ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1050/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1050/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului, din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 7408 din 28 noiembrie 2010 a Judecătoriei Botoșani, în temeiul art.

158 alin. (3) C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 2 pct. 1, lit. b) C.

proc. civ., s-a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect

pretenții, privind pe reclamantul M.D.L. în contradictoriu cu A.N.P. București

și P. Botoșani, în favoarea Tribunalului Botoșani, secția civilă.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a

reținut ca prin cererea

înregistrată

pe rolul Judecătoriei Botoșani, inițial la data de 08 iulie 2010, în dosarul

nr. 10703/193/2010, reclamantul M.D.L. a chemat în

judecată pârâtele A.N.P.

București și P. Botoșani, pentru ca aceștia să fie obligați la plata sumei de 5

000 000 lei daune morale, întrucât în perioada detenției, începând cu 17 ianuarie

2001 și până în prezent, a fost transportat Ia diferite instanțe cu mijloace de

transport care nu erau dotate cu aer condiționat, scaune și geamuri.

S-a mai arătat

că prin precizările din data de 01 noiembrie 2010, reclamantul și-a diminuat

pretențiile cu privire la daunele morale solicitate, de la suma de 5.000.000

lei noi, la suma de 500 lei noi, motivat de faptul că din eroare a precizat în

acțiune suma de 5 milioane de lei noi, în Ioc de 5 milioane de lei vechi,

echivalentul a 500 lei noi, însă, în opinia instanței, competența se stabilește

în funcție de valoarea indicată în cererea de chemare în judecată, în speță,

5.000,000 lei noi, motiv pentru care s-a declinat competența.

Investit cu judecarea cererii reclamantului, ca

efect a! declinării de

competență, Tribunalul a constatat că acesta își

menține pretențiile formulate la nivelul celor stabilite inițial și avute în

vedere de către Judecătoria Botoșani la momentul când s-a admis excepția de

necompetență materială, respectiv pentru suma de 5.000.000 lei noi, sens în

care reclamantul a făcut precizări exprese, consemnate în încheierea de ședință

din 28 iulie 2011.

Prin sentința

civilă nr. 4085 din 4 noiembrie 2011 a Tribunalului Botoșani, secția l civilă,

s-au hotărât următoarele: s-a respins excepția de

necompetență materială a Tribunalului invocată P. Botoșani și

A.N.P.

București; s-a respins, ca nefondată, excepția de netimbrare a acțiunii; s-a

respins excepția referitoare ia lipsa calității procesuale pasive a P. Botoșani

invocata de pârâta A.N.P. București și

excepția

lipsei calității procesuale pasive a A.N.

P.

București invocată de pârâtul P. Botoșani; s-a

respins, ca nefondată,

acțiunea civilă în daune delictuale formulată de reclamantul M.D.L.

Pentru a se

pronunța astfel, Tribunalul Botoșani a reținut următoarele:

Excepția de

necompetență materială nu este incidență în cauză motivat de faptul că acțiunea

în cauză vizează un prejudiciu pentru o faptă culpabilă imputată celor două

instituții pârâte în activitatea pe care o desfășoară în cadrul atribuțiilor

conferite de lege, fondată exclusiv pe dispozițiile ari 998 și urm. C. civ.,

instanța competentă din punct de vedere material fiind Tribunalul în raport cu

valoarea obiectului litigiului.

Instanța a

constatat neîntemeiată și excepția de nelegală timbrare a cererii de chemare în

judecată invocată de ambele pârâte, motivat de faptul ca în cauza sunt

aplicabile dispozițiile art. f

1

1 din Legea nr. 148/1997 cu

modificările ulterioare, în conformitate cu care sunt scutite de la plata

taxe judiciare de timbru cererile privind

acordarea de despăgubiri pentru

daunele morale aduse onoarei, demnității

sau reputației unei persoane fizice.

În legătură cu

excepția invocată, privind lipsa calității procesuale pasive a P. Botoșani,

Tribunalul a apreciat că aceasta nu este întemeiată și că în cauză, în

realitate, este vorba despre o răspundere solidară a celor două instituții, în

condițiile în care, potrivit actelor normative invocate (H.G. nr. 1849/2000),

penitenciarele sunt instituții aflate în subordinea A.N.P., iar răspunderea

pentru eventualele prejudicii cauzate prin fapta lor devine solidară sau

concomitentă. Pentru identitate de raționament, prima instanță a respins

aceeași, excepție privind lipsa calității

procesual

pasive invocată de A.N.P. în

raport cu cealaltă pârâtă.

În ce privește

fondul cauzei, Tribunalul a reținut că reclamantul

M.D.L. este persoană privată de libertate, repartizată în regim de

maximă

siguranță și aflată în custodia P. lași, așa cum rezultă din întâmpinarea

depusă de A.N.P. în dosarul 10703/193/2010, dosarul inițial de investire al

Judecătoriei Botoșani.

Din cuprinsul

aceluiași document a rezultat faptul că P. Botoșani dispune de șase mijloace

auto destinate transportului persoanelor private de libertate, cu o capacitate

cuprinsă între 10 și 34 de locuri, având anii de fabricație în perioada

2000-2007. S-a mai arătat că patru dintre acestea sunt dotate cu scaune, iar

două cu bănci, toate cele șase autospeciale fiind prevăzute cu turele, aerisitoare

și geamuri (laterale sau aplicate în plafoane), trei dintre acestea fiind

dotate și cu aer condiționat. De asemenea, s-a mai arătat că pentru a diminua

impactul negativ al temperaturilor ridicate din perioada caniculară,

administrația locului de deținere a comunicat că a asigurat apă potabilă

persoanelor transportate pe distanțe mari la instanțele ele judecată și

organele de urmărire penală.

Tribunalul a

reținut că, în cauză, nu s-a dovedit, potrivit dovezilor administrate,

existența raportului de cauzalitate dintre afecțiunea de care suferă petentul,

cu referire explicită la cea de bronșită cronică, menționată în fișa medicală

de Ia dosar și indicată expres de reclamant pe parcursul judecății, cât și cu

ocazia dezbaterilor pe fond, și împrejurările descrise de acesta ca fiind cauza

exclusivă a îmbolnăvirii sale,

Așa cum rezultă

din documentele medicale anexate fișei de încarcerare a petentului, acesta a

fost examinat în legătura cu multe alte afecțiuni, unele dintre ele neavând

nici o legătură cu faptele pe care acesta le evocă în cererea de chemare în

judecată, dar care au fost de natură a-i pune în pericol sănătatea,

Tribunalul a

reținut că, prin faptul că în fișa medicală pentru deținuți întocmită, așa după

cum personal afirmă petentul, la momentul încarcerării în penitenciar, apare o

mențiune care atestă că acesta este clinic sănătos, nu înseamnă automat că nu

poate fi vorba și de afecțiune preexistentă, în condițiile în care, din modul

de redactare și conținutul acelui document medical, nu există indicii

concludente cum că Ia momentul întocmirii actului deținutul ar fi beneficiat de

un examen medical amănunțit și profund care să releve toate afecțiunile de care

acesta suferea sau, cel puțin, cele mai lesne depistabile, cum este și cazul

celei pe care acesta o invocă. Mai mult decât atât, afecțiunea pe care o invocă

reclamantul poate fi cauzată de o serie de mulți alți factori de mediu sau

chiar de o predispoziție personală, așa încât nu poate fi pusă exclusiv pe

seama unui singur aspect.

S-a mai arătat

din partea reprezentantului Penitenciarului și faptul că nu există o obligație

transcrisă într-o normă europeană care să impună dotarea mijloacelor de

transport din Penitenciare cu aer condiționat și că nu există decât norme de

recomandare, cu caracter general, legate de condițiile de care trebuie să

beneficieze persoanele încarcerate.

Pentru ca

partea chemată în judecată să poată răspunde și condițiilor art. 398 și

următoarele C. civ., se impune ca reclamantul sa ă dovada acestui raport de

cauzalitate, dintre paguba pretins suferită acțiunea păgubitoare a celui

reclamat, în concret, transportul deținutului în condiții improprii și boala

pretins cauzată de acest fapt, ca o condiție esențială a existenței răspunderii

civile delictuale, or, în speță, tocmai acest raport de cauzalitate nu a fost

dovedit.

Astfel, pe

lângă faptul că în cauză nu s-a dovedit existența unor obligații exprese ale

pârâtei în acest sens, nu a fost dovedit nici un raport de cauzalitate între

cele două elemente ale răspunderii civile delictuale care să antreneze o

obligație de dezdăunare, în sarcina pârâtelor, motive pentru care Tribunalul a

respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

A arătat, în

dezvoltarea motivelor, că pe toată perioada detenției, începând cu anul 2001 și

până Ia data introducerii acțiunii, a fost transportat la instanțe în condiții

inumane și degradante, deoarece mijloacele de transport nu erau dotate cu

aparate de aer condiționat.

Geamuri și scaune cu delimitare pentru fiecare

persoană. Mai mult, unele

autoutilitare

aveau bănci în Ioc de scaune, lungi de aproximativ 2-3 metri

și fără

centuri de siguranță. Arată apelantul că din cauza frigului pe care l-a

suportat în autoutilitare pe timp de iarnă și a căldurii excesive vara, s-a

îmbolnăvit de bronșită cronică, nefiind nevoie de a se proba suplimentar

raportul de cauzalitate dintre condițiile de transport și îmbolnăvirea sa.

Susține apelantul că au fost încălcate normele de drept

ale U.E., prin aceea că mijloacele de transport în comun din

A.N.P.

și P. Botoșani trebuiau echipate în mod obligatoriu cu aparte de aer

condiționat, scaune cu delimitare pentru fiecare persoană, geamuri și centuri

de siguranță,

În drept, a

invocat art. 3 al C.E.D.O. și art. 998 și urm. C. civ.

Prin decizia

civilă nr. 7 din 4 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apei Suceava, secția

I

civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul

M.D.L. împotriva sentinței civile nr. 4065 din 4

noiembrie

2011 a Tribunalului Botoșani, secția l civilă.

Motivarea

acestei decizii, instanța de apel a reținut că Ia nivel european, ansamblul de

reguli privind tratamentul deținuților este dat de Recomandarea R(87)3,

adoptată de Comitetul miniștrilor Consiliului Europei la data de 12 februarie

pct. 50.2 din cuprinsul acestui act, este prevăzută interdicția transportului

acestora în transportoare fără ventilația necesară sau lumină, care ar putea să

le provoace orice fel de rău sau degradare.

În legătură cu

acest aspect, conform adresei nr. F/1397 din 11

iunie 2010 a Penitenciarului Botoșani, această instituție dispune de un

număr de 8 autoutilitare, fabricate în anii 2000-2007, toate fiind prevăzute cu

turelă, aerisitoare sau geamuri (în plafon ori laterale), cele mai noi,

fabricate în anul 2007, fiind dotate și cu aer condiționat.

Instanța de

apel a constatat că susținerile reclamantului referitoare la privarea de lumină

și ventilație nu au fost dovedite, iar în ce privește centurile de siguranță, a

căror lipsă nu a fost contestată de pârâtă, instanța reține că Recomandarea R(87)3,

care oricum nu are caracter obligatoriu, nu impune nimic în legătură cu acest

aspect.

În consecință,

instanța a reținut că pârâta-intimată nu și-a încălcat obligațiile ce-î

reveneau, astfel încât să-i provoace reclamantului prejudiciul moral invocat

din actele dosarului rezultând că sunt respectate cerințele necesare unui

transport decent al deținuților.

În ce privește legătura de cauzalitate dintre

condițiile de transport și

îmbolnăvirea reclamantului, instanța a

apreciat că nu a fost dovedita cu certitudine.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs, în termen legai,

reclamantul M.D.L.,

fără a-l

încadra în drept reiterând motivele

invocate în apel,

Recurentul

susține că au fost încălcate normele de drept ale U.E., prin aceea că

mijloacele de transport în comun din A.N.P. și P. Botoșani

trebuiau echipate în mod obligatoriu cu aparte de

aer condiționat, scaune

cu delimitare pentru fiecare persoană, geamuri

și centuri de siguranță

Mai arată

recurentul că pe toată perioada detenției, începând cu anul 2001 și până Ia

data introducerii acțiunii, a fost transportat Ia instanțe în condiții inumane

și degradante, deoarece mijloacele de transport nu erau dotate cu aparate de

aer condiționat, geamuri și scaune cu delimitare pentru fiecare persoană. Mai

mult, unele

autoutilitare aveau bănci, în

loc de scaune, lungi de aproximativ 2-3 metri

și fără centuri de

siguranță.

Recurentul, în

dovedirea raportului de cauzalitate dintre îmbolnăvirea sa și condițiile de

transport, susține că, deși fișa medicală de încarcerare demonstrează că a fost

clinic sănătos, ulterior, în timpul detenției, din cauza frigului pe care l-a

suportat în autoutilitare pe timp de iarnă și a căldurii excesive vara, s-a

îmbolnăvit de bronșită cronică,

A invocat art.

3 al C.E.D.O. și art. 998 și urm. C. civ.

Înalta Curte, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., va analiza cu

prioritate excepția nulității recursului, invocată

din oficiu, având în vedere

prevederile art.

302

1

alin. (1) lit. c) raportate la art. 306 C. proc. civ:

Potrivit

dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., recursul este

o cale extraordinară de atac prin care se invocă motive de nelegalitate

a

unei hotărâri.

Art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., prevede că, cererea

de recurs va cuprinde, printre alte mențiuni,

sub sancțiunea nulității, și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază

recursul, precum și dezvoltarea lor,

Potrivit dispozițiilor art. 303 C. proc. civ.,

recursul se va

motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul

termenului de recurs

Instanța

investită cu judecarea recursului poate exerota un control judecătoresc

eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate

și dezvoltate într-o formă explicită și se

referă

ia una din situațiile cuprinse în art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

În cererea de

recurs formulată de reclamantul M.D.L., se constata că acesta reiterează

criticile din apel și exprimă în termeni foarte generali încălcarea de către

instanțe a normelor de drept ale U.E., fără însă a evoca în mod concret ce

norme internaționale nu sunt în concordanță cu normele interne și fără să

combată in vreun fel argumentele instanței de apel

și să formuleze astfel

critici susceptibile de cenzură în recurs.

Astfel, prin

simpla afirmație că hotărârea atacată încalcă norme stabilite la nivel european

nu se poate cenzura legalitatea acesteia, în condițiile în care nu au fost

constatate nici motive de ordine publică care sa ducă la analizarea din oficiu

a hotărârii criticate.

De aceea,

eventuala critică invocată de recurent susceptibilă de încadrare în

dispozițiile art. 304 C. proc. civ., ar fi trebuit să dezvolte argumente prin

care să se tindă a se demonstra pentru care motive este eronat și nelegal

raționamentul instanței de apel.

Văzând

dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., precum și pe

cele ale arf.308 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 304 din același cod, se

va constata nul recursul exercitat în asemenea condiții procedurale încât nu

este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul

recursul declarat de recurentul M.D.L. împotriva deciziei civile nr. 7 din 4

aprilie 2012 pronunțata de Curtea du Apei Suceava, secția l civilă.

Irevocabilă

Pronunțată în

ședință publica, astăzi 13 martie 2013.