ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3303/2018

HOTĂRÂRE

02.10.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3303/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Costești, la data de 18.01.2017, petentul A., la cererea creditoarei B. - Sucursala Bucur Obor, a solicitat, în contradictoriu cu debitorul C., încuviințarea executării silite a trei bunuri imobile situate în comuna Stolnici, județul Argeș, constând în terenuri arabile și intravilane.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 665 din C. proc. civ.

Prin Sentința civilă nr. 51/25.01.2017, Judecătoria Costești a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, reținând că în raza acestei din urme instanțe se află domiciliul debitorului.

Prin Sentința civilă nr. 712/15.02.2017, Judecătoria sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București, reținând că în raza acestei din urme instanțe se află sediul executorului judecătoresc.

Prin Sentința civilă nr. 10161/03.08.2018, Judecătoria sectorului 4 București a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Costești.

În considerentele hotărârii s-a reținut faptul că încuviințarea executării silite imobiliare pentru executările silite începute anterior datei de 19.10.2014, data intrării în vigoare a Legii nr. 138/2014, se realizează de către judecătoria de la locul situării imobilului și nu de cea prevăzută la art. 665 din C. proc. civ. (art. 666 după republicare) în virtutea principiului specialia generalibus derogant. Prin urmare, executarea silită fiind declanșată anterior modificării normei de competență prin Legea nr. 138/2014, în vigoare începând cu 20 octombrie 2014, noua normă de competență prevăzută de art. 666 din C. proc. civ. nu este aplicabilă în prezenta cauză. În consecință, întrucât imobilele asupra cărora se solicită încuviințarea executării silite se află în județul Argeș, în circumscripția Judecătoriei Costești, această din urmă instanță este cea competentă să soluționeze prezenta cauză.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Judecătoria Costești a fost învestită cu o cerere prin care petentul A., la cererea creditoarei B. - Sucursala Bucur Obor, a solicitat, în contradictoriu cu debitorul C., încuviințarea executării silite a trei bunuri imobile situate în comuna Stolnici, județul Argeș, constând în terenuri arabile și intravilane.

Executarea silită a început odată cu sesizarea executorului judecătoresc la data de 04.11.2013, astfel cum prevăd dispozițiile art. 622 alin. (2) din C. proc. civ. ("în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel").

Așadar, atât procedura de încuviințare a executării silite, cât și executarea silită în ansamblul său, sunt supuse dispozițiilor C. proc. civ. în forma în vigoare la acea dată, astfel cum prevede art. 24 din C. proc. civ.

Astfel, art. 24 din C. proc. civ. prevede că "dispozițiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

Având în vedere principiul neretroactivității legii civile, pentru rezolvarea conflictului de legi în cazul schimbării reglementărilor în materia executării silite, legiuitorul a avut în vedere data la care creditorul a sesizat organul de executare.

Prin urmare, în conformitate cu textele legale mai sus menționate, în vederea determinării legii aplicabile executării silite, se impune a fi luată în considerare data sesizării organului de executare, adică momentul la care a fost înregistrată cererea privind executarea silită la biroul executorului judecătoresc.

Cum cererea de executare silită a fost înregistrată la A. la data de 04.11.2013, în cauză devin aplicabile dispozițiile noului C. proc. civ. (intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013), în forma existentă la data sesizării organului de executare.

Astfel, dispozițiile art. 819 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că "urmărirea silită imobiliară este de competența executorului judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află imobilul aparținând debitorului sau unei terțe persoane, dacă se urmărește un imobil ipotecat ajuns în mâinile acesteia".

Art. 665 din C. proc. civ. cuprinde dispoziții referitoare la înregistrarea cererii de executare și prevede că "de îndată ce primește cererea de executare, executorul judecătoresc va dispune înregistrarea acesteia".

Art. 666 alin. (1) din C. proc. civ., în forma în vigoare la data sesizării organului de executare, prevedea că:

"executorul judecătoresc se pronunță asupra încuviințării executării silite, prin încheiere, fără citarea părților".

De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Coroborând dispozițiile legale mai sus menționate, reiese că sintagma "în afara cazurilor în care legea dispune altfel" se aplică executărilor silite imobiliare, instanța de executare fiind în acest caz instanța de la locul situării imobilului.

Astfel, de vreme ce legiuitorul a înțeles să atribuie competența de a încuviința cererea de executare silită executorului judecătoresc de la locul situării imobilului, instanța de executare urmează a se determina tot prin raportare la locul situării imobilului.

Față de caracterul de ordine publică al normelor de competență, în condițiile în care imobilele asupra cărora se solicită încuviințarea executării silite se află situate în județul Argeș, Înalta Curte urmează a stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la locul situării imobilului, respectiv în favoarea Judecătoriei Costești.