Decizia nr. 4046/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 221/2015 a Curții de Apel Ploiești

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la 24 august 2015, reclamantul Consiliul Județean Buzău, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția AM POR, a formulat contestație prin care a solicitat: (i) anularea Deciziei nr. 229 din 31 iulie 2015 privind soluționarea contestației formulate de UAT Județul Buzău împotriva Notei de neconformitate nr. x din 22 mai 2015, înregistrată la Consiliul Județean Buzău sub nr. x din 10 august 2015, ce vizează contractul de finanțare cod SMIS 1491; (ii) să se dispună efectuarea plăților aferente contractului de servicii nr. x din 29 octombrie 2007, încheiat de reclamant cu societatea A. S.A. București, pentru implementarea proiectului Reabilitare DJ 203H, km 0+000+16+000 Râmnicu Sărat - Buda, județul Buzău.

Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 221 din 27 octombrie 2015, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Județean Buzău, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția AM POR.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 221 din 27 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Județul Buzău, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată. Recurenta-reclamantă apreciază că sentința fondului este nelegală ca urmare a încălcării și aplicării greșite a normelor de drept material, precum și a lipsei considerentelor pe care se întemeiază. În susținerea recursului reclamanta înțelege să reia conținutul cererii de chemare în judecată, înfățișând aspectele de nelegalitate privind decizia contestată, concluzionând că, prin sentința recurată, instanța fondului nu a formulat considerente cu privire la argumentele reclamantei, ci s-a limitat în a relua aspectele reținute de intimat prin actul administrativ contestat.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 17 martie 2016, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 1 noiembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat. Părțile nu au înregistrat la dosarul cauzei puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului. Prin încheierea din data de 25 aprilie 2018, completul de filtru a respins, ca neîntemeiată, excepția nulității recursului și, constatând că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen de judecată pe fond a căii de atac. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ - Teritorială Județul Buzău este fondat, pentru următoarele considerente: II.1 Argumentele de fapt și de drept relevante Un prim motiv de casare îl reprezintă cel reglementat de prevederile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., referitor la pronunțarea unei hotărâri care "nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau care cuprinde numai motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei". În susținerea acestui temei de casare a arătat recurenta-reclamantă UAT Județul Buzău că motivarea extrem de succintă a primei instanțe nu cuprinde argumentele legale pe care această parte și-a fundamentat motivele de nelegalitate ale actelor administrative contestate, prima instanță limitându-se doar să reia argumentele reținute de intimatul-pârât în actul administrativ contestat, fapt care, în opinia sa, determină casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe spre rejudecare. Acest prim temei de casare este fondat, întrucât întreaga analiză în fapt și în drept, realizată de judecătorul fondului, reprezintă, în realitate, o reluare, trunchiată, a unor pasaje din întâmpinarea depusă la dosarul de fond, de către pârâtul MDRAP, fără a reprezenta rezultatul expunerii unui raționament propriu al judecătorului cauzei. Potrivit prevederilor art. 425, alin. (1), lit. b) C. proc. civ., "hotărârea va cuprinde considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților". Motivarea adecvată a unei hotărâri judecătorești nu reprezintă o facultate a judecătorului cauzei, ci o obligație a acestuia, care, în acest mod, relevă în mod convingător raționamentul logico-juridic ce a condus la pronunțarea soluției în cauză, prin luarea în considerare a susținerilor în fapt și în drept ale părților litigante și arătarea argumentelor care au fost însușite, pe baza probelor administrate, determinând, astfel, rezolvarea chestiunilor litigioase în maniera reflectată în dispozitivul sentinței pronunțate în primă instanță. Cerința motivării unei hotărâri judecătorești este instituită de legiuitor drept o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, exigență a art. 21 alin. (3) din Constituția României și a art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale. În absența unei examinări atente a argumentelor prezentate de părți și fără o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, soluția pronunțată este una formală, fără suport procedural și de drept material, nefiind cunoscută modalitatea în care judecătorul cauzei a ajuns la rezultatul materializat în dispozitivul hotărârii pronunțate, act procedural lovit, astfel, de arbitrariu, ce face imposibilă exercitarea controlului judiciar în calea de atac exercitată de partea interesată. În atare condiții, observând că niciunul dintre argumentele invocate de recurenta-reclamantă UAT Județul Buzău în cererea sa de chemare în judecată nu a fost analizat de către prima instanță, reține Înalta Curte că soluția ce se impune este cea de casare a sentinței recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeași instanță, pentru a se pronunța asupra aspectelor de nelegalitate formulate în cadrul acțiunii în contencios administrativ din dosarul de față. În consecință, fiind întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte nu va mai proceda la analiza criticilor circumscrise celui de-al doilea temei de casare, cel reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele anterior expuse, aplicând prevederile art. 496 C. proc. civ., cu raportare la dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă UAT Județul Buzău împotriva Sentinței civile nr. civile nr. 221 din 27 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, consecința fiind cea a casării acestei hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a se pronunța asupra cererii de chemare în judecată, cu luarea în considerare a argumentelor părților litigante, astfel cum au fost formulate în actele procedurale înregistrate la dosar.