ÎCCJ, Decizia nr. 136/2018

Asupra recursurilor de față

În baza actelor și lucrărilor de față constată următoarele:

I. Prin Decizia penală nr. 335 din data de 18 aprilie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2017 a fost respins ca nefondat recursul formulat de inculpații A. și B. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, cuprinsă în Decizia penală nr. 285/A din 22 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția I penală.

Totodată, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., formulată de inculpatul B., prin apărător.

A. Deliberând asupra recursului formulat de inculpații A. și B. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, pronunțate prin Decizia penală nr. 285/A din 22 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția I penală, în baza actelor și lucrărilor din dosar, Înalta Curte, secția penală a constatat următoarele:

La termenul de judecată din 16 februarie 2018, condamnații A. și B., prin apărător, au invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 394 alin. (5) C. proc. pen.

În motivarea cererii inculpații au susținut că reluarea dezbaterilor și a judecății de către un magistrat, în complet de divergență, fără a se readministra probele corespunzătoare acelei faze de judecată, reprezintă o nesocotire a exigențelor dreptului la un proces echitabil, fiind încălcate prevederile art. 21 din Constituție.

Analizând actele și lucrările din dosar, Înalta Curte, secția penală a constatat că inculpații A. și B., au formulat în temeiul art. 426 lit. b) și d) C. proc. pen., cerere de contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 393/A din data de 14 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, ocazie cu care au invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 394 alin. (5) C. proc. pen., potrivit cu care:

"în situația în care în cadrul completului de judecată nu se poate întruni majoritatea sau unanimitatea, judecarea cauzei se reia în complet de divergență", aceste dispoziții fiind apreciate neconstituționale întrucât nu impun obligația completului de divergență de a readministra probatoriul.

Înalta Curte, secția penală a reținut că, din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, rezultă că pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții:

- excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial;

- excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei;

- să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, invocarea unei excepții de neconstituționalitate impune justificarea unui interes de către autorul cererii.

Stabilirea acestui interes se face de către instanță, pe calea verificării pertinenței excepției, în raport cu procesul în care a intervenit și efectul pe care decizia Curții Constituționale îl produce în soluționarea procesului principal, respectiv asupra conținutului hotărârii ce se va pronunța în cauză.

Analizând pe rând condițiile prevăzute de lege pentru sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate invocată de inculpații A. și B., în acord cu instanța de fond, Înalta Curte, secția penală a constatat, că cererea nu are legătură cu soluționarea cauzei.

Astfel, referitor la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte, secția penală a apreciat că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală considerată neconstituțională o are în speță. Stabilirea existenței interesului se face pe calea verificării pertinenței excepției în raport cu procesul în care a intervenit, astfel încât, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal.

Fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, legătura cu soluționarea cauzei poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a "aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate" (Decizia nr. 591/21.10.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 916/16.12.2014).

Astfel, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției trebuie să fie de natură a produce un efect asupra conținutului hotărârii din procesul principal, respectiv asupra conținutului hotărârii ce se va pronunța în cauză.

În raport de obiectul cauzei de față - admisibilitatea, în principiu a unei cereri de contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. b) și lit. d) C. proc. pen. - s-a apreciat că invocarea excepției de neconstituționalitate nu are legătură cu cauza, excepția vizând obligațiile instanței ce soluționează cauza, în complet de divergență în legătură cu administrarea probatoriului.

B. Deliberând asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte, secția penală, a constatat următoarele:

La termenul de judecată din data de 04 aprilie 2018, s-a transmis la dosarul cauzei o cererea formulată de inculpatul B., prin apărător C., prin care a solicitat sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., potrivit cu care: "sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă".

În motivarea cererii, inculpatul, prin apărător, a arătat că dispozițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen., prin neasigurarea dublului grad de jurisdicție, încalcă exigențele dreptului la un proces echitabil prevăzute de art. 16, art. 21 și art. 53 din Constituția României.

Analizând cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., formulată de inculpatul B., prin apărător, Înalta Curte, secția penală a apreciat-o ca fiind inadmisibilă.

Astfel, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că sesizarea Curții Constituționale este admisibilă numai în măsura în care, prin excepția invocată, se solicită constatarea neconstituționalității unei prevederi dintr-o lege, care are legătură cu soluționarea cauzei, or obiectul prezentei cauze îl constituie recursul împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 394 alin. (5) C. proc. pen.

II. Împotriva dispoziției de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., cuprinsă în Decizia penală nr. 335 din data de 18 aprilie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2017, au declarat recurs inculpații B. și A., cauza fiind înregistrată pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curți la data de 18 mai 2018, sub nr. x/2018, fiind fixat termen la data de 25 iunie 2018.

La termenul din data de 25 iunie 2018, având în vedere imposibilitatea de prezentare, din motive medicale, a recurentului inculpat A., aflat în stare de deținere, astfel cum rezultă din adresa comunicată la dosar de Penitenciarul Jilava, precum și împrejurarea că recurentul inculpat A., aflat în stare de detenție, lipsă la acest termen de judecată nu a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa, potrivit art. 364 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus amânarea cauzei, stabilindu-se termen la data de 24 septembrie 2018.

Concluziile apărătorilor inculpaților B. și A., ale reprezentantului Ministerului Public, precum și ultimul cuvânt al inculpaților au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

III.1. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată, contrar celor învederate de inculpatul A., la termenul din 24 septembrie 2018, că pe dovada de primire a minutei Deciziei penale nr. 335 din data de 18 aprilie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, aflată la Dosar nr. x/2018 inculpatul a făcut mențiunea "declar recurs".

Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac exercitată de inculpatul A., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că recursul este inadmisibil și va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Totodată, potrivit dispozițiilor C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Revine așadar părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată, în condițiile legii procesual penale, cu exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile." Subiectul îndreptățit să formuleze recurs este persoana ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau printr-un act al instanței de judecată.

Pentru ca un act să fie considerat vătămător pentru o anume persoană, este necesar ca menționata consecință negativă (fie ca rezultat, fie ca stare de pericol), să se producă efectiv, să se răsfrângă nemijlocit asupra persoanei care o invocă, să îi afecteze ori să îi pericliteze un drept sau un interes actual și determinat.

Ținând seama de această condiție, este de reținut că hotărârea instanței este de natură a produce o vătămare unei persoane, atunci când hotărârea se referă în mod direct la acea persoană sau când, fără o referire expresă, hotărârea produce efecte asupra drepturilor sau intereselor acelei persoane, dând naștere unei situații juridice în care aceasta este implicată.

În cauză, prin soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii formulată de B., de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., nu s-a dispus cu privire la inculpatul A. și nici nu s-a luat vreo altă măsură care să creeze, fie și indirect, pentru acesta o situație defavorabilă.

În aceste condiții, recursul promovat de A. împotriva dispoziției de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., cuprinsă în Decizia penală nr. 335 din data de 18 aprilie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2017, apare ca fiind declarat de o persoană ce nu are calitatea procesuală prevăzută de lege pentru a uza de această cale de atac, fiind, prin urmare, inadmisibil.

În consecință, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibil recursul formulat de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., cuprinsă în Decizia penală nr. 335 din data de 18 aprilie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2017.

III.2. Examinând hotărârea atacată, prin raportare la dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea 47/1992, față de criticile formulate de B., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reține următoarele:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Astfel, din economia dispozițiilor Legii nr. 47/1992, rezultă că sesizarea instanței de contencios constituțional în cadrul controlului de constituționalitate a posteriori, implică examinarea prealabilă a următoarelor exigențe de admisibilitate cumulativ prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din lege:

- calitatea de parte în proces a autorului excepției;

- identificarea exactă a normei/normelor legale criticate, dar și a măsurii în care legea sau ordonanța în care sunt inserate se află în vigoare la data soluționării cererii; sub acest aspect, se impune observația că indicarea explicită a textului normativ criticat este o condiție absolut necesară în etapa evaluării admisibilității cererii, numai astfel putându-se determina obiectul excepției de neconstituționalitate, dar și existența legăturii dintre norma criticată și soluția ce ar putea fi dată cauzei în care partea a înțeles să uzeze de mijlocul procedural al excepției;

- existența unei legături dintre norma legală criticată și soluția ce ar putea fi dată în cauza respectivă, indiferent de faza litigiului; fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, "legătura cu soluționarea cauzei" poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a "aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate" (mutatis mutandis, Decizia nr. 591/21.10.2014 a Curții Constituționale, publicată în MO nr. 916/16.12.2014);

- verificarea deciziilor pronunțate anterior de către Curtea Constituțională cu privire la constituționalitatea acelei dispoziții legale, pentru a exclude o eventuală inadmisibilitate a cererii ca efect al constatării neconstituționalității normei criticate printr-o decizie precedentă.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că, dacă evaluarea primelor două și a ultimei condiții dintre cele patru anterior enunțate implică un examen preponderent formal, cea de-a treia cerință cumulativă reclamă, în anumite cazuri, o evaluare mai amănunțită, ce nu se circumscrie în totalitate limitelor unei abordări pur formale a chestiunii admisibilității cererii de sesizare.

Astfel, se reține că, prin Decizia nr. 591 din 21 octombrie 2014 a Curții Constituționale, s-a statuat că "legătura cu soluționarea cauzei" presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului.

Examinând excepția de neconstituționalitate invocată, instanța de control judiciar constată că nu se formulează o critică propriu-zisă de neconstituționalitate a dispozițiilor normative indicate, recurentul dorind modificarea dispozițiilor arătate, respectiv completarea acestora cu prevederi noi, ceea ce ar echivala cu o încălcare a separației puterilor în stat, întrucât instanța de contencios constituțional s-ar transforma într-un legislator pozitiv, atribuție care nu este conferită Curții Constituționale, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 potrivit cărora "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Analizând stadiul procesual al cauzei, Completul de 5 Judecători constată că recurentul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen. potrivit cărora "sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă", în susținerea recursului promovat împotriva dispoziției de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 394 alin. (5) din C. proc. pen. care prevăd că: "în situația în care în cadrul completului de judecată nu se poate întruni majoritate sau unanimitatea, judecarea cauzei se reia în complet de divergență", excepție invocată în cadrul dosarului având ca obiect contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. b) și d) din C. proc. pen.

În raport cu dispozițiile procesuale criticate pentru neconstituționalitate, văzând stadiul procesual al cauzei, Completul de 5 Judecători apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei deduse judecății, deoarece o posibilă soluție a instanței de contencios constituțional cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor ce reglementează căile de atac exercitate împotriva hotărârilor pronunțate în calea de atac extraordinară a contestației în anulare nu mai poate avea vreo înrâurire efectivă asupra soluției ce s-ar putea pronunța cu privire la recursul formulat împotriva dispoziției de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 394 alin. (5) din C. proc. pen.

În concluzie, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că în cauza de față nu există o legătură efectivă între necesitatea pronunțării unei hotărâri în contenciosul constituțional și soluționarea cauzei, deoarece aspectele invocate nu se constituie în chestiuni de ordin prejudicial care să fie date în competența jurisdicției constituționale, sub forma unei excepții de neconstituționalitate, ci doar se urmărește o modificare a unui cadru legislativ, ceea ce determină, o dată în plus, aprecierea că aceasta nu are legătură cu cauza pendinte.

În raport de argumentația ce precede, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul B. împotriva dispoziției de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., cuprinsă în Decizia penală nr. 335 din data de 18 aprilie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul B. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen. cuprinsă în Decizia penală nr. 335 din data de 18 aprilie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2017.

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen. cuprinsă în Decizia penală nr. 335 din data de 18 aprilie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurentul inculpat B. la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurentul inculpat A. la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales pentru recurentul inculpat B., în sumă de 40 RON, rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 130 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul interpretului de limbă persană se plătește din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 septembrie 2018.

Procesat de GGC - NN