ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1473/2013

Asupra

recursului de față;

Prin cererea

înregistrată la 23 aprilie 2012 sub nr. 884/1285/2012 la Tribunalul Specializat

Cluj, creditoarea T.T.L. Marea Britanie a solicitat emiterea unei ordonanțe de

plată împotriva debitoarei SC G.T. SRL Cluj-Napoca pentru suma de 201.788,06

euro, reprezentând contravaloare marfă livrată și neachitată, 10.761,71 euro

reprezentând penalități de întârziere.

Prin sentința

civilă nr. 2405 din 28 mai 2012 Tribunalul Specializat Cluj, a declinat competența

materială de soluționare a cererii formulate de creditoarea T.T.L. împotriva debitoarei

SC G.T. SRL, în favoarea Tribunalului Cluj, reținând că, raportat la dispozițiile

art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., tribunalele sunt competente să soluționeze

cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 RON; că

în speță, valoarea litigiului este de aproape 6.000.000 RON, iar faptul că litigiul

se poartă între „profesioniști" nu atrage competența de soluționare a acestuia

de către Tribunalul Specializat Cluj, neexistând vreo normă de procedură care să

prevadă că litigiile dintre „profesioniști" trebuie să fie judecate de către

această instanță specializată. Tribunalul Specializat Cluj nu poate soluționa decât

acele cauze care îi sunt expres date de către legiuitor spre competentă soluționare,

așa cum prevede art. 227 din Noul C. civ., text de lege de imediată aplicabilitate.

Asimilarea „profesioniștilor"

cu comercianții, pe lângă faptul că este forțată, nici nu se poate face, sfera de

întindere a celor denumiți „profesioniști" în Noul C. civ. fiind mult mai mare

decât aceea a comercianților, definițiile acestor termeni fiind total diferite.

Prin sentința

civilă nr. 851 din 27 noiembrie 2012 a Tribunalului Cluj, a fost admisă excepția

necompetenței materiale a acestei instanțe și a fost declinată competența materială

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

S-a constatat

conflictul negativ de competență și a fost trimis dosarul Curții de Apel Cluj în

vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În considerentele

acestei sentințe s-a reținut că prin înființarea Tribunalului Comercial Cluj, acesta

a preluat, potrivit art. 37 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, cauzele de competența

tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială,

în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști. Deși criteriile de delimitare

a cauzelor prin raportare la dreptul material și-au pierdut funcționalitatea, niciuna

dintre normele Noului C. civ. sau ale Legii nr. 71/2011 nu interzice separarea litigiilor

în care cel puțin una dintre părți are calitate de profesionist în materia „activităților

de producție, comerț sau prestări servicii".

Instanța a mai

reținut dispozițiile art. 226 alin. (1) și (228) din Legea nr. 71/2011, precum și

Hotărârea C.S.M. nr. 654/2011, prin care, deși nu s-a pronunțat în mod expres asupra

competenței materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere volumul de activitate

a acestor instanțe, volum care include toate cauzele a căror natură „comercială"

este determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 3, 4, 7, 9 și 56 din Codicele

de Comerț din 1887, concluzionând că nu se poate reține intenția legiuitorului de

a transfera competența de soluționare a acestor cauze în favoarea secțiilor civile

ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea'tribunalelor

specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale.

Prin sentința

civilă nr. 2/F/7 ianuarie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția

I

c

ivilă, a fost stabilită competența de soluționare a cererii formulată de

creditoarea T.T.L. Marea Britanie, împotriva debitoarei SC G.T. SRL Cluj-Napoca,

în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea de Apel Cluj, secția

I c

ivilă, a reținut

următoarele:

Cererea de chemare

în judecată a fost înregistrată la data de 23 aprilie 2012, după intrarea în vigoare

a Noului C. civ.

Prin Legea

nr. 71/2011, de punere în aplicare a acestuia, a fost abrogat C. com. (art. 230

lit. c), cu excepția dispozițiilor art. 46-55, 57, 58 și 907-935, aplicabile în

continuare în raporturile dintre profesioniști, a fost abrogat art. 2 pct. 1

lit. a) din C. proc. civ., referitor la competența materială de soluționare a cauzelor

comerciale în primă instanță de către secțiile comerciale ale tribunalelor, respectiv

tribunalele comerciale (art. 219 pct. 1), iar în Cartea a Vl-a, intitulată „Proceduri

speciale", denumirea capitolului XIV a fost schimbată în „Dispoziții privind

soluționarea litigiilor dintre profesioniști".

Prin aceeași lege

de punere în aplicare a Noului C. civ., a fost modificată și Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, iar, prin dispozițiile tranzitorii din art. 225-227,

s-a stabilit competența materială de soluționare a unor cauze în primă instanță

de către fostele secții comerciale ale tribunalelor, reorganizate în secții civile

sau unificate cu secțiile civile existente, respectiv a tribunalelor specializate,

acolo unde acestea s-au menținut, cum este cazul Tribunalului Specializat Cluj.

Art. 226

alin. (1) enumeră, cu titlu exemplificativ, cererile de competența secțiilor civile

reorganizate sau completelor specializate, criterii valabile și în cazul tribunalelor

specializate menținute, din această reglementare rezultând că legiuitorul a intenționat

să păstreze în competența acestora cauzele pe care acestea le judecau și anterior,

cu modificarea doar, acolo unde este cazul, a plafonului valoric, întrucât,

art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., fiind abrogat, singurul plafon valoric rămâne

cel prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. b), adică cel de peste 500.000 RON, cauza

de față fiind un proces al cărui obiect are o valoare de peste 500.000 RON.

Deși nu mai există

litigii comerciale, ca urmare a faptului că noul C. civ. are o concepție monistă,

litigiile dintre profesioniști rămân în continuare în competența secțiilor speciale,

completelor specializate sau a tribunalului specializat, ținându-se seama de valorificarea

experienței profesionale a judecătorilor, aceștia fiind specializați în soluționarea

litigiilor prevăzute de Cartea a Vl-a, Capitolul XIV C. proc.civ.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs SC G.T. SRL Cluj-Napoca, aducându-i următoarele critici:

Hotărârea este

dată cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., precum

și a dispozițiilor art. 227 din Noul C. civ., neputându-se face o asimilare a noțiuni

de „profesionist", cu cea de comerciant, care era specifică vechiului C.

com.

La data de 6 martie

2013, intimata T.T.L. Marea Britanie, a depus la dosarul cauzei o întâmpinare, în

care a solicitat, în principal, constatarea nulității cererii de recurs, pe motiv

că niciuna din criticile formulate nu se încadrează în prevederile art. 304

pct. 1-9 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând decizia

recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a constatat că recursul

este nefondat, pentru următoarele considerente:

Hotărârea Curții

de Apel Cluj, secția

I

civilă este legală.

Atunci când vorbim

despre competența materială a instanțelor judecătorești, trebuie să avem în vedere

cele două feluri de competență materială, anume, competența materială funcțională,

care determină nivelul instanței, din sistemul instanțelor judecătorești din România,

la care se introduce cererea de chemare în judecată, nivel ce determină, implicit,

și instanțele la care se exercită calea de atac prevăzută de lege împotriva hotărârii

pronunțate de prima instanță, precum și competența materială dată de natura litigiului,

competență prin care se determină secția sau completul specializat din cadrul unei

instanțe la care trebuie introdusă cererea de chemare în judecată.

Competența materială

funcțională este reglementată, de regulă, în dispozițiile C. proc. civ., iar competența

materială dată de natura litigiului este reglementată de Legea nr. 304/2004, privind

organizarea judiciară, dar și de legi speciale, în funcție de natura litigiului.

Dispozițiile din

C. proc. civ. care reglementează competența materială funcțională, au fost modificate

prin Legea nr. 202/2010, or, potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. b) C.

proc. civ., în cazul litigiilor al căror obiect are o valoare de peste de 500.000

RON, competența revine, în primă instanță, tribunalului.

Existența sau

nu a dreptului comercial, după apariția Noului C. civ., este o problemă controversată,

aceasta urmând a fi lămurită de către doctrină.

În orice caz,

faptul că în același act normativ (în speță Noul C. civ.), sunt reglementate raporturi

juridice care privesc particularii, în general, deci inclusiv profesioniștii, (prin

urmare și comercianții, ca un gen al profesioniștilor) nu înseamnă că nu mai există

ramura dreptului numită drept comercial, pentru că aceasta ar însemna că nu mai

există nici ramura, de pildă, a dreptului familiei.

De altfel, chiar

legiuitorul a dorit ca litigiile care, până la apariția Noului C. civ., erau catalogate

drept litigii comerciale, să fie soluționate, în continuare, de secțiile sau de

tribunalele specializate în această materie.

În acest sens

sunt și dispozițiile art. 227 din Legea nr. 71/2011, de punere în aplicare a Noului

C. civ., în care se arată, în mod clar, faptul că, după intrarea în vigoare a Noului

C. civ., dacă anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale, or, după

caz de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel, competența

de soluționare a acestora revine tribunalelor specializate sau, după caz, secțiilor

civile reorganizate potrivit art. 225 și art. 228 din aceeași lege.

Potrivit art.

228 din Legea nr. 71/2011, Tribunalul Comercial Cluj a fost reorganizat ca tribunal

specializat.

Mai mult, potrivit

dispozițiilor art. 219 pct. 20 din Legea nr. 71/2011, astfel cum era în vigoare

la data formulării cererii de chemare în judecată, Capitolul XIV al C. proc.

civ., a fost redenumit „Dispoziții privind soluționarea litigiilor dintre profesioniști",

or, la acea dată este clar faptul că, numai Tribunalului Specializat Cluj, îi revenea

competența de soluționare a cauzei, având în vedere tocmai natura litigiului dedus

judecății.

Având în vedere

cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de SC G.T. SRL Cluj-Napoca împotriva sentinței civile nr. 2/F

din 7 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția

I c

ivilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 4 aprilie 2013.