ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1581/2017

HOTĂRÂRE

26.10.2017

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1581/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra conflictului negativ de competență de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 2 noiembrie 2015 pe rolul Tribunalului Sălaj, secția Civilă sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. l-a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței să dispună obligarea acestuia, în principal, la restituirea a 511 capete de ovine, predate în custodie potrivit documentului de mișcare nr. x/23.04.2013, iar, în subsidiar, la achitarea sumei de 201.700 RON, reprezentând, contravaloarea acestora, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1270, art. 1350 și art. 1639 și urm. C. civ.

Prin sentința civilă nr. 311/2017 din 11 aprilie 2017, Tribunalul Sălaj, secția Civilă a admis în parte acțiunea și, în consecință, l-a obligat pe pârâtul B. la plata către reclamantă a sumei de 93.000 RON, reprezentând debit și a sumei de 4.750 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. A respins restul pretențiilor reclamantei și cererea reconvențională. De asemenea, a încuviințat onorariul expertului C. în limita sumei de 2.900 RON, reținând în sarcina fiecărei părți, câte 1.450 RON.

Împotriva acestei sentințe, pârâtul a formulat apel, prin care a solicitat, în principal, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca nefondată, iar în subsidiar, în sensul reducerii sumei de 93.000 RON, acordată reclamantei și compensării acesteia cu valoarea cheltuielilor suportate cu întreținerea ovinelor. De asemenea, a solicitat admiterea cererii sale reconvenționale, în sensul obligării reclamantei la plata cheltuielilor suportate cu întreținerea celor 465 capete de ovine vreme de 2 ani (de la data preluării până la data vânzării acestora), conform concluziilor raportului de expertiză tehnică-judiciară administrat, cu cheltuieli de judecată în ambele faze procesuale.

În drept, a invocat dispozițiile art. 466 și urm. C. proc. civ. raportat la art. 27 din același Cod.

Prin încheierea civilă nr. 18/A/CC/2017 din 12 iunie 2017, secția I civilă a Curții de Apel Cluj a admis excepția necompetenței sale funcționale în soluționarea apelului declarat de pârâtul B. împotriva sentinței civile nr. 311/2017 din 11 aprilie 2017 a Tribunalului Sălaj, secția Civilă și a declinat competența de soluționare a căii ordinare de atac în favoarea secției a II-a Civile a aceleiași instanțe.

Pentru a hotărî astfel, constatând că litigiul dedus judecății izvorăște dintr-un contract de transport marfă denumit "document de mișcare nr. x/23.04.2013", precum și față de împrejurarea că reclamanta este o societate comercială, instanța de apel inițial învestită a apreciat că natura litigiului este comercială, iar nu civilă.

Raportat la cele anterior evocate, a conchis că, în cererile având ca obiect constatarea nulității, anularea, încheierea, executarea sau desființarea contractelor în cadrul cărora cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist desfășurând activități de producție, distribuție și consum de bunuri materiale (fost comerciant), competența funcțională aparține secțiilor specializate ale instanțelor, câtă vreme litigiul este generat de activitatea economică a părții.

În susținerea acestei concluzii, pe lângă argumentele anterior evocate, curtea a notat că în fața primei instanțe nu a fost posibilă punerea în discuție a competenței sale funcționale, în condițiile în care în cadrul Tribunalului Sălaj nu există secții sau complete specializate în soluționarea acestei categorii de cereri.

Totodată, a apreciat că în faza procesuală a apelului, se impune discutarea excepției necompetenței funcționale a instanței în soluționarea căii ordinare de atac, potrivit prevederilor art. 200 alin. (2) C. proc. civ., care statuează că "în cazul în care cauza nu este de competența sa, completul căruia i-a fost repartizată cererea dispune, prin încheiere dată fără citarea părților, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secției specializate competente din cadrul instanței sesizate".

La 22 iunie 2017, urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul secției a II-a Civile a Curții de Apel Cluj-Napoca sub nr. x/2015*.

Prin încheierea din 26 septembrie 2017, instanța de declinare a admis excepția propriei necompetențe funcționale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civile.

Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În argumentarea acestei soluții, după expunerea istoricului excepției necompetenței materiale sub imperiul C. proc. civ. de la 1865, raportat la prevederile Legii nr. 303/2004 și la dispozițiile art. 3-4, art. 7, art. 9 și art. 56 Codul comercial, care defineau comercianții și condițiile de incidență a jurisdicției comerciale, secția a II-a civilă a Curții de Apel Cluj-Napoca a invocat în susținerea soluției pronunțate considerentele deciziei nr. 18/2016, date de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii având ca obiect interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare.

În acest sens, a conchis că, în condițiile în care legislația în materie în vigoare nu reglementează expres și nu distinge asupra competenței materiale funcționale a tribunalelor/secțiilor specializate, aceasta se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ.

Din această perspectivă, secția a II-a civilă a notat că din punct de vedere funcțional competența tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, a menționat că criteriul de stabilire a competenței materiale a secției a II-a Civilă, respectiv a secției specializate se determină prin raportarea obiectului sau naturii cauzelor la enumerarea exemplificativă prevăzută de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, în care nu se face referire la litigii între profesioniști sau între profesioniști sau neprofesioniști.

Pentru aceste argumente, a apreciat că acțiunea dedusă judecății este una în răspundere civilă delictuală, de natură să atragă competența materială funcțională a instanței de drept comun și, în temeiul dispozițiilor art. 132 din același Cod, a admis excepția propriei necompetențe funcționale și a declinat competența de soluționare a apelului declarat de pârâtul B. împotriva sentinței civile nr. 311/2017 din 24 februarie 2017 a Tribunalului Specializat Cluj în favoarea secției I Civile a aceleiași instanțe, respectiv a Curții de Apel Cluj-Napoca.

În baza art. 133 pct. 2 C. proc. civ. a constatat intervenit conflict negativ de competență și, față de prevederile art. 134 și art. 135 alin. (1) raportate la art. 136 alin. (1) din același Cod, a suspendat judecata apelului și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, conflictul negativ de competență a fost înregistrat la 13 octombrie 2017.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea căii ordinare de atac declarate de pârâtul B., Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență în favoarea, pentru argumentele ce succed:

În speță, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtului B., în principal, să-i restituie 511 capete de ovine, ce îi fuseseră predate în custodie potrivit documentului de mișcare nr. x/23.04.2013, iar, în subsidiar, să-i achite contravaloarea acestora, în sumă de 201.700 RON, cu cheltuieli de judecată.

Temeiul de drept indicat de autoarea cererii rezidă în prevederile art. 1270, art. 1350 și art. 1639 și urm. C. civ., vizând răspunderea civilă contractuală.

Prin urmare chestiunea de drept care a declanșat conflictul de competență materială procesuală între cele două secții civile ale Curții de Apel Cluj-Napoca vizează stabilirea naturii litigiului ce formează obiectul judecății, respectiv civilă de drept comun sau în materia litigiilor cu profesioniști, în contextul lipsei unui criteriu legal pentru stabilirea competenței materiale în soluționarea acestor litigii, având în vedere intrarea în vigoare a noilor coduri civil și procesual civil și abrogarea Codului de comerț prin art. 230 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 71/2011, cu modificările și completările ulterioare.

În acest context, se reține că potrivit art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, "prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanței, în raport cu numărul cauzelor, se pot înființa, în cadrul secțiilor civile, complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: a) cererile în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad-hoc;

b) cererile în materia societăților reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare și a altor societăți, cu sau fără personalitate juridică, precum și în materia registrului comerțului;

c) cererile care privesc restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței;

d) cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare."

De asemenea, instanța supremă apreciază ca relevante dispozițiile art. 227 din același act normativ, care statuează că "dacă legea specială prevede că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel, după intrarea în vigoare a C. civ., competența de judecată revine tribunalelor specializate sau, după caz, secțiilor civile ale tribunalelor, reorganizate potrivit art. 228, respectiv secțiilor civile reorganizate conform art. 225."

Astfel, având în vedere că răspunderea civilă contractuală invocată în speță decurge dintr-un contract în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist, respectiv reclamanta S.C. A. S.R.L., și al cărui obiect derivă din exploatarea unei întreprinderi, conform art. 4 alin. (2) și (3) C. civ. care statuează că sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere și definește exploatarea unei întreprinderi ca fiind "exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ", rezultă că obiectul cererii se situează în materia litigiilor cu profesioniști.

De asemenea, în stabilirea competenței material procesuale în soluționarea apelului de față, se are în vedere decizia nr. 18/2016 din 17 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul Competent să judece Recursul în Interesul Legii în dosarul nr. x/2016, publicată în M. Of. , Partea I nr. 237 din 06.04.2017, prin care s-a statuat cu putere obligatorie conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., că "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare, competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare".

În egală măsură, instanța supremă apreciază ca fiind relevantă Hotărârea nr. 654 din 31 august 2011 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, prin care au fost puse în aplicare dispozițiile conținute în Legea nr. 71/2011, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la reorganizarea tribunalelor/secțiilor, ca urmare a intrării în vigoare a noului C. civ.

Or, raportând obiectul litigiului la normele legale anterior evocate și la decizia și hotărârea menționate, precum și la împrejurarea că în cadrul Curții de Apel Cluj-Napoca funcționează secții specializate, Înalta Curte impune concluzia că natura juridică a contractului dedus judecății se încadrează în materia litigiilor cu profesioniști, argument în considerarea căruia, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a apelului declarat de pârâtul B. împotriva sentinței civile nr. 311/2017 din 24 februarie 2017 a Tribunalului Specializat Cluj în favoarea secției a II-a Civile a Curții de Apel Cluj-Napoca, în a cărei competență se regăsește soluționarea litigiilor cu profesioniști.