci posibilă încadrarea lor în motivele de recurs invocate și nici în restul motivelor de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recursul nefiind o cale de atac devolutivă care să permită reanalizarea probelor administrate și a situației de fapt. Din aceste considerente Înalta Curte urmează a da eficiență dispozițiilor legale mai sus evocate și pe cale de consecință a admite excepția nulității și a constata nulitatea cererii de recurs. Având în vedere că pârâta nu a depus documente în justificarea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, această cerere urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta SC C. SA prin administrator judiciar SC B. SPRL împotriva deciziei civile nr. 73/AP din 11 iunie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, în conformitate cu prevederile art. 302 1 , alin. (1), lit. c) C. proc. civ. Respinge cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 aprilie 2013.