ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 630/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul cererii deduse judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 27 septembrie 2018, reclamantul Institutul de Chimie Macromoleculară "Petru Poni" a solicitat restituirea cauțiunii în cuantum de 4.877,15 RON consemnată la dispoziția instanței pentru dosarul nr. x/2015, potrivit recipisei de consemnare nr. x din data de 7 octombrie 2015 emisă de A. București.

Hotărârea primei instanțe

Prin Încheierea din 26 octombrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de restituire a cauțiunii formulată de petentul Institutul de Chimie Macromoleculară "Petru Poni", ca neîntemeiată.

În esență, a reținut instanța de fond că petentul nu a făcut dovada rămânerii definitive a hotărârii judecătorești având ca obiect acțiunea în anularea actului administrativ ce a făcut și obiectul cererii de suspendare a executării în care a fost achitată cauțiunea ce se dorește a fi restituită prin cererea de față, respectiv Procesul-verbal x nr. x din 16 iulie 2015, pentru a putea aprecia care este momentul de la care curge termenul de 30 de zile în care cel îndreptățit poate formula cerere pentru plata despăgubirii.

Constatând că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1064 C. proc. civ. pentru a dispune restituirea cauțiunii, căci, atâta timp cât măsura suspendării subzistă până la judecarea acțiunii în anularea actului administrativ și cauțiunea trebuie să rămână consemnată la dispoziția instanței până la încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus, prima instanță a respins cererea de restituire a cauțiunii, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Încheierii din 26 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs petentul - reclamant Institutul de Chimie Macromoleculară "Petru Poni", solicitând admiterea recursului, modificarea Încheierii și admiterea cererii de restituire a cauțiunii.

În motivare, recurentul - petent - reclamant a arătat în esență că instanța de fond ar fi trebuit să verifice pe portalul instanțelor faptul că există un dosar de anulare act administrativ, respectiv dosarul nr. x/2015, care a fost soluționat definitiv.

De asemenea, instanța de fond ar fi trebuit să solicite ICMPP dovada soluționării definitive a litigiului de anulare act administrativ, potrivit dispozițiilor art. 1064 alin. (3) C. proc. civ., care prevăd că " instanța se pronunță asupra cererii de restituire a cauțiunii cu citarea părților".

În concluzie, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicită recurentul - petent a se observa că încheierea din 26 octombrie 2018 de respingere a cererii de eliberare a cauțiunii, este emisă cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 1064 alin. (1) - (2) C. proc. civ. privind eliberarea cauțiunii, motiv pentru care solicită admiterea recursului, modificarea încheierii din 26 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și admiterea cererii de restituire a cauțiunii.

Apărările intimatei

Intimatul-pârât Ministerul Educației Naționale - Direcția Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman a formulat întâmpinare la recursul promovat de recurentul - petent - reclamant, în cuprinsul căreia arată că lasă la aprecierea instanței modalitatea de soluționare a recursului.

Precizează deopotrivă că acțiunea în anulare a actului administrativ ce a făcut și obiectul cererii de suspendare în care a fost achitată și cauțiunea a cărei restituire se solicită, a fost înregistrată sub nr. de dosar x/2015, soluționată în primă instanță prin Sentința civilă nr. 840 din 14 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în sensul admiterii cererii.

Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs, respins de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 2044 din 17 mai 2018.

Soluția instanței de recurs

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este fondat, însă pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt și de drept relevante

În prealabil, instanța de control judiciar reține că motivele invocate prin cererea de recurs se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., republicat, urmând a fi examinate din perspectiva acestor dispoziții legale, având în vedere că art. 1064 C. proc. civ., invocat de recurent în susținerea recursului, ca fiind încălcat sau aplicat greșit de instanța de fond, cuprinde norme de procedură și nu norme de drept material.

Analizând pe fond recursul ce face obiectul prezentei judecăți, Înalta Curte reține că, prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Institutul de Chimie Macromoleculară "Petru Poni" a formulat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice - Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial " Dezvoltarea Resurselor Umane" o cerere de suspendare a executării Procesului-verbal x nr. x din 16 iulie 2015, până la soluționarea definitivă pe fond a cauzei, cerere ce a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. Prin aceeași cerere s-a solicitat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Anexa la citația comunicată pentru termenul de judecată din data de 9 octombrie 2015, emisă de instanța de fond la data de 30 septembrie 2015 și primită de recurentul - petent la data de 23 septembrie 2015, prima instanță i-a pus în vedere recurentului - petent - reclamant obligația de a face dovada consemnării unei cauțiuni în cuantum de 10% din suma contestată, pentru soluționarea cererii de suspendare formulate, iar la data de 6 octombrie 2015, reclamantul a făcut dovada consemnării sumei de 4.877,15 RON RON, reprezentând cauțiune, conform Ordinului de plată depus în copie la dosar fond, originalul acestuia fiind înaintat grefierului șef al instanței, conform Procesului-verbal atașat la dosar (tot volumul II)

Prin Sentința civilă nr. 2528 din 9 octombrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, dispunând suspendarea executării Procesului-verbal x nr. x din 16 iulie 2015, până la soluționarea în fond a acțiunii în anularea actului administrativ, iar prin încheierea din 26 octombrie 2018 aceeași instanță a respins cererea de restituire a cauțiunii promovată de petentul Institutul de Chimie Macromoleculară "Petru Poni", ca neîntemeiată, reținând că petentul nu a făcut dovada rămânerii definitive a hotărârii judecătorești având ca obiect acțiunea în anularea actului administrativ ce a vizat și cererea de suspendare, pentru a se aprecia care este momentul de la care curge termenul de 30 de zile în care cel îndreptățit poate formula cerere pentru plata despăgubirii.

Înalta Curte, având în vedere obiectul prezentului recurs, constată că obligația recurentului-reclamant de a face dovada consemnării cauțiunii (în cazul de față aceasta fiind fixată de instanță într-un procent de 10 % din suma contestată, respectiv în cuantum de 4.877,15 RON) a fost dispusă în temeiul dispozițiilor art. 215 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în vigoare la acel moment, față de data introducerii cererii de chemare în judecată, dispoziții care, în ceea ce privește restituirea cauțiunii astfel consemnate, se coroborează cu dreptul comun în materie, respectiv cu dispozițiile art. 1064 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., republicat, conform cărora:

"(1) Cauțiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluționarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauțiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus.

(2) Cauțiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauțiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviințarea măsurii pentru care aceasta s-a depus.(...)

Analizând actele și lucrările dosarului de fond din perspectiva îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru restituirea cauțiunii, Înalta Curte constată că prima instanță, în mod greșit, a respins cererea formulată de către recurentul- petent - reclamant, considerând că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1064 C. proc. civ., pentru a se dispune restituirea cauțiunii.

Astfel cum s-a reținut mai sus, prin Sentința civilă nr. 2528 pronunțată la data de 9 octombrie 2015, instanța de fond a dispus, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării procesului-verbal x nr. x din 16 iulie 2015, până la soluționarea în fond a acțiunii în anularea actului administrativ.

În ceea ce privește acțiunea "în anularea actului administrativ", Înalta Curte constată că, într-adevăr, recurentul - petent - reclamant Institutul de Chimie Macromoleculară "Petru Poni", la momentul soluționării de către instanța de fond a cererii de restituire a cauțiunii, nu a depus, în susținerea cererii sale și dovada "rămânerii definitive a hotărârii judecătorești având ca obiect acțiunea în anularea actului administrativ", astfel cum a reținut instanța de fond, această probă fiind depusă la momentul judecării recursului, însă, astfel cum se poate observa din dosarul de fond, la fila x a volumului I, există Fișa dosarului nr. x/2015 din cuprinsul căreia se poate cu ușurință observa atât obiectul dosarului cât și soluția pronunțată de instanță în acest dosar; aceste informații făcând, în esență, dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 1064 C. proc. civ.

Astfel cum se arată și în cuprinsul recursului, prin Sentința civilă nr. 840 din 14 martie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2015, având ca obiect " anulare act administrativ" Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de Institutul de Chimie Macromoleculară "Petru Poni" dispunând Anularea Procesului - Verbal x nr. x din 16 iulie 2015 și a Deciziei x nr. x din 6 octombrie 2015 de soluționare a contestației administrative.

Ministerul Educației Naționale a depus cerere de recurs împotriva acestei sentințe, soluționată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 17 mai 2018, în sensul respingerii recursului, ca tardiv, prin Decizia nr. 2044; aceste două hotărâri fiind depuse de recurenta - petentă în dosarul de recurs, filele x.

Astfel, Înalte Curte analizând cererea de face obiect prezentului recurs, reține că, potrivit art. 1064 C. proc. civ. " Restituirea cauțiunii -

(1) Cauțiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluționarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauțiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus.

(2) Cauțiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauțiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviințarea măsurii pentru care aceasta s-a depus".

Studiind actele și lucrările dosarului prin raportare la dispozițiile art. 1064 C. proc. civ., Înalta Curte constată că prin Sentința civilă nr. 2428 din 9 octombrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a admis în parte cererea de chemare în judecată și a dispus suspendarea executării Procesului Verbal x nr. x din 16 iulie 2015, până la soluționarea în fond a acțiunii în anularea actului administrativ, însă, față de soluția pronunțată de instanța învestită cu anularea actului administrativ prin Sentința civilă nr. 840 din 14 martie 2016, respectiv admiterea acțiunii și anularea Procesului-verbal nr. x nr. x din 16 iulie 2015, devin incidente dispozițiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, conform cărora" În ipoteza admiterii acțiunii în fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă a cauzei ...".

Astfel, raportat la aceste din urmă dispoziții, rezultă că efectele suspendării încetează la momentul soluționării definitive a acțiunii în anulare.

Prin urmare, Înalta Curte reține că prima condiție instituită de legiuitor prin articolul 1064 alin. (1) C. proc. civ. pentru restituirea cauțiunii este îndeplinită, efectele suspendării încetând la momentul soluționării definitive a acțiunii în anulare, adică la data de 17 mai 2018 (aceasta fiind data pronunțării Deciziei civile nr. 2044 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015 având ca obiect recursul declarat împotriva sentinței ce viza acțiunea în anularea actului administrativ).

În ceea ce privește cea de-a doua condiție instituită de legiuitor prin alin. (2) al articolului 1064 C. proc. civ., Înalta Curte o apreciază, de asemenea, ca fiind îndeplinită, ținând cont de faptul că nu a fost formulată nici o cerere pentru plata de despăgubiri, termenul de 30 de zile de la data încetării efectelor măsurii împlinindu-se la data de 18 iunie 2018, aceasta fiind ultima zi în care se mai putea formula o astfel de cerere.

Înalta Curte are în vedere deopotrivă și poziția procesuală a intimatului - pârât Ministerul Educației Naționale care, nici la judecata pe fond a cererii de restituire și nici în această fază procesuală nu s-a opus acestei cereri, lăsând la aprecierea instanței modalitatea de soluționare.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte, reținând că cele două condiții prevăzute de lege pentru restituirea cauțiunii sunt îndeplinite, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, va admite recursul, va casa Încheierea recurată și, rejudecând, va admite cererea și va dispune restituirea cauțiunii în cuantum de 4.877,15 Ron achitată cu Recipisa de Consemnare nr. x din 7 octombrie 2015 la A. - Sucursala Victoria.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Institutul de Chimie Macromoleculară "Petru Poni" împotriva încheierii din 26 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează Încheierea recurată și, rejudecând, admite cererea.

Dispune restituirea cauțiunii în cuantum de 4.877,15 Ron achitată cu Recipisa de Consemnare nr. x din 7 octombrie 2015 la A. - Sucursala Victoria.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2019.

Procesat de GGC - MM