ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1050/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 7408 din 28 noiembrie 2010 a Judecătoriei Botoșani, în temeiul art. 158 alin. (3) C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 2 pct. 1, lit. b) C. proc. civ., s-a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect pretenții, privind pe reclamantul M.D.L. în contradictoriu cu A.N.P. București și P. Botoșani, în favoarea Tribunalului Botoșani, secția civilă. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut ca prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoșani, inițial la data de 08 iulie 2010, în dosarul nr. 10703/193/2010, reclamantul M.D.L.

a chemat în judecată pârâtele A.N.P. București și P. Botoșani, pentru ca aceștia să fie obligați la plata sumei de 5 000 000 lei daune morale, întrucât în perioada detenției, începând cu 17 ianuarie 2001 și până în prezent, a fost transportat Ia diferite instanțe cu mijloace de transport care nu erau dotate cu aer condiționat, scaune și geamuri. S-a mai arătat că prin precizările din data de 01 noiembrie 2010, reclamantul și-a diminuat pretențiile cu privire la daunele morale solicitate, de la suma de 5.000.000 lei noi, la suma de 500 lei noi, motivat de faptul că din eroare a precizat în acțiune suma de 5 milioane de lei noi, în Ioc de 5 milioane de lei vechi, echivalentul a 500 lei noi, însă, în opinia instanței, competența se stabilește în funcție de valoarea indicată în cererea de chemare în judecată, în speță, 5.000,000 lei noi, motiv pentru care s-a declinat competența.

Investit cu judecarea cererii reclamantului, ca efect a! declinării de competență, Tribunalul a constatat că acesta își menține pretențiile formulate la nivelul celor stabilite inițial și avute în vedere de către Judecătoria Botoșani la momentul când s-a admis excepția de necompetență materială, respectiv pentru suma de 5.000.000 lei noi, sens în care reclamantul a făcut precizări exprese, consemnate în încheierea de ședință din 28 iulie 2011. Prin sentința civilă nr. 4085 din 4 noiembrie 2011 a Tribunalului Botoșani, secția l civilă, s-au hotărât următoarele: s-a respins excepția de necompetență materială a Tribunalului invocată P. Botoșani și A.N.P. București; s-a respins, ca nefondată, excepția de netimbrare a acțiunii; s-a respins excepția referitoare ia lipsa calității procesuale pasive a P. Botoșani invocata de pârâta A.N.P.

București și excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N. P. București invocată de pârâtul P. Botoșani; s-a respins, ca nefondată, acțiunea civilă în daune delictuale formulată de reclamantul M.D.L. Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Botoșani a reținut următoarele: Excepția de necompetență materială nu este incidență în cauză motivat de faptul că acțiunea în cauză vizează un prejudiciu pentru o faptă culpabilă imputată celor două instituții pârâte în activitatea pe care o desfășoară în cadrul atribuțiilor conferite de lege, fondată exclusiv pe dispozițiile ari 998 și urm. C. civ., instanța competentă din punct de vedere material fiind Tribunalul în raport cu valoarea obiectului litigiului.

Instanța a constatat neîntemeiată și excepția de nelegală timbrare a cererii de chemare în judecată invocată de ambele pârâte, motivat de faptul ca în cauza sunt aplicabile dispozițiile art. f 1 1 din Legea nr. 148/1997 cu modificările ulterioare, în conformitate cu care sunt scutite de la plata taxe judiciare de timbru cererile privind acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnității sau reputației unei persoane fizice. În legătură cu excepția invocată, privind lipsa calității procesuale pasive a P. Botoșani, Tribunalul a apreciat că aceasta nu este întemeiată și că în cauză, în realitate, este vorba despre o răspundere solidară a celor două instituții, în condițiile în care, potrivit actelor normative invocate (H.G.

nr. 1849/2000), penitenciarele sunt instituții aflate în subordinea A.N.P., iar răspunderea pentru eventualele prejudicii cauzate prin fapta lor devine solidară sau concomitentă. Pentru identitate de raționament, prima instanță a respins aceeași, excepție privind lipsa calității procesual pasive invocată de A.N.P. în raport cu cealaltă pârâtă. În ce privește fondul cauzei, Tribunalul a reținut că reclamantul M.D.L. este persoană privată de libertate, repartizată în regim de maximă siguranță și aflată în custodia P. lași, așa cum rezultă din întâmpinarea depusă de A.N.P. în dosarul 10703/193/2010, dosarul inițial de investire al Judecătoriei Botoșani. Din cuprinsul aceluiași document a rezultat faptul că P. Botoșani dispune de șase mijloace auto destinate transportului persoanelor private de libertate, cu o capacitate cuprinsă între 10 și 34 de locuri, având anii de fabricație în perioada 2000-2007.

S-a mai arătat că patru dintre acestea sunt dotate cu scaune, iar două cu bănci, toate cele șase autospeciale fiind prevăzute cu turele, aerisitoare și geamuri (laterale sau aplicate în plafoane), trei dintre acestea fiind dotate și cu aer condiționat. De asemenea, s-a mai arătat că pentru a diminua impactul negativ al temperaturilor ridicate din perioada caniculară, administrația locului de deținere a comunicat că a asigurat apă potabilă persoanelor transportate pe distanțe mari la instanțele ele judecată și organele de urmărire penală.

Tribunalul a reținut că, în cauză, nu s-a dovedit, potrivit dovezilor administrate, existența raportului de cauzalitate dintre afecțiunea de care suferă petentul, cu referire explicită la cea de bronșită cronică, menționată în fișa medicală de Ia dosar și indicată expres de reclamant pe parcursul judecății, cât și cu ocazia dezbaterilor pe fond, și împrejurările descrise de acesta ca fiind cauza exclusivă a îmbolnăvirii sale, Așa cum rezultă din documentele medicale anexate fișei de încarcerare a petentului, acesta a fost examinat în legătura cu multe alte afecțiuni, unele dintre ele neavând nici o legătură cu faptele pe care acesta le evocă în cererea de chemare în judecată, dar care au fost de natură a-i pune în pericol sănătatea, Tribunalul a reținut că, prin faptul că în fișa medicală pentru deținuți întocmită, așa după cum personal afirmă petentul, la momentul încarcerării în penitenciar, apare o mențiune care atestă că acesta este clinic sănătos, nu înseamnă automat că nu poate fi vorba și de afecțiune preexistentă, în condițiile în care, din modul de redactare și conținutul acelui document medical, nu există indicii concludente cum că Ia momentul întocmirii actului deținutul ar fi beneficiat de un examen medical amănunțit și profund care să releve toate afecțiunile de care acesta suferea sau, cel puțin, cele mai lesne depistabile,

cum este și cazul celei pe care acesta o invocă. Mai mult decât atât, afecțiunea pe care o invocă reclamantul poate fi cauzată de o serie de mulți alți factori de mediu sau chiar de o predispoziție personală, așa încât nu poate fi pusă exclusiv pe seama unui singur aspect. S-a mai arătat din partea reprezentantului Penitenciarului și faptul că nu există o obligație transcrisă într-o normă europeană care să impună dotarea mijloacelor de transport din Penitenciare cu aer condiționat și că nu există decât norme de recomandare, cu caracter general, legate de condițiile de care trebuie să beneficieze persoanele încarcerate.

Pentru ca partea chemată în judecată să poată răspunde și condițiilor art. 398 și următoarele C. civ., se impune ca reclamantul sa ă dovada acestui raport de cauzalitate, dintre paguba pretins suferită acțiunea păgubitoare a celui reclamat, în concret, transportul deținutului în condiții improprii și boala pretins cauzată de acest fapt, ca o condiție esențială a existenței răspunderii civile delictuale, or, în speță, tocmai acest raport de cauzalitate nu a fost dovedit. Astfel, pe lângă faptul că în cauză nu s-a dovedit existența unor obligații exprese ale pârâtei în acest sens, nu a fost dovedit nici un raport de cauzalitate între cele două elemente ale răspunderii civile delictuale care să antreneze o obligație de dezdăunare, în sarcina pârâtelor, motive pentru care Tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. A arătat, în dezvoltarea motivelor, că pe toată perioada detenției, începând cu anul 2001 și până Ia data introducerii acțiunii, a fost transportat la instanțe în condiții inumane și degradante, deoarece mijloacele de transport nu erau dotate cu aparate de aer condiționat. Geamuri și scaune cu delimitare pentru fiecare persoană. Mai mult, unele autoutilitare aveau bănci în Ioc de scaune, lungi de aproximativ 2-3 metri și fără centuri de siguranță. Arată apelantul că din cauza frigului pe care l-a suportat în autoutilitare pe timp de iarnă și a căldurii excesive vara, s-a îmbolnăvit de bronșită cronică, nefiind nevoie de a se proba suplimentar raportul de cauzalitate dintre condițiile de transport și îmbolnăvirea sa.

Susține apelantul că au fost încălcate normele de drept ale U.E., prin aceea că mijloacele de transport în comun din A.N.P. și P. Botoșani trebuiau echipate în mod obligatoriu cu aparte de aer condiționat, scaune cu delimitare pentru fiecare persoană, geamuri și centuri de siguranță, În drept, a invocat art. 3 al C.E.D.O. și art. 998 și urm. C. civ. Prin decizia civilă nr. 7 din 4 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apei Suceava, secția I civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul M.D.L. împotriva sentinței civile nr. 4065 din 4 noiembrie 2011 a Tribunalului Botoșani, secția l civilă.

Motivarea acestei decizii, instanța de apel a reținut că Ia nivel european, ansamblul de reguli privind tratamentul deținuților este dat de Recomandarea R(87)3, adoptată de Comitetul miniștrilor Consiliului Europei la data de 12 februarie 1987. În ce privește condițiile de transport pentru deținuți, în partea a ll-a pct. 50.2 din cuprinsul acestui act, este prevăzută interdicția transportului acestora în transportoare fără ventilația necesară sau lumină, care ar putea să le provoace orice fel de rău sau degradare. În legătură cu acest aspect, conform adresei nr. F/1397 din 11 iunie 2010 a Penitenciarului Botoșani, această instituție dispune de un număr de 8 autoutilitare, fabricate în anii 2000-2007, toate fiind prevăzute cu turelă, aerisitoare sau geamuri (în plafon ori laterale), cele mai noi, fabricate în anul 2007, fiind dotate și cu aer condiționat.

Instanța de apel a constatat că susținerile reclamantului referitoare la privarea de lumină și ventilație nu au fost dovedite, iar în ce privește centurile de siguranță, a căror lipsă nu a fost contestată de pârâtă, instanța reține că Recomandarea R(87)3, care oricum nu are caracter obligatoriu, nu impune nimic în legătură cu acest aspect. În consecință, instanța a reținut că pârâta-intimată nu și-a încălcat obligațiile ce-î reveneau, astfel încât să-i provoace reclamantului prejudiciul moral invocat din actele dosarului rezultând că sunt respectate cerințele necesare unui transport decent al deținuților. În ce privește legătura de cauzalitate dintre condițiile de transport și îmbolnăvirea reclamantului, instanța a apreciat că nu a fost dovedita cu certitudine.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legai, reclamantul M.D.L., fără a-l încadra în drept reiterând motivele invocate în apel, Recurentul susține că au fost încălcate normele de drept ale U.E., prin aceea că mijloacele de transport în comun din A.N.P. și P. Botoșani trebuiau echipate în mod obligatoriu cu aparte de aer condiționat, scaune cu delimitare pentru fiecare persoană, geamuri și centuri de siguranță Mai arată recurentul că pe toată perioada detenției, începând cu anul 2001 și până Ia data introducerii acțiunii, a fost transportat Ia instanțe în condiții inumane și degradante, deoarece mijloacele de transport nu erau dotate cu aparate de aer condiționat, geamuri și scaune cu delimitare pentru fiecare persoană.

Mai mult, unele autoutilitare aveau bănci, în loc de scaune, lungi de aproximativ 2-3 metri și fără centuri de siguranță. Recurentul, în dovedirea raportului de cauzalitate dintre îmbolnăvirea sa și condițiile de transport, susține că, deși fișa medicală de încarcerare demonstrează că a fost clinic sănătos, ulterior, în timpul detenției, din cauza frigului pe care l-a suportat în autoutilitare pe timp de iarnă și a căldurii excesive vara, s-a îmbolnăvit de bronșită cronică, A invocat art. 3 al C.E.D.O. și art. 998 și urm. C. civ. Înalta Curte, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., va analiza cu prioritate excepția nulității recursului, invocată din oficiu, având în vedere prevederile art. 302 1 alin. (1) lit. c) raportate la art. 306 C. proc.

civ: Potrivit dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac prin care se invocă motive de nelegalitate a unei hotărâri. Art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., prevede că, cererea de recurs va cuprinde, printre alte mențiuni, sub sancțiunea nulității, și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, precum și dezvoltarea lor, Potrivit dispozițiilor art. 303 C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs Instanța investită cu judecarea recursului poate exerota un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită și se referă ia una din situațiile cuprinse în art. 304 pct. 1-9 C. proc.

civ. În cererea de recurs formulată de reclamantul M.D.L., se constata că acesta reiterează criticile din apel și exprimă în termeni foarte generali încălcarea de către instanțe a normelor de drept ale U.E., fără însă a evoca în mod concret ce norme internaționale nu sunt în concordanță cu normele interne și fără să combată in vreun fel argumentele instanței de apel și să formuleze astfel critici susceptibile de cenzură în recurs. Astfel, prin simpla afirmație că hotărârea atacată încalcă norme stabilite la nivel european nu se poate cenzura legalitatea acesteia, în condițiile în care nu au fost constatate nici motive de ordine publică care sa ducă la analizarea din oficiu a hotărârii criticate.

De aceea, eventuala critică invocată de recurent susceptibilă de încadrare în dispozițiile art. 304 C. proc. civ., ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra pentru care motive este eronat și nelegal raționamentul instanței de apel. Văzând dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., precum și pe cele ale arf.308 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 304 din același cod, se va constata nul recursul exercitat în asemenea condiții procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de recurentul M.D.L. împotriva deciziei civile nr. 7 din 4 aprilie 2012 pronunțata de Curtea du Apei Suceava, secția l civilă. Irevocabilă Pronunțată în ședință publica, astăzi 13 martie 2013.