ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1839/2013

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1719/C

din data de 16 noiembrie 2011, Tribunalul Brașov, a respins acțiunea formulata

de reclamanta SC C. SA, în contradictoriu cu pârâta SC S.D. SRL; a respins

excepțiile invocate de pârâtă privind inadmisibilitatea petitului 2 și a lipsei

calității procesuale pasive; a admis cererea reconvențională formulata de

pârâta SC S.D. SRL Brașov și în consecință a constatat că a operat rezilierea

de plin drept a Contractului de antrepriza generală din 06 martie 2008 încheiat

între SC S.D. SRL și SC C. SA; a dispus rezilierea Contractului de lucrări de

săpătura generală din 07 ianuarie 2008 și a obligat reclamanta SC C. SA să

plătească pârâtei SC S.D. SRL suma de 86.581,43 RON, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Între reclamantă,

în calitate de antreprenor general, și pârâtă, în calitate de beneficiar și proprietar

al imobilului situat în Brașov, județul Brașov, înscris în Cartea Funciară a localității

Brașov s-a încheiat Contractul de antrepriză generală din 06 martie 2008, obiectul

acestui contract constând, potrivit art. 1.2, în „execuția „la cheie" a Proiectului

- ansamblu rezidențial B.N., împreună cu toate amenajările exterioare și rețelele

edilitare din limita terenului, conform reglementărilor contractului, anexelor și

a autorizației de construire, în stare perfectă de funcționare și fără vicii"

precum și Contractul de lucrări de săpătura generală din 07 ianuarie 2008 având

ca obiect realizarea lucrărilor de săpătură generală pentru Faza 1 a Proiectului

Rezidențial și împrejmuirea întregii proprietăți.

Din probatoriul

administrat în cauză rezultă că amplasamentul a fost predat către reclamantă, ulterior

realizându-se lucrări în temeiul ambelor contracte, neprocedându-se la restituirea

amplasamentului iar operațiunea de predare primire a documentației a fost realizată,

respectiv au fost predate toate piesele scrise și desenate purtând ștampila ambelor

societăți, la nivelul lunii martie 2008.

Totodată, prima

instanță a reținut că după cum rezultă din Procesul verbal de recepție la terminarea

lucrărilor din 12 ianuarie 2011, cererea este rămasă fără obiect întrucât lucrările

au fost finalizate cu alți antreprenori.

Cu privire la

cererea reconvențională instanța a reținut că aceasta este întemeiată având în vedere

conduita culpabilă a reclamantei raportat la dispozițiile art. 18 lit. a) din Contractul

de săpătură din 2008 potrivit cărora:„Proprietarul poate să rezilieze contractul,

după emiterea unui preaviz de 14 zile către Antreprenor, în cazurile enumerate mai

jos, când Antreprenorul: (...)ii) Abandonează sau ignoră Contractul (...)"coroborate

cu dispozițiile art. 12.2 lit. a) conform cărora: „proprietarul este îndreptățit

să rezilieze prezentul Contract printr-o notificare în cazul (...) nerespectării

vreunuia din termenele intermediare sau al oricărei întreruperi a lucrului din vina

Antreprenorului". Or, în speță, din probatoriul administrat în cauză rezultă

că reclamanta a părăsit amplasamentul abandonând lucrările la data de 7 iulie 2008.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamanta SC C. SA criticând-o ca fiind nelega ă și netemeinică.

Totodată, pârâta

SC S.D. SRL a declarat apel împotriva încheierii de ședință din data de 26

octombrie 2011 a Tribunalului Brașov, solicitând modificarea în tot a acesteia,

în sensul respingerii cererii de disjungere a petitului 3 din cererea reconvențională.

Prin decizia civilă

nr. 73/AP din 11 iunie 2012 Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins

apelul declarat de reclamanta SC C. SA Brașov împotriva sentinței civile nr. 1719/C

din 16 noiembrie 2011 a Tribunalului Brașov, pe care o păstrează; a respins apelul

declarat de pârâta SC S.D. SRL împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Brașov

la data de 26 octombrie 2011 și a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei

de 8.787,96 RON, reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța

de apel a reținut că susținerea reclamantei SC C. SA în sensul că beneficiarul nu

și-a îndeplinit obligația de predare a amplasamentului este neîntemeiată întrucât

reclamanta nu a făcut dovada și nu rezultă nici din probele administrate, că ulterior

efectuării lucrărilor pentru contractul din 7 ianuarie 2008, reclamanta ar fi predat

amplasamentul înapoi beneficiarului sau că acesta din urmă ar fi executat pe același

amplasament lucrări intermediare cu alți antreprenori.

În ce privește

pretențiile reclamantei SC C. SA de predare a documentației de execute în baza

art. 7.2 din contractul din 6 martie 2008, instanța reține că aceasta documentație

a fost depusă ia dosarul cauzei și poartă ștampila antreprenorului SC C. SA, ceea

ce face dovada predării. în situația în care reclamanta ar fi considerat că documentația

este incompletă, trebuia să precizeze cererea de chemare în judecată în sensul indicării

exprese a înscrisurilor necomunicate de către beneficiar.

Referitor la cererea

reconvențională, instanța de apel a reținut că în speță, părțile au stipulat în

art. 17 1 din contractul de antrepriză generală din 6 martie 2008, un pact comisoriu,

numit de părți de gradul IV, care prevede că în caz de neîndeplinire a anumitor

obligații, de către antreprenor, enumerate limitativ, contractul poate fi reziliat

fără proceduri prealabile și fără intervenția instanței, după emiterea unui preaviz

de 14 zile. Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că reclamanta nu și-a

respectat obligația de predare a scrisorilor de garanție bancară, în forma stabilită

prin contract și nu a respectat nici obligația prevăzută la art. 10.6 din contract

conform căruia antreprenorul este obligat să ia toate măsurile pentru paza și protecția

tuturor bunurilor din șantier, părăsind amplasamentul și abandonând lucrărilor.

Cu privire la

apelul declarat de pârâta SC S.D. SRL împotriva încheierii de ședință pronunțată

de Tribunalul Brașov la 26 octombrie 2011, prin care s-a dispus disjungerea și suspendarea

petitului 3 al cererii reconvenționale până la finalizarea procedurii insolvenței,

instanța de apel a reținut că, în raport de scopul material urmărit de pârâtă prin

formularea acestor pretenții și anume realizarea dreptului, se impune respingerea

acestuia. Aceasta întrucât art. 36 din Legea nr. 85/2006 prevede că de la data deschiderii

procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru

realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs reclamanta SC C. SA prin administrator judiciar SC B.

SPRL invocând ca și motive de nelegalitate prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

În argumentarea

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a reiterat

istoricul litigiului și situația de fapt arătând, în esență, că instanța nu a procedat

la o analiză coordonată a probelor administrate în cauză, în sensul că nu a analizat

în detaliu aspectele de fapt ce reieșeau din aceste probe, reținând cu totul eronat

că susținerile acesteia referitoare la nerespectarea de către pârâtă a obligațiilor

contractuale sunt neîntemeiate și admițând în schimb cererea reconvențională formulată

de pârâtă pe motiv că nu și-a respectat obligațiile contractuale asumate faiă de

aceasta.

Totodată, recurenta

a arătat că în mod greșit instanța de apel a obligat numai reclamanta la plata cheltuielilor

de judecată, întrucât și pârâta a formulat apel în cauză, apel care a fost respins.

Or, în aceste condiții cheltuielile de judecată trebuiau compensate.

Având în vedere

dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța

mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, care fac de prisos

în tot sau în parte cercetarea fondului, Înalta Curte va examina cu prioritate excepția

nulității recursului, invocată din oficiu.

Astfel, analizând

actele și lucrările dosarului din perspectiva normelor legale incidente prin raportare

la excepția invocată din oficiu, Înalta Curte urmează să constate nulitatea cererii

de recurs, în considerarea următoarelor:

Dispozițiile

art. 303 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, recursul se motivează prin însăși cererea

a recurs sau în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate, dacă

legea nu dispune altfel, iar alin. (2) al aceluiași text legal statuează că: "Termenul

pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă

recursul s-a făcut mai înainte".

Potrivit art.

302

1

lit c) C. proc. civ. cererea de recurs trebuie să cuprindă sub sancțiunea

nulității dezvoltarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază, cu raportare

strictă și limitativă la cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304

pct. 1-9 C. proc. civ.

Pentru a conduce

la casarea sau modificarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar

la indicarea textului de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor presupunând

încadrarea lor într-unui din motivele limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C.

proc. civ.

În speță, din

observarea criticilor formulate de recurentă se constată că motivele indicate în

susținerea recursului său nu se subscriu nici unuia din motivele de recurs prevăzute

de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., toate criiicile invocate vizând elemente de

temeinicie a soluției, privind stabilirea situației de fapt, administrarea și interpretarea

probatoriilor. fără să formuleze nicie critică care să poată fi circumscrisă motivelor

de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ.

Astfel, deși recurenta

a indicat drept motiv de recurs alin. (9) al art. 304 C. proc. civ., aceasta își

exprimă de fapt nemulțumirea față de modul de administrare sau interpretare a probelor

ori față de modul de soluționare a apelului în raport cu situația de fapt.

Criticile referitoare

la obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată vizează de asemenea

aspecte ce țin de netemeinicie iar nu de nelegalitate, neputând fi încadrate în

prevederile art. 304 C. proc. civ. Nici critica vizând compensarea cheltuielilor

de judecată nu poate fi reținută întrucât cele două apeluri nu au fost formulate

împotriva aceleiași hotărâri, reclamanta atacând cu apel sentința civilă nr. 1719/C

din 16 noiembrie 2011 a Tribunalului Brașov iar pârâta încheierea pronunțată de

Tribunalul Brașov la data de 26 octombrie 2011.

Or, simpla indicare

a textului de lege prin care se reglementează motivele de recurs în baza cărora

poate fi modificată sau casată o hotărâre, și nemulțumirea părții față de soluția

pronunțată, fără a se dezvolta și arăta în concret în ce constau greșelile de interpretare

săvârșite de instanță și Iegea încălcată pentru a se putea astfel verifica încadrarea

acestuia în cazurile prevăzute de motivele de apel indicate limitativ, nu este suficientă,

lipsa acestora fiind sancționată de lege cu nulitatea cererii.

Dezvoltarea criticilor

nu face deci posibilă încadrarea lor în motivele de recurs invocate și nici în restul

motivelor de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recursul nefiind o cale

de atac devolutivă care să permită reanalizarea probelor administrate și a situației

de fapt.

Din aceste considerente

Înalta Curte urmează a da eficiență dispozițiilor legale mai sus evocate și pe cale

de consecință a admite excepția nulității și a constata nulitatea cererii de recurs.

Având în vedere

că pârâta nu a depus documente în justificarea cererii de acordare a cheltuielilor

de judecată, această cerere urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

cererii de recurs formulată de reclamanta SC C. SA prin administrator judiciar SC

B. SPRL împotriva deciziei civile nr. 73/AP din 11 iunie 2012 a Curții de Apel Brașov,

secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, conflicte de muncă și asigurări

sociale, în conformitate cu prevederile art. 302

1

, alin. (1), lit. c)

C. proc. civ.

Respinge cererea

intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 25 aprilie 2013.