ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 32/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

La data de 2 martie 2016 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Oradea cererea formulată de Primăria Comunei Oșorhei, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene-A.M.P.O.S.C.C.E, Direcția Generală Programe Competitivitate, prin care s-a solicitat instanței suspendarea executării actului administrativ nr. 1397 din 6 ianuarie 2016, reprezentând Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență, emisă ca urmare a verificării în cazul suspiciunilor de neregulă privind contractul încheiat de către reclamanta cu Asocierea A. SRL și B. SRL.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin Sentința nr. 106/CA/2016 din 2 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă cererea reclamantei Primăria Comunei Oșorhei, ca nefondată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs reclamanta, fiind invocat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta a susținut că sunt îndeplinite condițiile pentru suspendarea executării actului atacat, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

S-a susținut că în ceea ce privește condiția cazului bine justificat în dezvoltarea criticilor de nelegalitate a actului administrativ, din motivarea contestației anexată cererii de suspendare, sunt invocate mai multe aspecte care fundamentează ideea unei îndoieli serioase cu privire la legalitatea actului administrativ solicitat a fi suspendat.

S-a susținut că în cuprinsul cererii de suspendare introductive s-a făcut trimitere la motivele de nelegalitate detaliate în contestația atașată, iar instanța de fond putea regăsi împrejurări de fapt și de drept de natură a crea, la o pipăire a fondului, suficiente îndoieli cu privire la legalitatea actului a cărui suspendare se solicită.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a reluat apărările formulate în contestația împotriva Notei de constatare arătată în cererea de suspendare.

De asemenea, în ceea ce privește condiția pagubei iminente a arătat că în mod greșit a apreciat instanța de fond ca nedovedită condiția cazului bine justificat și reținând corelația dintre cele două condiții, nici nu a analizat îndeplinirea acestei condiții.

S-a subliniat că asigurarea fondurilor necesare îndeplinirii serviciilor publice se face din veniturile proprii ale bugetului local, iar punerea în executare a actului atacat este de natură a produce o perturbare previzibilă gravă a funcționării autorității publice, respectiv ar paraliza toată activitatea publică a comunei.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va menține soluția dată de instanța de primă jurisdicție ca fiind legală și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Criticile formulate de recurentă nu pot fi primite de instanța de control judiciar, care, văzând actele și lucrările dosarului, va menține soluția instanței de fond ca fiind legală.

Prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 și art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât și în faza sesizării instanței cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.

În cauza dedusă judecății ne aflăm în situația prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, în conformitate cu care "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate".

Dispozițiile mai sus citate prevăd obligația îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât cele două condiții se determină reciproc, neputându-se vorbi despre un caz bine justificat fără a exista pericolul producerii pagubei.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține, în deplin acord cu instanța de primă jurisdicție, că nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, întrucât argumentele aduse de recurenta-reclamantă nu sunt de natură a argumenta cazul bine justificat.

Recurenta a susținut în cererea introductivă, în prezentarea cazului bine justificat, faptul că "fără a reitera considerentele expuse pe larg în contestația formulată împotriva Notei de constatare, din analiza atentă a documentației procedurii concluzia este că neregulile nu există și ca atare corecția financiară aplicată este vădit neîntemeiată și nelegală."

Înalta Curte nu poate primi critica formulată de recurentă în sensul că din elementele legate de starea de fapt și de drept rezultă că ne aflăm în situația de a fi creată o îndoială serioasă în privința legalității actelor a căror suspendare se solicită.

Aprecierea că nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat se întemeiază și pe împrejurarea că recurenta-reclamantă a invocat în susținerea cazului bine justificat motivele de nelegalitate ale actelor atacate, motive care fac obiectul cercetării instanței care analizează fondul acțiunii privind anularea actelor atacate.

Cercetând în aparență indiciile de nelegalitate ale actelor contestate, Înalta Curte reține că acestea nu se circumscriu dispozițiilor prevăzute de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, nefiind de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ și față de circumstanțele concrete ale cauzei ce formează obiectul dosarului de față, Înalta Curte reține că instanța de primă jurisdicție a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale, iar criticile privind nelegalitatea sentinței atacate nu pot fi primite de instanța de control judiciar.

Nici critica cu privire la neanalizarea condiției pagubei iminente nu poate fi primită de instanța de control judiciar, care reține că în mod corect instanța de fond a constatat ca fiind neîndeplinită condiția cazului bine justificat și, întrucât condițiile prevăzute de art. 14 se determină reciproc, a reținut că nu poate fi corelată și analizată condiția pagubei iminente.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Primăria Comunei Oșorhei împotriva Sentinței nr. 106/CA/2016 din 2 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - CT