ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1473/2013

Asupra recursului de față; Prin cererea înregistrată la 23 aprilie 2012 sub nr. 884/1285/2012 la Tribunalul Specializat Cluj, creditoarea T.T.L. Marea Britanie a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată împotriva debitoarei SC G.T. SRL Cluj-Napoca pentru suma de 201.788,06 euro, reprezentând contravaloare marfă livrată și neachitată, 10.761,71 euro reprezentând penalități de întârziere. Prin sentința civilă nr. 2405 din 28 mai 2012 Tribunalul Specializat Cluj, a declinat competența materială de soluționare a cererii formulate de creditoarea T.T.L. împotriva debitoarei SC G.T. SRL, în favoarea Tribunalului Cluj, reținând că, raportat la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc.

civ., tribunalele sunt competente să soluționeze cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 RON; că în speță, valoarea litigiului este de aproape 6.000.000 RON, iar faptul că litigiul se poartă între „profesioniști" nu atrage competența de soluționare a acestuia de către Tribunalul Specializat Cluj, neexistând vreo normă de procedură care să prevadă că litigiile dintre „profesioniști" trebuie să fie judecate de către această instanță specializată. Tribunalul Specializat Cluj nu poate soluționa decât acele cauze care îi sunt expres date de către legiuitor spre competentă soluționare, așa cum prevede art. 227 din Noul C. civ., text de lege de imediată aplicabilitate.

Asimilarea „profesioniștilor" cu comercianții, pe lângă faptul că este forțată, nici nu se poate face, sfera de întindere a celor denumiți „profesioniști" în Noul C. civ. fiind mult mai mare decât aceea a comercianților, definițiile acestor termeni fiind total diferite. Prin sentința civilă nr. 851 din 27 noiembrie 2012 a Tribunalului Cluj, a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a fost declinată competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj. S-a constatat conflictul negativ de competență și a fost trimis dosarul Curții de Apel Cluj în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că prin înființarea Tribunalului Comercial Cluj, acesta a preluat, potrivit art. 37 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști. Deși criteriile de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-au pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele Noului C. civ. sau ale Legii nr. 71/2011 nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitate de profesionist în materia „activităților de producție, comerț sau prestări servicii". Instanța a mai reținut dispozițiile art. 226 alin. (1) și (228) din Legea nr. 71/2011, precum și Hotărârea C.S.M.

nr. 654/2011, prin care, deși nu s-a pronunțat în mod expres asupra competenței materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere volumul de activitate a acestor instanțe, volum care include toate cauzele a căror natură „comercială" este determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 3, 4, 7, 9 și 56 din Codicele de Comerț din 1887, concluzionând că nu se poate reține intenția legiuitorului de a transfera competența de soluționare a acestor cauze în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea'tribunalelor specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale. Prin sentința civilă nr. 2/F/7 ianuarie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția I c ivilă, a fost stabilită competența de soluționare a cererii formulată de creditoarea T.T.L.

Marea Britanie, împotriva debitoarei SC G.T. SRL Cluj-Napoca, în favoarea Tribunalului Specializat Cluj. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Cluj, secția I c ivilă, a reținut următoarele: Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 23 aprilie 2012, după intrarea în vigoare a Noului C. civ. Prin Legea nr. 71/2011, de punere în aplicare a acestuia, a fost abrogat C. com. (art. 230 lit. c), cu excepția dispozițiilor art. 46-55, 57, 58 și 907-935, aplicabile în continuare în raporturile dintre profesioniști, a fost abrogat art. 2 pct. 1 lit. a) din C. proc.

civ., referitor la competența materială de soluționare a cauzelor comerciale în primă instanță de către secțiile comerciale ale tribunalelor, respectiv tribunalele comerciale (art. 219 pct. 1), iar în Cartea a Vl-a, intitulată „Proceduri speciale", denumirea capitolului XIV a fost schimbată în „Dispoziții privind soluționarea litigiilor dintre profesioniști". Prin aceeași lege de punere în aplicare a Noului C. civ., a fost modificată și Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, iar, prin dispozițiile tranzitorii din art. 225-227, s-a stabilit competența materială de soluționare a unor cauze în primă instanță de către fostele secții comerciale ale tribunalelor, reorganizate în secții civile sau unificate cu secțiile civile existente, respectiv a tribunalelor specializate, acolo unde acestea s-au menținut, cum este cazul Tribunalului Specializat Cluj.

Art. 226 alin. (1) enumeră, cu titlu exemplificativ, cererile de competența secțiilor civile reorganizate sau completelor specializate, criterii valabile și în cazul tribunalelor specializate menținute, din această reglementare rezultând că legiuitorul a intenționat să păstreze în competența acestora cauzele pe care acestea le judecau și anterior, cu modificarea doar, acolo unde este cazul, a plafonului valoric, întrucât, art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., fiind abrogat, singurul plafon valoric rămâne cel prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. b), adică cel de peste 500.000 RON, cauza de față fiind un proces al cărui obiect are o valoare de peste 500.000 RON. Deși nu mai există litigii comerciale, ca urmare a faptului că noul C. civ.

are o concepție monistă, litigiile dintre profesioniști rămân în continuare în competența secțiilor speciale, completelor specializate sau a tribunalului specializat, ținându-se seama de valorificarea experienței profesionale a judecătorilor, aceștia fiind specializați în soluționarea litigiilor prevăzute de Cartea a Vl-a, Capitolul XIV C. proc.civ. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SC G.T. SRL Cluj-Napoca, aducându-i următoarele critici: Hotărârea este dată cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., precum și a dispozițiilor art. 227 din Noul C. civ., neputându-se face o asimilare a noțiuni de „profesionist", cu cea de comerciant, care era specifică vechiului C. com.

La data de 6 martie 2013, intimata T.T.L. Marea Britanie, a depus la dosarul cauzei o întâmpinare, în care a solicitat, în principal, constatarea nulității cererii de recurs, pe motiv că niciuna din criticile formulate nu se încadrează în prevederile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat. Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Hotărârea Curții de Apel Cluj, secția I civilă este legală.

Atunci când vorbim despre competența materială a instanțelor judecătorești, trebuie să avem în vedere cele două feluri de competență materială, anume, competența materială funcțională, care determină nivelul instanței, din sistemul instanțelor judecătorești din România, la care se introduce cererea de chemare în judecată, nivel ce determină, implicit, și instanțele la care se exercită calea de atac prevăzută de lege împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță, precum și competența materială dată de natura litigiului, competență prin care se determină secția sau completul specializat din cadrul unei instanțe la care trebuie introdusă cererea de chemare în judecată. Competența materială funcțională este reglementată, de regulă, în dispozițiile C. proc.

civ., iar competența materială dată de natura litigiului este reglementată de Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, dar și de legi speciale, în funcție de natura litigiului. Dispozițiile din C. proc. civ. care reglementează competența materială funcțională, au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, or, potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., în cazul litigiilor al căror obiect are o valoare de peste de 500.000 RON, competența revine, în primă instanță, tribunalului. Existența sau nu a dreptului comercial, după apariția Noului C. civ., este o problemă controversată, aceasta urmând a fi lămurită de către doctrină.

În orice caz, faptul că în același act normativ (în speță Noul C. civ.), sunt reglementate raporturi juridice care privesc particularii, în general, deci inclusiv profesioniștii, (prin urmare și comercianții, ca un gen al profesioniștilor) nu înseamnă că nu mai există ramura dreptului numită drept comercial, pentru că aceasta ar însemna că nu mai există nici ramura, de pildă, a dreptului familiei. De altfel, chiar legiuitorul a dorit ca litigiile care, până la apariția Noului C. civ., erau catalogate drept litigii comerciale, să fie soluționate, în continuare, de secțiile sau de tribunalele specializate în această materie.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 227 din Legea nr. 71/2011, de punere în aplicare a Noului C. civ., în care se arată, în mod clar, faptul că, după intrarea în vigoare a Noului C. civ., dacă anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale, or, după caz de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel, competența de soluționare a acestora revine tribunalelor specializate sau, după caz, secțiilor civile reorganizate potrivit art. 225 și art. 228 din aceeași lege. Potrivit art. 228 din Legea nr. 71/2011, Tribunalul Comercial Cluj a fost reorganizat ca tribunal specializat. Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 219 pct. 20 din Legea nr. 71/2011, astfel cum era în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, Capitolul XIV al C. proc.

civ., a fost redenumit „Dispoziții privind soluționarea litigiilor dintre profesioniști", or, la acea dată este clar faptul că, numai Tribunalului Specializat Cluj, îi revenea competența de soluționare a cauzei, având în vedere tocmai natura litigiului dedus judecății. Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de SC G.T. SRL Cluj-Napoca împotriva sentinței civile nr. 2/F din 7 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I c ivilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 4 aprilie 2013.