ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3156/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș la data de 12 octombrie 2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, Comisia Superioară de Disciplină din Cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș și B., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Hotărârii nr. 16 din 18.09.2015 a Comisiei Superioare de Disciplină, Dosar nr. x/2015, prin care s-a soluționat contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 1/30.01.2015 a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, pronunțată în Dosarul nr. l/D/2015, ca urmare a acțiunii disciplinare a Colegiului Director al Camerei.

Prin Sentința nr. 18 din 18 februarie 2016, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele:

- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. și, în consecință, a respins acțiunea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâta B. ca fiind formulată față de o persoană fără calitate procesuală;

- a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu intimații Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, Comisia Superioară de Disciplină din Cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, cerere având ca obiect anularea Hotărârii nr. 1/30.01.2015, emisă de Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș și a Hotărârii nr. 16 din 18.09.2015, emisă de Comisia Superioară de Disciplină din Cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești.

Împotriva Sentinței nr. 18 din 18 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din Noul C. proc. civ.

În motivarea recursului declarat de arată că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii și motive străine de natura cauzei și a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură ce atrag sancțiunea nulității.

Arată recurentul că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ. are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.

În practica judiciară s-a statuat că judecătorii sunt datori să arate în cuprinsul hotărârii motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-au format convingerea, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Fără arătarea motivelor și a probelor nu se poate exercita controlul judiciar.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părțile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanță în pronunțarea soluției, iar instanța ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalității și temeiniciei hotărârii, și considerentele pentru care s-a pronunțat soluția respectivă.

Arată recurentul că din analizarea sentinței atacate se poate observa faptul că singurul aspect analizat de către instanța de fond a fost acela dacă funcția de share a unei informații se circumscrie abaterii disciplinare prevăzute de către art. 47 lit. c) din Legea nr. 188/2000, fără a motiva în rest considerentele pentru care celelalte apărări nu au fost puse în discuție.

Punctează recurentul că motivarea hotărârii trebuie să fie clară, precisă și inteligibilă, să nu se rezume la o însușire de fapte și argumente, să se refere la probele administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile și apărările formulate de părți și să conducă în mod logic și convingător la soluția cuprinsă în dispozitiv.

Recurentul subliniază faptul că în practica judiciară s-a decis că motivarea sumară și confuză a unei hotărâri judecătorești echivalează cu nemotivarea hotărârii.

Se arată în memoriul de recurs că motivul de casare prevăzut în art. 488 pct. 6 vizează ipoteze variate: nemotivare, motivare insuficientă sau motive contradictorii, sau numai motive străine de natura pricinii. În opinia recurentului, hotărârea atacată menționează doar folosirea funcției de share cu privire la un cont personal, fără a face mențiunea că aceasta nu a fost folosită cu privire la toate probele aflate la dosarul cauzei.

Recurentul susține că a recunoscut o singură faptă de repostare a unei informații ce nu îi aparține, informație ce de altfel a șters-o ulterior, aspect despre care instanța de fond nu a făcut nicio referire.

Recurentul mai susține că motivarea instanței cuprinde motive străine de natura pricinii, în sensul în care, cu toate că nu a fost cercetat prin prisma dispozițiilor Legii nr. 677/2001, motivarea se bazează pe aceste dispoziții, încălcându-se astfel principiul contradictorialității și a dreptului la apărare. Prin urmare, hotărârea atacată a fost dată și cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Se face trimitere în acest sens la o aplicare a încălcării principiului contradictorialității, respectiv o cauză în care Curtea de Apel București a statuat că instanța care, la pronunțarea soluției, a avut în vedere alte împrejurări, respectiv lipsa încheierilor de amânare a pronunțării și a dispozitivului sentinței de fond, pe care nu le-a pus în discuția părților, încalcă principiul contradictorialității, care guvernează procesul civil, principiu care presupune că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii și discuției părților, pentru ca fiecare parte să aibă posibilitatea de a se exprima cu privire la orice element care ar avea legătură cu pretenția dedusă judecății. Instanța nu poate pronunța hotărârea reținând aspecte pe care nu le-a pus, în prealabil, în discuția părților, în caz contrar, hotărârea pronunțată fiind supusă casării pentru motivul prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

În acest sens, recurentul arată că din motivarea instanței de fond lipsesc considerentele pentru care publicarea unei informații, care corespunde de altfel realității, ar avea caracter denigrator, făcându-se din nou mențiune cu privire la încălcarea protecției datelor cu caracter personal, aspect care însă nu a făcut obiectul prezentelor dezbateri.

Subliniază recurentul că înscrisurile depuse la dosarul cauzei dovedesc că între recurent și petenții din prezenta cauză există o stare conflictuală veche, ce este în măsură să pună la îndoială veridicitatea celor susținute de către aceștia. Recurentul mai susține că a încercat să își apere drepturile legale, a formulat plângeri penale, fiind agresat de către C.; nu a exercitat nici un fel de acțiune care să aducă atingere onoarei, probității profesionale ori bunelor moravuri. Mai mult decât atât, cel căruia i s-a adus atingere a fost el, iar organele reprezentative ale profesiei din care face parte, prin deciziile date, i-au încălcat grav dreptul la un proces echitabil și nu i-au respectat dreptul la viață privată ce aparține oricărui om și care nu trebuie confundat cu drepturile descrise de art. 47 din Legea nr. 188/2000.

Intimata B. a depus întâmpinare cu respectarea condițiilor prevăzute de C. proc. civ., solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Prin întâmpinarea formulată, intimata a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, precum și faptul că recursul este nemotivat, fiind incidente prevederile art. 489 C. proc. civ., care prevăd sancțiunea nulității recursului.

Intimatul Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș a depus întâmpinare cu respectarea condițiilor prevăzute de C. proc. civ., solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22.02.2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Prin încheierea de ședință din data de 03.05.2018, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ. și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 05.10.2018.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 488 din Noul C. proc. civ., în vederea casării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Recurentul a invocat în susținerea recursului declarat, în mod generic, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din Noul C. proc. civ., respectiv:

- motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. ("când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității");

- motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei").

În cuprinsul memoriului de recurs s-a arătat că prima instanță ar fi pronunțat o hotărâre nelegală, fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488. alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ., argumentându-se pe larg în sensul că hotărârea primei instanțe nu ar fi fost una motivată corespunzător.

A arătat recurentul că din cuprinsul hotărârii instanței de fond lipsesc considerentele pentru care publicarea unei informații, care de altfel corespunde realității, ar avea caracter denigrator, făcându-se mențiune cu privire la încălcarea datelor cu caracter personal, aspect care însă, în opinia sa, nu a făcut obiectul dezbaterilor.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de petent în cererea formulată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de reclamant în legătură cu cererea de chemare în judecată formulată în cauză, sentința pronunțată nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Contrar susținerilor recurentului, sentința recurată cuprinde, în mod evident, motivele pe care se întemeiază, neexistând în cuprinsul acesteia motive contradictorii sau străine de natura cauzei.

Analizând întregul ansamblu probator administrat în cauză, în mod corect a reținut instanța de fond că reclamantul nu a oferit nici o justificare rezonabilă pentru acțiunea care i-a fost imputată, limitându-se la a formula apărări ce țin de faptul că nu are calitatea de autor al afirmațiilor, aspecte care nu prezintă relevanță în prezenta cauză, în condițiile în care fapta imputată constă în popularizarea de informații denigratoare.

În aceste condiții, instanța a reținut în mod corect, că, în fapt, prin acțiunea concret imputată reclamantului, acesta a săvârșit abaterea disciplinară prevăzută de art. 47 lit. c) din Legea nr. 188/2000, astfel încât a respins ca neîntemeiată acțiunea dedusă judecății.

Pe de altă parte, în temeiul principiului legalității și al rolului judecătorului în aflarea adevărului, consacrate de dispozițiile art. 7 și art. 22 din C. proc. civ., în mod corect prima instanță a făcut referire în considerentele sentinței recurate la prevederile Legii nr. 677/2001, prevederi care, de altfel, prin prisma profesiei pe care o exercita recurentul, trebuia în mod necesar să fie cunoscute și respectate de către acesta.

Chiar dacă recurentul a precizat temeiul de drept al recursului, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., simpla nemulțumire a recurentului față de soluția pronunțată de către instanță nu este suficientă pentru casarea acesteia, nefiind de natură a acoperi lipsa unei motivări reale.

În raport de considerentele expuse anterior, Înalta Curte constată că în speță nu a existat nici o încălcare a regulilor de procedură reglementate de dispozițiile C. proc. civ., astfel încât nu se pot reține susținerile recurentului referitoare la o presupusă incidență a prevederilor art. 488 pct. 5 din cod.

Pe cale de consecință, nici acest motiv de recurs invocat de reclamant nu este fondat.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului-reclamant sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este legală, fiind motivată și dată cu aplicarea corectă a normelor de procedură, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din Noul C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) din Noul C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat, menținând sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 18 din 18 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 octombrie 2018.

Procesat de GGC - GV