ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1836/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1836/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința arbitrală nr. 179 pronunțată la 26 iulie 2011 în Dosarul 455/2009,

Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și

Industrie a României, a admis în parte cererea arbitrală formulată de

reclamanta SC J.T.M. SA București în contradictoriu cu intimata SC I.R.I.D.E.

SA. Pe cale de consecință, a modificat în cuprinsul art. 1 al contractului din

19 octombrie 2005 textul cu denumirea marginală "Spațiul închiriat"

text care va avea următorul cuprins:"înseamnă întreaga clădire de la XX și

o parte din clădirea de la YY, cu o suprafață internă netă globală stabilită de

7101,26 m.p. din care 5360 m.p. vor fi considerați în cadrul clădirii YY, iar 1.741,26

m.p. reprezintă suprafața clădirii XX". Prezenta sentință ține loc de modificare

a contractului prin voința părților, potrivit art. 1, denumirea marginală „chiria",

teza finală, din contractul încheiat la 19 octombrie 2005; a respins capătul de

acțiune privind pronunțarea unei hotărâri arbitrale în cart; să se menționeze chiria,

taxa de servicii, impozitul pe clădiri și asigurările aferente spațiului închiriat;

a respins excepția ridicată de pârâtă referitoare la prescripția dreptului material

la acțiune în ce privește capătul al doilea de cerere din cererea formulată de reclamant;

a obligat parata la plata către reclamantă a sumei de 1.586.456,63 RON plus TVA,

cu titlu de plată primită nedatorat, reprezentând contravaloare chirie nedatorată

(1.454.166,59 RON), taxa servicii nedatorate (49.213,321 RON), impozit pe clădiri

nedatorat (77.460,73 RON) și asigurări bun, nedatorate (5.616 RON); a obligat pârâta

la plata către reclamantă a sumei de 178.986,83 RON reprezentând dobânzi la sumele

datorate, potrivit pct. 2 de mai sus; a obligat pârâta la plata către reclamantă

a sumei de 120.000 RON cu titlu de cheltuieli de arbitrare, constând în 69.500 RON

taxă arbitrală, 1.500 RON onorarii expertize și 49.000 RON onorariu avocat.

Pentru a pronunța această sentință arbitrală

tribunalul arbitrai a reținut în principal, următoarele concluzii:

Referitor la primul capăt al cererii, în

privința refuzului pârâtei de a proceda la modificarea clauzelor contractuale privind

suprafața închiriată, reclamanta a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină

loc de act adițional la contract, în sensul de a menționa suprafața exactă închiriată

aferentă clădirii XX. S-a stabilit că suprafața reală - și necontestată de părți

- este, potrivit expertizei topografice, de 1.741,26 m.p. în timp ce contractul

se referea la o suprafață considerată a fi de 2.700 m.p. Pe cale de consecință,

instanța arbitrală a dispus modificarea definiției "spațiul închiriat"

cuprinsă în art. 1 al contractului în sensul menționării unei suprafețe interne

nete de 7.101,26 m.p. din care 1.741,26 m.p. reprezintă suprafața clădirii XX.

Reclamanta a solicitat, de asemenea, menționarea

prin hotărârea arbitrală a chiriei, taxei ce servicii, impozitului pe clădiri și

a asigurării aferente spațiului închiriat Acest petit a fost respins considerându-se

că, spre deosebire de rectificarea supraieței închiriate, cuantumul chiriei și al

celorlalte obligații conexe sau atașate acesteia este rezultatul unor simple calcule

aritmetice care au luat în considerare două criterii: suprafața închiriată și tariful

pe m p.

Referitor la capătul doi al cererii, s-a

apreciat că în cauză nu este vorba de o acțiune în dezdăunări născută din angajarea

răspunderii contractuale pentru vicii ascunse, ci de o cerere de înapoiere a plății

nedatorate, încasate de către pârâta cu titlu de chirie aferentă unor spații inexistente.

Sub aspectul dreptului material la acțiune, s-a apreciat că acesta a fost exercitat

în termenul general de prescripție, de 3 ani, iar pârâta a fost obligată la plata

sumei de 1.586.456,63 RON plus TVA, cu titlu de plată nedaiorată.

Referitor la cel de-al treilea capăt de

cerere, s-a stabilit că pârâta datorează dobânzi pentru perioada ulterioară încunoștințării

pârâtei despre plățile nedatorate pe care Ie-a încasat, moment de la care reaua-credință

a pârâtei este manifestă, pârâta fiind obligată cu titlu de dobânzi la sumele încasate

fără temei, în total suma de 178.986,83 RON.

Cu privire la cel de-al patrulea capăt

de cerere, s-au acordat cheltuieli de arbitrare proporțional cu admiterea în parte

a acțiunii.

Petenta SC I.R.I.D.E. SA a formulat acțiune

în anulare împotriva sentinței arbitrale menționate, solicitând anularea în parte

a acesteia și respingerea acțiunii în integralitatea sa.

În motivarea acțiunii în anulare s-a arătat,

în esență, mai întâi în raport cu prevederile art. 364 lit. h) C. proc. civ., că

sentința arbitrală conține dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire. Printr-un

al doilea motiv petenta a susținut, în baza art. 364 lit. f) C. proc. civ., că tribunalul

arbitrai nu s-a pronunțat asup

r

a unui lucru cerut. Printr-un ultim motiv,

formulat în temeiul art. 364 lit. i) C. proc. civ. petenta a susținut încălcarea

dreptului la apărare ș a principiului egalității de tratament.

Analizând actele dosarului cauzei, Curtea

de Apel București, a constatat că acțiunea în anulare formulată este nefondată,

având în vedere, în rezumat, următoarele considerente:

Argumentările referitoare la pretinsa netemeinicie

și nelegalitate a hotărârii arbitrale prin care tribunalul arbitrai a soluționat

fondul litigiului nu se circumscriu, în realitate, motivelor prevăzute de art. 364

C. proc. civ., constituind doar critici pe fond asupra hotărârii arbitrale.

În ceea ce privește motivul prevăzut de

art. 364 lit. h) C. proc. civ., în raport cu formularea dispozitivului hotărârii

arbitrale, s-a apreciat că nu se poate reține că acesta ar conține dispoziții care

nu s-ar putea aduce la îndeplinire. Prevederile art. 10 și 11 din contract, în sensul

că modificarea acestuia trebuia semnată de părți și se poate interveni doar asupra

variantei în limba engleză, sunt în măsură să cenzureze conduita părților exclusiv

în simpla calitate de cocontractanți, fără să fi urmărit însă excluderea posibilității

obținerii modificării pe calea unei acțiuni în instanță.

De asemenea, instanța a apreciat că scopul

stipulării în contract a dispozițiilor

art. 11

a fost acela de a prevede prevalenta variantei în limba engleză

a contractului în ceea ce privește interpretarea acestuia în cazul litigiului dintre

părți, iar nu sub aspectul efectuării modificării contractului.

S-a apreciat deci că necesitatea traducerii

în limba engleză a sentinței arbitrale nu constituie un impediment în privința executării

acesteia.

Referitor la motivul prevăzut de art. 364

lit. f) C. proc. civ., Curtea de Apel a reținut respingerea în mod implicit a excepției

prescripției și în raport ci capetele 1 și 3 din cererea arbitrală în raport cu

interdependența existentă între capetele de cerere sub aspectul obiectului lor,

precum și față de faptul că tribunalul arbitrai a admis toate cele trei capete de

cerere pe fondul litigiului.

În legătură cu motivul prevăzut de

art. 364 lit. i) C. proc. civ., s-a stabilit că aspectul respingerii administrării

probei cu martori privește o chestiune care ține de soluționarea în fond a litigiului

și, prin urmare, acest motiv nu se circumscrie prevederilor legale menționate.

Având în vedere considerentele arătate,

Curtea a respins acțiunea în anulare ca nefondată și a obligat petenta la plata

către intimată a sumei de 27.777,82 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu

de avocat.

În termen legal, împotriva sentinței civile

nr. 23 din 8 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a comercială,

a declarat recurs petenta SC I.R.I.D.E. SA care a solicitat admiterea recursului,

modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii în anulare și a respingerii

acțiunii arbitrale, iar în subsidiar casarea cu trimitere spre rejudecare.

După o scurtă prezentare a situației de

fapt și a evoluției litigiului, recurenta a arătat că hotărârea recurată a fost

dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 364 lit. f), h) și

i) din C. proc. civ., motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din același act

normativ. Au fost invocate și dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

S-a învederat, în esență, faptul că sentința

arbitrală conține dispoziții care nu se pot aduce ia îndeplinire, fiind aplicate

greșit dispozițiile art. 364 lit. h), întrucât orice modificare a contractului,

conform art. 11, trebuia realizată în limba engleză, din moment ce nu există o variantă

în limba română a convenției părților.

S-a invocat și aplicarea greșită a dispozițiilor

art. 354 lit. f) C. proc. civ., în sensul că tribunalul arbitrai nu s-a pronunțat

asupra unui lucru cerut, respectiv asupra excepției prescripției dreptului material

la acțiune în ceea ce privește primul capăt de cerere al acțiunii arbitrale, iar

Curtea de Apel a apreciat eronat că excepția a fost soluționată în mod implicit.

Recurenta a învederat și aplicarea greșită

a prevederilor art. 364 lit. i) C. proc. civ. în sensul că tribunalul arbitrai a

soluționat cauza cu încălcarea dreptului la apărare și a principiului egalității

de tratament, prin respingerea probei testimoniale, în condițiile în care a apreciat

că susținerile pârâtei sunt nedovedite.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat

respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanța a respectat întocmai atribuțiile

stabilite în sarcina instanței de judecată în acțiunea în anulare, soluționând-o

numai prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de petentă.

Analizând sentința recurată clin perspectiva

criticilor recurentei, subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele

ce se vor expune în continuare.

O primă observație a instanței supreme

vizează faptul că recurenta prezintă în recurs aceleași critici ca și în acțiunea

în anulare, invocând pretinsa aplicare sau încălcare a dispozițiilor art. 364

lit. f), h) și i) C. proc. civ.

Invocarea în recurs a dispozițiilor

art. 304

1

C. proc. civ. nu poate extinde sfera examinării la motivele

de netemeinicie a hotărârii, respectiv la examinarea pe fond a cauzei din moment

ce nici în acțiunea în anulare nu este permisă examinarea fondului litigiului, judecata

acțiunii arbitrale presupunând numai analiza legalității sentinței arbitrale.

Deși art. 304

1

C. proc.

civ. permite instanței de recurs ca, în anumite situații, să depășească sfera motivelor

de nelegalitate și să examineze temeinicia hotărârii recurate, în situația recursului

exercitat împotriva hotărârii prin care s-a exercitat acțiunea în anularea sentinței

arbitrale, un astfel de control nu este permis atât timp cât însăși judecata acțiunii

în anulare nu are un caracter devolutiv.

În consecință, așa cum a reținut și Curtea

de Apel, toate argumentele prezentate în memoriul de recurs care tind a aduce în

discuție fondul litigiului nu pot fi examinate, fiind inadmisibile atât în acțiunea

în anulare, cât și în recursul declarat împotriva sentinței prin care a fost soluționată

această acțiune.

În ceea ce privește criticile recurentei

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se remarcă faptul că texul

de lege evocat se referă la două ipoteze, respectiv la lipsa de temei legal a hotărârii

și la încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Din prima perspectivă, nu se poate susține

că sentința este lipsită de temei legal din moment ce toate susținerile recurentei

au fost examinate prin prisma motivelor de nelegalitate care fac obiectul controlului

judiciar.

Cea de-a doua ipoteză, care vizează situațiile

în care instanța evocă norme de drept substanțial, dar le încalcă sau le aplică

în mod greșit, nu poate fi primită în cauză.

Astfel, nu se arată în ce mod instanța

de judecată a încălcat dispozițiile imperative ale legii, respectiv ale art. 364

C. proc. civ.. În situația în care criticile de nelegalitate vizează menținerea

soluției tribunalului arbitrai acestea apar ca fiind neîntemeiate.

Sub aspectul încălcării dispozițiilor

art. 364 lit. f) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că sentința este legală

întrucât motivul invocat sancționează depășirea obiectului cererii, respectiv nerespectarea

principiului disponibilității acțiunii reclamantului și, în raport de aceasta, nu

se poate susține că tribunalul arbitrai nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut.

În cauză a fost soluționată acțiunea în

limitele cererii de arbitrare, iar tribunalul arbitrai a soluționat excepția prescripției

dreptului material la acțiune prin calificarea acțiunii și prin respingerea argumentelor

prezentate de intimată referitor la tcate capetele de cerere.

De asemenea, nu se constată nici încălcarea

prevederilor art. 364 lit. h) C. proc. civ., întrucât criticile petentei referitoare

la imposibilitatea aducerii la îndeplinire a dispozitivului hotărârii arbitrale,

respinse de prima instanță, nu au nici un suport.

Împrejurarea că părțile au convenit ca

procedura arbitrală să se desfășoare în limba română atrage pronunțarea unei hotărâri

redactate în limba română, care urmează a fi executată pe teritoriul României. Din

lectura dispozitivului rezultă că acesta este clar, iar punerea în aplicarea a sentinței

arbitrale presupune în realitate efectuarea unor operațiuni matematice. De altfel,

părțile au convenit prevalenta versiunii în limba engleză pentru interpretarea contractului

în caz de litigiu și nu pentru modificarea acestuia (care a făcut obiectul arbitrajului).

În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor

imperative ale legii referitoare la administrarea probelor, la nesocotirea dreptului

la apărare și la încălcarea principiulJi egalității de tratament, Înalta Curte constată

că judecătorul acțiunii în anulare a apreciat în mod corect că instanța arbitrală

nu a încălcat aceste principii ce guvernează arbitrajul.

Așa cum s-a reținut în jurisprudență, împrejurarea

că unele probe au fost admise, iar altele nu au fost încuviințate, nu conduce de

plano la concluzia încălcării dreptului pârâtei la un proces echitabil și la principiul

egalității armelor, ca element al dreptului său la un proces echitabil.

Concludenta și utilitatea probei solicitate

au fost apreciate în mod concret de către arbitrii cauzei, iar acțiunea a fost soluționată

în urma administrării unui probatoriu complex. Critica recurentei în sensul de a

se aprecia asupra necesității administrării probei testimoniale ar presupune, în

opinia Înaltei Curți, o analiză a unor argumente de fond care vizează temeinicia

pretențiilor reclamantei, incompatibile cu natura acțiunii în anulare și cu prezenta

etapă procesuală.

Față de considerentele expuse pe larg mai

sus, apreciind că nu subzistă niciuna dintre criticile evocate, Înalta Curte, în

baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

Întrucât intimata nu a făcut dovada că

a efectuat în prezenta cauză cheltuielile de judecată, prin depunerea facturii în

temeiul căreia a fost efectuată plata onorariului de avocat, se va respinge cererea

acesteia de acordare a cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta

SC I.R.I.D.E. SA împotriva sentinței civile nr. 28 din 8 martie 2012 a Curții de

Apel București, secția a Vl-a civilă, ca nefondat.

Respinge

cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 25 aprilie 2013.