ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 917/2022

Ședința publică din data de 16 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 30 iunie 2021 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019*, reclamantul A. a solicitat restituirea cauțiunii depusă la dispoziția Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal pentru dosarul nr. x/2019.

Prin sentința civilă nr. 1226 din 13 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Prim - Ministrul României și intervenientul Ministerul Justiției și s-a dispus restituirea către reclamant a cauțiunii în cuantum de 1.000 RON consemnată în dosarul nr. x/2019 la B., conform recipisei de consemnare nr. x din data de 19.12.2019.

Împotriva sentinței civile nr. 1226 din 13 septembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pârâtul Prim - Ministrul României a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei, în sensul respingerea cererii intimatului-reclamant, ca inadmisibilă.

Recurentul-pârât consideră că instanța de fond, în mod greșit, a apreciat ca fiind îndeplinite în cauză dispozițiile impuse de art. 1064 C. proc. civ., deși litigiul în legătură cu care s-a achitat cauțiunea nu s-a soluționat definitiv.

Astfel, a arătat că în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal s-a dispus suspendarea executării deciziei nr. 510/11.12.2019 până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare ce face obiectul dosarului nr. x/2019 al aceleiași instanțe și că acest dosar se află în recurs pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, prezenta cauză nefiind definitivă, lucru ce face imposibil de aplicat art. 1064 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând, în esență, că în mod corect a reținut instanța că sunt incidente prevederile art. 1064 alin. (1) C. proc. civ. cât timp dosarul nr. x/2019 a fost soluționat definitiv de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr. 4039/2020.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 14 decembrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 16 februarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care petentul A. în contradictoriu cu intimatul Prim - Ministrul României și intervenientul Ministerul Justiției a solicitat restituirea cauțiunii în cuantum de 1.000 RON consemnată cu recipisa de consemnare nr. x din data de 19.12.2019 la B., în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal având ca obiect suspendare executării deciziei nr. 510/11.12.2019, de eliberare din funcția de președinte al ANC, emisă de Prim - Ministrul României, având în vedere că nu mai există nici un temei pentru reținerea cauțiunii.

Prin sentința civilă nr. 1226 din 13 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Prim - Ministrul României și intervenientul Ministerul Justiției și s-a dispus restituirea către reclamant a cauțiunii în cuantum de 1.000 RON consemnată în dosarul nr. x/2019 la B., conform recipisei de consemnare nr. x din data de 19.12.2019.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Prim - Ministrul României, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând că în mod greșit instanța a reținut că sunt îndeplinite dispozițiile impuse de art. 1064 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că recurentul-pârât apreciază în mod nefondat că sentința curții de apel este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În conformitate cu prevederile art. 1064 C. proc. civ. "(1) Cauțiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluționarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauțiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus.

(2) Cauțiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1) Cu toate acestea, cauțiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviințarea măsurii pentru care aceasta s-a depus (…)".

Din economia dispozițiilor legale anterior menționate rezultă că pentru a putea fi restituită cauțiunea este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: să se fi formulat cerere de restituire adresată instanței care a dispus măsura, procesul în legătură cu care s-a stabilit cauțiunea să fi fost soluționat prin hotărâre definitivă respectiv să fi încetat efectele măsurii pentru care s-a depus cauțiunea și, partea interesată să nu fi formulat cerere pentru plata de despăgubiri.

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 19.12.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Prim-Ministrul României solicitând instanței, în temeiul art. 719 alin. (7) C. proc. civ., art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea efectelor deciziei nr. 510/11.12.2019 publicată în M.Of. nr. 997/11.12.2019.

Reclamantul a depus cauțiunea în cuantum de 1000 RON, consemnată cu recipisa de consemnare nr. x din data de 19.12.2019 la B., pentru capătul de cerere întemeiat pe dispozițiile art. 719 C. proc. civ.

Acest capăt de cerere a fost soluționat definitiv, prin încheierea din 23 decembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de suspendare provizorie a executării deciziei nr. 510/11.12.2019.

Este adevărat că ulterior, prin sentința civilă nr. 6 din 7 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia nr. 4039/30.07.2020 a ICCJ, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată și s-a dispus suspendarea executării deciziei nr. 510/11.12.2019, emise de pârâtul Prim-ministrul României, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare ce face obiectul dosarului nr. x/2019, înregistrat pe rolul Curții de Apel București, însă instanța a analizat solicitarea reclamantului, din perspectiva reglementării speciale a instituției suspendării actului administrativ prevăzută de Legea nr. 554/2004 (art. 14-15 din Legea nr. 554/2004), pentru care nu era necesară plata unei cauțiuni.

Așa fiind, Înalta Curte constată că în mod corect s-a apreciat de prima instanță că în cauză sunt îndeplinite condițiile legale de restituire a cauțiunii în conformitate cu dispozițiile art. 1064 C. proc. civ., față de soluționarea definitivă a capătului de cerere pentru care s-a achitat cauțiunea.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârât ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Prim - Ministrul României împotriva sentinței nr. 1226 din 13 septembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 februarie 2022.