ÎCCJ, Decizia nr. 168/2018

Asupra recursului de față

În baza actelor și lucrărilor dosarului

Prin Decizia penală nr. 65 din data de 26 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2017 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 115 alin. (2) C. proc. pen. anterior și art. 172 alin. (12) C. proc. pen., formulată de revizuenții condamnați A., B. și C.

Totodată, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 248 C. pen. anterior și art. 297 C. pen. formulată de revizuenții condamnați.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de revizuenții condamnați împotriva Sentinței penale nr. 144 din data de 14 martie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2016.

Cu referire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 115 alin. (2) C. proc. pen. anterior și art. 172 alin. (12) teza I C. proc. pen., formulată de apelanții revizuenții condamnați A., B. și C. invocată de apelanții revizuenții condamnați, Completul de 5 Judecători a reținut că, din interpretarea prevederilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 rezultă că pentru a fi admisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale trebuie să îndeplinească cumulativ cele patru cerințe stipulate expres de textul legislativ: starea de procesivitate, în care ridicarea excepției de neconstituționalitate apare ca un incident procedural creat în fața unui judecător sau arbitru, ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului; activitatea legii, în sensul că excepția privește un act normativ, lege sau ordonanță, după caz, în vigoare; prevederile care fac obiectul excepției să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale; dispozițiile criticate pentru neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a textului art. 115 alin. (2) din C. proc. pen. anterior și, respectiv, art. 172 alin. (12) teza I C. proc. pen., instanța a reținut că primele trei condiții rezultate din interpretarea prevederilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 sunt îndeplinite: excepția a fost invocată de apelanții revizuenții condamnați în cadrul unui dosar aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători și vizează dispoziții în vigoare, care nu au fost declarate neconstituționale.

Pentru a fi îndeplinită ultima condiție de admisibilitate, respectiv aceea ca textul criticat să aibă legătură cu soluționarea cauzei, este necesar ca acest text să producă un efect real, concret asupra cursului procesului penal și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces, examinarea legăturii cu cauza fiind realizată în mod concret, în funcție de interesul specific al celui ce invocă excepția și de înrâurirea pe care dispoziția legală o are în speță.

Dispozițiile art. 115 alin. (2) C. proc. pen. anterior stabilesc că "Organul de urmărire penală sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părți, dacă apreciază că raportul tehnico-științific ori medico-legal nu este complet sau concluziile acestuia nu sunt precise, dispune refacerea sau completarea constatării tehnico-științifice ori medico-legale, sau efectuarea unei expertize", iar textul art. 172 alin. (12) teza I C. proc. pen. prevăd că "După finalizarea raportului de constatare, când organul judiciar apreciază că este necesară opinia unui expert (...) se poate dispune efectuarea unei expertize".

Or, analizând stadiul procesual, Completul de 5 Judecători a constatat că în prezenta cauză, apelanții revizuenți condamnați au formulat apel împotriva Sentinței penale nr. 144 din data de 14 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de apelanți împotriva Sentinței penale nr. 702 din 12 iulie 2013 pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. x/2012.

Or, față de cadrul procesual constând în apel formulat împotriva unei hotărâri pronunțate în cadrul analizării admisibilității în principiu a cererii de revizuire, instanța a apreciat că excepția de neconstituționalitate formulată nu are legătură cu soluționarea cauzei deduse judecății, deoarece o posibilă soluție a instanței de contencios constituțional cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor criticate nu poate avea nicio înrâurire efectivă asupra soluției ce s-ar putea pronunța cu privire la cererea de apel formulată de revizuenții condamnați, respectiv cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de aceștia.

În concluzie, constatând că în cauză, cu referire la excepția de neconstituționalitate vizând dispozițiile art. 115 alin. (2) C. proc. pen. anterior, respectiv art. 172 alin. (12) teza I C. proc. pen., nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții legale.

Cu referire la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 248 C. pen. anterior și art. 297 C. pen., Completul de 5 Judecători a reținut că dispozițiile articolelor menționate incriminează infracțiunea de abuz în serviciu, atât în noua reglementare penală, cât și în cea anterioară.

Textul art. 248 C. pen. anterior stabilește că "Fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani", în timp ce dispozițiile art. 297 C. pen. prevăd că:

"(1) Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.

(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, îngrădește exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situație de inferioritate pe temei de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenență politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA.".

Primele două condiții rezultate din interpretarea prevederilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 s-a reținut că sunt îndeplinite în cauză: excepția a fost invocată de apelanții revizuenții condamnați în cadrul unui dosar aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători și vizează dispoziții în vigoare (art. 297 C. pen.) sau care, deși abrogate, au fost preluate, în înțelesul lor, în noua reglementare (art. 246 C. pen. anterior).

În ceea ce privește cerința ca textul criticat să nu fi fost declarat neconstituțional, instanța a constatat că aceasta este doar parțial îndeplinită în cauză, deoarece prin Decizia nr. 405/2016 publicată în M. Of. nr. 517 din 08/07/2016, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 246 din C. pen. din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituționale, în măsura în care prin sintagma "îndeplinește în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înțelege "îndeplinește prin încălcarea legii".

Totodată, sub aspectul îndeplinirii ultimei condiții de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, respectiv aceea ca textul criticat să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în raport cu cadrul procesual actual, constând în apel împotriva unei hotărâri pronunțate în etapa analizării admisibilității în principiu a cererii de revizuire, s-a constatat că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor criticate nu are legătură cu soluționarea cauzei deduse judecății, deoarece o posibilă soluție a instanței de contencios constituțional cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor menționate (în baza cărora apelanții revizuenți au fost condamnați definitiv) nu poate avea nicio înrâurire efectivă asupra soluției ce s-ar putea pronunța cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire și, respectiv, cu privire la cererea de apel formulată de revizuenții condamnați.

În concluzie, s-a constatat că în cauză, în ceea ce privește textele art. 246 C. pen. anterior și, respectiv, art. 297 C. pen., nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, astfel că instanța de control judiciar va respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a textului menționat.

Împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 115 alin. (2) C. proc. pen. anterior și art. 172 alin. (12) C. proc. pen., art. 248 C. pen. anterior și art. 297 C. pen., din cuprinsul Sentinței penale nr. 65 din 26 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2017 în termenul legal, recurenții condamnați A., B. și C. au formulat recurs, cauza fiind înregistrată pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 28 iunie 2018, sub nr. x/2017/a1, fiind fixat aleatoriu primul termen de judecată la data de 10 septembrie 2018.

Prin încheierea din data de 5 septembrie 2018, cu majoritate, a fost respinsă, ca nefondată, declarația de abținere formulată de domnul judecător D. în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. x/2017 privind recursul formulat de revizuenții C., B. și A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 115 alin. (2) C. proc. pen. anterior și art. 172 alin. (12) C. proc. pen., respectiv art. 248 C. pen. anterior și art. 297 C. pen. cuprinsă în Decizia penală nr. 65 din data de 26 martie 2018 în Dosarul nr. x/2017.

Prin încheierea din data de 10 septembrie 2018 s-a dispus amânarea judecării cauzei în vederea soluționării de către un complet legal învestit a cererea de recuzare a domnului judecători D., a doamnei judecător E. și a domnului magistrat asistent F., formulată de către recurenții inculpați A., B. și C., prin apărător ales.

Prin încheierea din data de 17 septembrie 2018 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recuzare a domnului judecător D., președintele Completului de 5 Judecători - P1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție și a doamnei judecător E., membru al aceluiași complet, formulată de recurenții revizuenți condamnați A., C., B., prin apărător ales, în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. x/2017 Totodată, prin aceeași încheiere a fost respinsă, ca nefondată, cererea de recuzare a domnului magistrat asistent F. formulată de recurenții revizuenți condamnați A., C., B., prin apărător ales, în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. x/2017.

La termenul din data de 8 octombrie 2018, cauza a fost amânată în vederea soluționării de către un complet legal învestit a cererii de recuzare a doamnei judecător E. formulată de către recurenții revizuenți condamnați A., B. și C., prin apărător ales.

Prin încheierea de cameră de consiliu din data de 22 octombrie 2018 a fost respinsă, ca nefondată, cererea de recuzare a doamnei judecător E., membru al Completului de 5 Judecători - P1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată de recurenții revizuenți condamnați A., C., B. în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. x/2017

Concluziile reprezentantului Ministerului Public, ale apărătorului intimatului inculpat la termenul din data de 5 noiembrie 2018 au fost consemnate detaliat în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Examinând hotărârea atacată, prin raportare la dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, față de criticile formulate, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, constată că recursul formulat de recurenții condamnați A., B. și C. este nefondat.

Din analiza dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale rezultă că pentru a fi admisibilă, cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional cu o excepție de neconstituționalitate trebuie ca aceasta și să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau din oficiu de către instanță ori de procuror; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții din cuprinsul unor asemenea acte normative în vigoare la momentul invocării; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia.

În cauza dedusă judecății, recurenții condamnați A., B. și C. au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 115 alin. (2) C. proc. pen. anterior și art. 172 alin. (12) C. proc. pen., învederând că Sentința penală nr. 702 din 12 iulie 2013, pronunțată de Înalta Curte, secția penală, în Dosarul nr. x/2012 a fost dată cu încălcarea principiului egalității armelor, și principiul contradictorialității atât timp cât inculpații nu au avut posibilitatea de discuta, în condiții de contradictorialitate, proba cu raportul de expertiză și respectiv, de a contesta raportul Gărzii Financiare din 21 iunie 2010 iar, pe de altă parte le-a fost respinsă cererea de probatorii formulate în apărare, pe acest aspect. În opinia apărării, rapoartele de constatare întocmite în contextul dispozițiilor art. 172 C. proc. pen., respectiv, cele ale art. 115 alin. (2) din C. proc. pen. anterior, au fost și sunt efectuate pro causa, scopul acestor rapoarte fiind acela de a susține vinovăția inculpaților.

Totodată, recurenții condamnați A., B. și C. au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiile art. 246 C. pen. anterior și, respectiv, art. 297 C. pen., susținând că noțiunea de "pagubă" trebuie calificată și definită clar în cadrul textelor legale indicate, în sensul că o pagubă trebuie să fie efectivă, cuantificabilă și să denote, în mod cert, o modificare perceptibilă în patrimoniul instituției vătămate, cuantumul pagubei urmând a fi stabilit numai în baza unei expertize judiciare efectuate de experți independenți, cu participarea și a unor experți desemnați de părți.

În analiza condițiilor anterior menționate, referitor la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 115 alin. (2) C. proc. pen. anterior și art. 172 alin. (12) C. proc. pen., art. 246 C. pen. anterior și, respectiv, art. 297 C. pen. se constată că excepția a fost invocată de recurenții condamnați A., B. și C. în fața instanței de judecată învestită cu soluționarea apelului declarat împotriva Sentinței penale nr. 144 din data de 14 martie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2016, prin care au fost respinse, ca inadmisibile, cererile de revizuire formulate de revizuenții B., C. și A. împotriva Sentinței penale nr. 702 din 12 iulie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2012.

În acest context se reține că admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale impune îndeplinirea cumulativă și a cerinței ca excepția invocată să aibă legătură cu soluționarea cauzei, legătură ce trebuie să aibă semnificație cu privire la soluția ce ar putea fi dată fondului litigiului inclusiv din perspectiva interesului pe care partea îl justifică.

Așadar, scopul invocării excepției de neconstituționalitate nu poate fi doar acela de a supune controlului de constituționalitate o dispoziție legală care reglementează măsuri sau activități vizând desfășurarea procesului penal.

În plus, partea care o invocă trebuie să urmărească împiedicarea unei judecăți și a pronunțării unei soluții în ceea ce o privește, care s-ar întemeia pe o dispoziție legală neconstituțională. Altfel spus, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul penal, ceea ce presupune existenta unei legături directe între norma legală contestată și soluția ce urmează a se da în cauză.

În ceea ce privește examenul legăturii excepției cu soluționarea cauzei, analizat din perspectiva argumentelor învederate de condamnații revizuenți, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reține, în acord cu concluzia la care a ajuns Înalta Curte, secția penală, că obiecțiunile formulate de recurenți, nici la o examinare formală nu au legătură cu cauza în condițiile în care cererile de revizuire formulate s-au întemeiat de dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Astfel instanța respingând ca inadmisibile cererile de revizuire formulate instanța a reținut că rapoartele de expertiză la care au făcut referire condamnații nu se referă la fapte și împrejurări noi, necunoscute instanței de judecată, deoarece aceste rapoarte au oferit, în realitate, o interpretare a acelorași facturi și bunuri cu privire la care instanța penală s-a pronunțat deja, în cadrul sentinței penale a cărei revizuire se cere.

În ceea ce privește examenul legăturii excepției cu soluționarea cauzei, analizat din perspectiva argumentelor învederate de inculpați, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reține, în acord cu concluzia la care a ajuns instanța de fond că, raportat la obiectul cauzei - apel formulat împotriva unei hotărâri pronunțate în cadrul analizării admisibilității în principiu a cererii de revizuire - posibilă soluție a instanței de contencios constituțional cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor criticate (ce reglementează posibilitatea organului judiciar de a dispune, în cursul urmăririi penale sau al judecății, efectuarea unei expertize și respectiv dispoziții în baza cărora apelanții revizuenți au fost condamnați definitiv) nu poate avea nicio înrâurire efectivă asupra soluției ce s-ar putea pronunța cu privire la cererea de apel formulată de revizuenții condamnați, respectiv cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de aceștia.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că în mod judicios Înalta Curte, secția penală, a apreciat că excepția de neconstituționalitate invocată nu are legătură cu situația juridică a A., B. și C., ceea ce determină, pe cale de consecință, aprecierea că aceasta nu are legătură cu cauza pendinte.

Așadar, în condițiile în care în cauză nu s-a justificat un interes, soluționarea excepției de neconstituționalitate nefiind de natură să producă un efect concret asupra revizuenților A., B. și C., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că nu se impune sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției invocate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenții condamnați A., B. și C. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 115 alin. (2) C. proc. pen. anterior și art. 172 alin. (12) C. proc. pen., art. 248 C. pen. anterior și art. 297 C. pen., din cuprinsul Sentinței penale nr. 65 din 26 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurenții condamnați la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenții condamnați A., B. și C. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 115 alin. (2) C. proc. pen. anterior și art. 172 alin. (12) C. proc. pen., art. 248 C. pen. anterior și art. 297 C. pen., din cuprinsul Sentinței penale nr. 65 din 26 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurenții condamnați la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - NN