ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4048/2018

HOTĂRÂRE

04.10.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4048/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 4 octombrie 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Săliște la data de 5.12.2017 sub nr. x/2017, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 18.996 RON reprezentând diferența de plată a actului de vânzare cumpărare, seria x nr. x; obligarea pârâtei la pata dobânzilor legale, aferente sumei de 18.996 RON, de la data înregistrării acțiunii, până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.

În drept s-au invocat prevederile art. 1719-1724 C. civ.

Pârâta nu a depus întâmpinare.

La termenul din data de 1.03.2018 urmare a punerii în discuție a competenței teritoriale a Judecătoriei Săliște, invocată de instanță, din oficiu, reclamantul, prin avocat ales, a susținut că Judecătoria Săliște este competentă teritorial să judece cauza.

Prin sentința civilă nr. 80/2018 din data de 1 martie 2018 instanța a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Săliște.

A declinat competența de soluționare a acțiunii civile formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu S.C. B. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Fetești.

În fundamentarea acestei sentințe, instanța, în aplicarea art. 107 C. proc. civ., a reținut că, întrucât pârâta are sediul social în localitatea Țândărei, jud. Ialomița, localitate ce intră în circumscripția de judecată a Judecătoriei Fetești, iar în cauză nu s-a încheiat un act prin care să se stabilească o clauză care să deroge de la regulile generale stabilite în materie de competență, competența de judecată exclusivă a cauzei este în circumscripția în care își are domiciliul pârâta.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Fetești sub numărul x/2017.

Prin sentința civilă nr. 723 din 14 iunie 2018 instanța a admis excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Fetești; a declinat competenta de soluționare a a cererii având ca obiect "pretenții", formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. în favoarea Judecătoriei Săliște; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență; totodată, a suspendat judecata cauzei până la soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut, în esență, în aplicarea art. 129 C. proc. civ., art. 130 alin. (3), art. 131 alin. (1), art. 132 alin. (1) și art. 107 din același cod, că necompetența teritorială invocată de Judecătoria Săliște din oficiu este o necompetență de ordine privată, prevăzută de dispozițiile art. 107 din C. proc. civ., iar pârâta nu a invocat prin întâmpinare excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Săliște și nici nu s-a prezentat la termenul de judecată din 01.03.2018, deși a fost legal citată, astfel încât, instanța nu avea posibilitatea să invoce din oficiu această excepție, rămânând învestită să soluționeze cauza.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Săliște competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanța reține că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă acțiunea în pretenții, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., prin care acesta a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 18.996 RON reprezentând diferența de plată a actului de vânzare cumpărare, seria x nr. x; obligarea pârâtei la pata dobânzilor legale, aferente sumei de 18.996 RON, de la data înregistrării acțiunii, până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.

Regula generală în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 din C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Prin urmare, regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial.

Înalta Curte constată că, în speță, obiectul cererii de chemare în judecată nu atrage incidența unor norme de competență teritorială exclusivă, ci a unora de ordine privată.

Potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

Prin urmare, în situația în care nu sunt incidente norme de competență exclusivă, de ordine publică, necompetența teritorială relativă poate fi invocată numai de pârât, nu și de instanță din oficiu.

Cum, în speță, reclamantul a înțeles să introducă cererea de chemare în judecată la Judecătoria Săliște, iar pârâta nu a invocat excepția necompetenței teritoriale prin întâmpinare și nici nu s-a prezentat la termenul de judecată din 01.03.2018, deși a fost legal citată, Înalta Curte constată că această instanță a fost legal învestită cu soluționarea cauzei.

Înalta Curte reține că, în speță, acțiunea dedusă judecății este o acțiune personală, guvernată de norme cu caracter de ordine privată ce reglementează materia competenței teritoriale alternative, în baza cărora reclamantul are opțiunea alegerii între mai multe instanțe deopotrivă competente, astfel cum prevăd dispozițiile art. 116 C. proc. civ.. Dreptul de a contesta alegerea revine exclusiv pârâtului în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât invocarea excepției necompetenței teritoriale de către Judecătoria Săliște s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale precitate.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Săliște.