ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1436/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Judecătoriei Onești la data de 03 august 2012 contestatoarea SC O.P.

SA în contradictoriu cu intimații E.E. și B.E.J. B.J., a formulat contestație la

executare solicitând instanței anularea actelor de executare silită din Dosarul

nr. 104/2012 al B.E.J. B.J.

Prin sentința

civilă nr. 2966 din 28 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Onești, a fost

admisă excepția necompetentei teritoriale și s-a dispus declinarea competenței de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 3, București, reținându-se

că, prin decizia civilă nr. 935 din 6 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău,

în Dosarul nr. 506/110/2009, contestatoarea a fost obligată să plătească mai multor

reclamanți, printre care și intimatei, partea cuvenită din cota de 5% profit realizat

pe anii 2005, 2006, 2007 actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.

Având în vedere

acest titlu executoriu, intimata a sesizat executorul judecătoresc B.J. pentru punerea

în executare, iar în urma acestei cereri s-a format dosarul de executare silită

nr. 104/2012 al B.E.J. B.J., executorul înființând poprirea asupra conturilor debitoarei

deschise la Banca C., Sucursala U. cu sediul în București, sector 3.

Prin încheierea

din data de 6 noiembre 2012, Judecătoria Onești, a respins excepția necompetenței

teritoriale invocată de contestatoarea SC O.P. SA, în contradictoriu cu intimații

E.E. și B.E.J. B.J., având ca obiect contestație la executare.

A admis excepția

litispendenței și în temeiul art. 164 C. proc. civ. a scos cauza de pe rolul Judecătoriei

Onești și a înaintat-o Judecătoriei sector 3, București la Dosarul nr. 4176/270/2012.

Prin sentința

civilă nr. 43 din 8 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria sector 3, București,

a fost admisă excepția necompetentei teritoriale și a fost dispusă declinarea competenței

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Onești, reținându-se că, din nici

un act care se află la dosarul de executare nu rezultă că a fost înființată poprirea

la un terț poprit aflat în raza teritorială a sectorului 3, deși Judecătoria Onești

și-a motivat soluția de declinare pe o adresă emisă de Banca C., din care rezultă

că, SC O.P. SA figurează cu mai multe conturi active deschise la Banca C., Sucursala

U., fără a exista vreo mențiune că asupra vreunui cont al contestatoarei din raza

teritorială a Judecătoriei sectorului 3 s-ar fi înființat poprire.

A mai reținut

instanța faptul că există conturi bancare deschise pe numele contestatoarei, dar

acest lucru nu înseamnă și că ele au fost poprite, mai ales că adresa de înființare

a popririi către Banca C. a fost trimisă de către executorul judecătoresc la Sucursala

Bacău și nu la sediul Banca C. din sectorul 3.

Înalta Curte constatând

că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 20 (2) C.

proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente

să judece pricina, a pronunțat regulatorul de competență stabilind competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Onești, pentru următoarele considerente:

În procedura contestației

la executare, stabilirea competenței se face potrivit dispozițiilor art. 400

alin. (1) raportat la art. 373 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că în cazul

contestației la executare propriu-zise, competența aparține instanței de executare,

iar instanța de executare este cea în circumscripția căreia se face executarea.

În speță, instanța

competentă este Judecătoria Onești, având în vedere că prin încheierea din 26 iunie

2012 pronunțată de Judecătoria Onești, în Dosarul nr. 3157/270/2012 a fost admisă

cererea de încuviințare a executării silite a debitoarei SC O.P. SA București, în

baza titlului executoriu - decizia civilă nr. 935 din 6 iunie 2011, pronunțată de

Curtea de Apel Bacău, iar din actele ce compun Dosarul de executare nr. 104/2012,

rezultă că împotriva contestatoarei au fost efectuate acte de executare specifice

executării silite prin poprire, respectiv adresa de înființare a popririi din data

de 26 iulie 2012, primită la data de 27 iulie 2012 de Sucursala Bacău dar și a executării

silite imobiliare, procesul-verbal de situație din data de 30 iulie 2012 și somație

imobiliară din cată de 06 august 2012, iar din aceste înscrisuri se constată că

â fost înființată poprirea la un terț poprit aflat în raza teritorială a Judecătoriei

Onești.

În acest sens

se constată că, potrivit dispozițiilor art. 373 alin. (3) C. proc. civ. „instanța

de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, judecă contestațiile

la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite,

cu excepția celor date de lege în competenta altor instanțe sau organe".

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Onești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Onești.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 2 aprilie 2013.