ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3557/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 24 aprilie 2018, petenta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu intimata Administrația Bazinală de Apă Argeș anularea procesului-verbal din 27 noiembrie 2017, prin care a fost sancționată pentru comiterea contravenției prevăzute de art. 87 pct. 47 și art. 88 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 107/1996, pentru nerespectarea obligației de a obține autorizația de gospodărire a apelor pentru stația de sortare situată în comuna Sălcioara, județul Dâmbovița.

Prin Sentința nr. 3828 din data de 15 iunie 2018 Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat în favoarea Judecătoriei Răcari competența de soluționare a cauzei privind pe petenta SC A. SRL în contradictoriu cu intimata Administrația Bazinală de Apă Argeș.

Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat că noțiunea de competență teritorială se raportează și se individualizează în funcție de locul săvârșirii faptei, iar acesta este strâns legat și, la rândul său, individualizat de comiterea și de consumarea actului ilicit sancționat de lege.

Cum din procesul-verbal contestat reiese că locul săvârșirii contravenției este comuna Sălcioara, jud. Dâmbovița, unde a avut loc controlul și unde s-au constatat faptele, având în vedere dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, care reglementează o competență teritorială absolută, s-a apreciat că aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția competența de a soluționa plângerea împotriva procesului-verbal.

Prin Sentința nr. 1114 din data de 20 septembrie 2018 Judecătoria Răcari a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii formulate de SC A. SRL în contradictoriu cu intimata Administrația Bazinală de Apă Argeș în favoarea Judecătoriei Sectorul 1 București, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, astfel cum rezultă din descrierea faptei și raportat la textul de lege care incriminează fapta, că petenta a fost sancționată pentru săvârșirea unei fapte omisive (neaducerea la îndeplinire, la termenele stabilite, a măsurilor dispuse anterior), locul săvârșirii acesteia fiind, prin raportare la specificul materiei reglementate, sediul societății petente.

Legea apelor nr. 107/1996 nu conține o normă derogatorie de competență a plângerilor contravenționale, ci, dimpotrivă, prin art. 91 se face trimitere în mod expres la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Prin acțiunea dedusă judecății petenta contestă Procesul-verbal 27 noiembrie 2017, prin care a fost sancționată pentru comiterea contravenției prevăzute de art. 87 pct. 47 din Legea nr. 107/1996, constând în nerespectarea obligației de a obține autorizația de gospodărire a apelor pentru stația de sortare situată în comuna Sălcioara, județul Dâmbovița.

Conform acestor dispoziții legale, constituie contravenție "neaducerea la îndeplinire, la termenele stabilite, a măsurilor dispuse anterior, precum și a solicitărilor legale ale autorității publice centrale din domeniul apelor și ale Administrației Naționale "Apele Române".

În virtutea normei de trimitere din cuprinsul art. 91 din Legea nr. 107/1996, în cazul contravențiilor prevăzute și sancționate de actul normativ sunt aplicabile dispozițiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, conform cărora "plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția".

Astfel, în privința locului săvârșirii contravenției, raportat la natura obligațiilor pentru a căror nerespectare a fost sancționată petenta, Înalta Curte reține că fapta omisivă nu putea fi săvârșită decât la sediul societății, punctul de lucru neputând fi asimilat acestuia, câtă vreme inacțiunea se săvârșește, ca element material al contravenției, la locul în care ar fi trebuit îndeplinită conduita activă la care legea obligă.

Locul săvârșirii contravenției este, așadar, locul în care petenta trebuia să întocmească documentația necesar a fi depusă în vederea obținerii autorizației de gospodărire a apelor și nu sediul stației de sortare a cărei lipsă de autorizare au constatat-o organele de control.

Prin considerentele expuse, reținând că locul săvârșirii faptei omisive este sediul societății subiect al obligației legale sus-menționate, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, în a cărei rază teritorială se află sediul petentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta SC A. SRL în contradictoriu cu intimata Administrația Bazinală de Apă Argeș, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL