ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 227/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, la data de 10.01.2018, reclamanta UAT Comuna Dudeștii Vechi prin Primar în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a formulat cerere de suspendare a executării actului administrativ constând în Notificarea nr. x/31.10.2017 a Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, până la pronunțarea instanței de fond, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: - suspendarea executării Notificării nr. x/31.10.2017, prin care Comuna Dudeștii Vechi a fost obligată la restituirea tuturor sumelor ce i-au fost acordate de către pârâtă pentru implementarea obiectivului de investiții "Modernizarea sistemului centralizat de alimentare cu apă a localității Dudeștii Vechi, comuna Dudeștii Vechi, județul Timiș", precum și prin care s-a dispus suspendarea efectuării plăților solicitate de reclamantă pentru realizarea obiectivului de investiții menționat anterior, până la pronunțarea instanței de fond, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; - obligarea pârâtului Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului litigiu.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin Sentința civilă nr. 79 din 16 martie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția inadmisibilității și a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta UAT Comuna Dudeștii Vechi prin Primar, în sensul că a fost dispusă suspendarea executării notificării nr. x/31.10.2017 emisă de pârât până la pronunțarea instanței de fond în Dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Timișoara.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, fiind criticată sentința atacată pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul a susținut că instanța de fond în mod greșit a respins excepția inadmisibilității cererii de suspendare, excepție susținută prin aceea că adresa nr. x/31.10.2017 nu reprezintă un act administrativ care să fie susceptibil de executare. S-a arătat că suspendarea plăților nu constituie o măsură administrativă dispusă prin adresă, ci doar aducerea la cunoștință a faptului că, până la lămurirea situației contractului de achiziție publică, nu pot fi acceptate la plată solicitările de decontare din partea unității administrativ-teritoriale.

De asemenea, s-a arătat că adresa în cauză nu constituie o notificare în sensul art. 10

1

alin. (1) din O.U.G. nr. 28/2013.

Recurentul a susținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, referitoare la condițiile în care poate interveni suspendarea actului administrativ.

În privința cazului bine justificat, recurentul a criticat faptul că motivele pe care se sprijină instanța constituie rezultatul unei analize pe fondul litigiului, contrar procedurii în curs de derulare, care exclude o asemenea verificare.

S-a arătat că prin argumentarea prezentată de instanța de fond referitoare la aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006 privind cesionarea contractului de achiziție publică, nu numai că nu se circumscrie unor împrejurări vădite care să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, însă prin aceasta prima instanță a tranșat practic fondul litigiului, întrucât esența acestuia ține de modul de interpretare a prevederilor legislației în materia achizițiilor publice.

Cu privire la paguba iminentă, recurentul a susținut că în mod greșit prima instanță a considerat că este îndeplinită.

S-a susținut că măsura suspendării executării actului s-ar justifica numai dacă actul administrativ în litigiu ar stabili în sarcina reclamantei obligații a căror îndeplinire i-ar produce un prejudiciu greu de înlăturat în ipoteza anulării actului, iar această condiție nu este îndeplinită. Astfel, recurentul a arătat că nu poate fi reținut un prejudiciu, întrucât în sarcina intimatei-reclamante nu a fost stabilită obligația de plată a vreunei sume de bani, în condițiile în care, la momentul emiterii adresei în cauză, recurentul nu a constatat că nu au fost respectate regulile O.U.G. nr. 34/2006, ci doar a efectuat verificări.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Dudeștii Vechi a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală a hotărârii instanței de fond, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că excepția lipsei de interes, în susținerea cererii de recurs, invocată din oficiu este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond."

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunțării instanței de fond.

În speță, obiectul acțiunii reclamantei îl constituie suspendarea executării Notificării nr. x/31.10.2017 a Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, până la pronunțarea instanței de fond.

Așa cum rezultă din informațiile furnizate de sistemul Ecris, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 147/2018 din 05.06.2018, pronunțată în Dosar nr. x/2017, a soluționat fondul cauzei, respingând ca inadmisibilă acțiunea în anulare, obiect al cererii de suspendare în cauza de față.

Cererea dedusă judecății în dosarul de față este întemeiată pe dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunțarea instanței de fond.

În cauză, folosul practic urmărit de recurentul-pârât prin promovarea prezentului recurs rezidă, finalmente, în respingerea cererii de suspendare a executării formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Însă, recurentul-pârât nu mai justifică un interes în susținerea recursului, întrucât interesul urmărit nu este unul actual, de vreme ce instanța de fond, respectiv Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, s-a pronunțat în Dosarul nr. x/2017 prin Sentința nr. 147/2018 din 05.06.2018, iar măsura reglementată de art. 14 din Legea nr. 554/2004 poate fi dispusă și este aptă să producă efecte juridice numai până la pronunțarea instanței de fond.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva Sentinței civile nr. 79 din 16 martie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - GV