ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 773/2013

Asupra recursului

de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

acțiunii

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamanții B.R. si B.J. au solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor,

obligarea acesteia ca în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a

hotărârii să transmită unui evaluator sau unei societăți de evaluatori

cererea pentru evaluarea imobilului din municipiul Sighișoara, str. Lunea Poștei,

județ Mureș, și obligarea acesteia ca în termen de 30 de zile de la evaluarea

imobilului să emită decizia de despăgubire pentru acest imobil, în limitele

cuantumului stabilit prin raportul de evaluare întocmit, cu obligarea pârâtei

la plata cheltuielilor de judecată, în caz de opunere.

În

motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au solicitat restituirea

imobilului situat în Sighișoara, str. Lunea Poștei, județ Mureș, în temeiul

Legii nr. 10/2001, iar Primarul Municipiului Sighișoara a emis Dispozițiile

nr. 981 din 10 august 2006 și nr. 1290 din 21 mai 2007, prin care a fost

respinsă solicitarea de restituire în natură a imobilului, propunându-se

acordarea unor despăgubiri bănești, dosarul de despăgubire fiind

înregistrat la autoritatea pârâtă în cursul anului 2008, fără a fi soluționat

până în prezent, deși în repetate rânduri au solicitat instituției emiterea

deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

Prin întâmpinare, pârâta

a solicitat respingerea acțiunii ca

neîntemeiată, arătând că dosarele reclamanților, aferente celor două

dispoziții, au fost înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 41066/ CC și 41078/ CC și au fost analizate în

privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului

notificat.

Referitor

la etapa evaluării, a arătat că cele două dosare au fost conexate, urmând să

intre în următoarea ședință a Comisiei Centrale în vederea atribuirii lor unui

evaluator ce urmează să întocmească raportul de evaluare.

Totodată,

a apreciat că nu poate fi reținut termenul de 30 de zile invocat de reclamanți

pentru evaluarea imobilului și emiterea deciziei de despăgubire, iar în

privința cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată a solicitat

respingerea acesteia, conform art. 275 C. proc. civ.

primei instanțe

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr.

7777 din 20 decembrie 2011, a admis,

în parte, acțiunea formulată de reclamanți,

a obligat pârâta să transmită dosarele conexate nr. 41066/ CC și nr. 41078/ CC

unui evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare, în termen de cel

mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, respingând în

rest acțiunea, precum și cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de

judecată, ca nefondate.

Pentru a

pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Prin Dispozițiile

nr. 981 din 10 august 2006 și nr. 1290 din 21 mai 2007 emise de Primarul

Municipiului Sighișoara s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin

echivalent reclamanților, pentru imobilul notificat, imposibil de restituit în

natură.

Deși

dosarele aferente celor două dispoziții au fost înregistrate la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 41066/ CC și 41078/ CC la data de

27 august 2008, solicitarea reclamanților nu a fost soluționată până în

prezent, pârâta susținând că dosarele au fost analizate în privința legalității

respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat, iar în

următoarea ședință a Comisiei se va proceda la desemnarea evaluatorului.

Prima

instanță a reținut astfel că autoritatea pârâtă nu are nicio justificare pentru

netrimiterea dosarului unui evaluator în vederea întocmirii raportului de

evaluare necesar pentru emiterea ulterioară a deciziei reprezentând titlul de

despăgubire, în condițiile în care au trecut mai mult de 3 ani de când dosarele

au fost înregistrate la Comisie.

În

cauză, notificările au fost formulate încă din 2001, iar dispozițiile privind

acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent au fost emise în 2006,

respectiv 2007, prima instanță a reținut astfel că tergiversarea de către

pârâtă a soluționării cauzei după mai bine de 10 ani de la formularea

notificării, fără a invoca niciun motiv pentru această întârziere, nu doar

încalcă principiul termenului rezonabil, ci, mai mult decât atât, constituie în

realitate un refuz nejustificat de a parcurge etapele prevăzute de lege în

vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

În ceea ce privește

celelalte solicitări, de obligare a pârâtei ca în termen de 30 de zile de la

evaluarea imobilului să emită decizia-titlu de

despăgubire, prima instanță a avut în

vedere că, în această fază, nu poate fi reținut un refuz nejustificat sub acest

aspect, în condițiile în care încă nu a fost parcursă etapa premergătoare și

obligatorie, a evaluării imobilului.

exercitată în cauză

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâtul

Statul Român prin Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate,

invocând în drept prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc.

civ.

În

motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că în mod

greșit prima instanță a reținut încălcarea termenului rezonabil reglementat de art.

6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fără a ține

cont de aspectele obiective ale soluționării

dosarului de

despăgubire al reclamanților.

Recurenta

a susținut că în cadrul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea

nr. 247/2005 sunt

parcurse mai multe etape.

În

speță, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce

privește dosarele privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea

reclamanților, dosarul aferent dispoziției nr. 1290/2007 a fost înregistrat la

Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 41066/ CC, iar dosarul aferent

Dispoziției nr. 981/2007 a fost înregistrat sub nr. 41078/ CC, fiind analizată

legalitatea cererii de respingere a cererii de restituire în natură a

imobilului notificat.

Recurenta

a arătat că, în speță, cele două dosare au fost conexate, acestea urmând să

intre în următoarea ședință a Comisiei Centrale în vederea atribuirii unui

evaluator ce urmează să întocmească raportul de evaluare.

În

concluzie, recurenta a susținut că nu a existat intenția de tergiversare a

soluționării dosarelor de despăgubire, invocând procesul verbal al ședinței din

data de 14 decembrie 2011, care nu a avut loc din lipsă de cvorum, precum și

convocările și confirmările membrilor Comisiei Centrale.

Prin

notele de ședință, recurenta-pârâtă a reiterat criticile formulate în recurs,

iar, în subsidiar, în temeiul art. 262 C. proc. civ. raportat la dispozițiile O.U.G.

nr. 4/2012, a solicitat acordarea unui termen de grație de 6 luni pentru punerea

în executare a hotărârii.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând

sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent și în temeiul art.

304

1

C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul

nu este fondat.

1.

Argumentele de fapt și de drept relevante

Intimații

- reclamanți au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune

vizând refuzul autorității publice pârâte de a desemna un evaluator și de a

transmite dosarul pentru întocmirea raportului de evaluare pentru imobilul

situat în Sighișoara, str. Lunea Poștei, județ Mureș, imposibil de restituit în

natură.

Potrivit

susținerilor recurentei, dosarele aferente dispozițiilor în litigiu au fost înregistrate

la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 41066/

CC și nr. .41078/ CC.

Înalta

Curte constată astfel că sunt nefondate criticile formulate de recurenta-pârâtă

în justificarea refuzului său de parcurgere a etapelor procedurii

administrative cu care a fost învestită, reținând că, în mod corect, în raport

cu dispozițiile art. 16 din Capitolul V din Titlul VII „Regimul stabilirii și

plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea

specială nr. 247/2005”, prima instanță a obligat pârâta să desemneze un

evaluator și să transmită dosarul pentru întocmirea raportului de evaluare

pentru imobilul în litigiu, având în vedere că nici la acest moment dosarele

intimaților nu au fost soluționate.

Instanța

de control judiciar constată că reclamanții au început procedurile de

recuperare a bunului sau contravalorii acestuia încă din anul 2001 când au

formulat notificările în temeiul Legii nr. 10/2001, iar dosarele împreună cu

dispozițiile de acordare a despăgubirilor, împreună cu documentația aferentă, au

fost înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale.

Intervalul

mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a

reparațiilor pentru imobilul preluat abuziv, de aproximativ 10 ani, conferă

consistență concluziei la care a ajuns instanța de fond, în sensul încălcării

principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6

paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

Dispozițiile

articolului 20 din Constituția României și normele interne cuprinse în

legislația primară și secundară având ca obiect de reglementare procedura de

acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care

să nu concorde cu dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil,

consacrat în art. 6 paragraful 1 din Convenție ca o garanție a dreptului la un

proces echitabil, principiu aplicabil nu numai procedurii judiciare, ci și

celei administrative.

Așadar,

complexitatea procedurii  administrative prevăzute în Titlul VII al Legii nr. 247/2005

constituie un criteriu de apreciere a termenului  rezonabil, dar nu poate fi invocată

pentru justificarea unei conduite de pasivitate a autorității publice,

principiul soluționării cauzelor într-un termen rezonabil constituind o garanție

a caracterului echitabil al procedurii, în sensul art. 6 paragraful 1 din

Convenția europeană a drepturilor omului și o componentă a dreptului la o bună  administrare,

statuat în art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

2.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de

reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304

pct. 9 sau art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

sentinței nr. 7777 din 20 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 14 februarie 2013.