ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 520/2019

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta I.I. A. în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (A.F.I.R.) (fosta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (A.P.D.R.P.), a solicitat anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 34959/09.10.2014, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 07.07.2014 înregistrat sub nr. x/10.07.2014, suspendarea actelor administrative atacate până la data soluționării definitive și irevocabile a prezentei cauze, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

Hotărârea instanței de fond. Prin Sentința civilă nr. 3453 din data de 21.12.2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a executării. A respins cererea în anulare formulată de reclamantul I.I.A., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs. Împotriva Sentinței civile nr. 3453 din data de 21.12.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta I.I. A. Din modul de formulare al cererii de recurs, Înalta Curte constată că aceasta este identică cu cererea de chemare în judecată, diferența fiind că în final, recurenta-reclamantă a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în raport de care solicită reformarea hotărârii primei instanțe.

Apărările formulate în cauză. Intimata-pârâtă Agenția Națională pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal constatarea nulității recursului, pentru neîncadrarea motivelor invocate în cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile art. XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 06 februarie 2019.

Examinând cu prioritate cererea de recurs, din perspectiva îndeplinirii condițiilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., precum și în raport cu actele și lucrările dosarului, a dispozițiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nul. Controlul judiciar declanșat de recurentul-reclamant are ca obiect anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 34959/09.10.2014, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 07.07.2014 înregistrat sub nr. x/10.07.2014, suspendarea actelor administrative atacate până la data soluționării definitive și irevocabile a prezentei cauze. Prima instanță a respins cererea de suspendare a executării, precum și cererea în anulare formulată de reclamantul I.I.A., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca neîntemeiată, reținând că în mod corect a constatat echipa de control că utilajele achiziționate nu aveau număr de identificare, având în vedere că datele înscrise în anexa la Factura nr. x/091.07.2011 fac referire la tipul utilajelor și nu la seria de identificare a acestora. De asemenea, a reținut față de planul de producție - fermei zootehnice, pentru fiecare an, că obiectivul nu a fost atins, iar față de afirmația că se impune acordarea unui termen pentru remedierea deficiențelor constatate că acesta nu se poate acorda întrucât reclamanta nu se află în perioada de monitorizare prevăzută de art. 2 alin. (3) din contractul de finanțare. Așa fiind, în mod corect a reținut prima instanță că beneficiarul A. Întreprindere Individuală nu a realizat integral acțiunile din planul de afaceri. Or, prin cerere de recurs, recurenta-reclamantă nu a invocat nicio critică concretă care să combată argumentat ceea ce a reținut instanța de fond, ci reiterează argumentele formulate în fața primei instanțe. Față de aceste aspecte, Înalta Curte constată că potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488." De asemenea, având în vedere că recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, Înalta Curte constată că instanța de recurs este învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Așa fiind, Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă nu aduce sentinței atacate vreo critică, ce ar putea fi încadrată în motivele prevăzute de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ. În realitate, recurenta-reclamantă reia situația de fapt expusă în cererea de chemare în judecată, aspecte analizate de către prima instanță. Concluzionând, Înalta Curte constată că în cererea de recurs formulată, recurenta-reclamantă nu combate în vreun fel argumentele de fapt și de drept avute în vedere de instanța de fond atunci când a soluționat pricina și nu face nicio referire la aceste argumente ce sunt redate pe larg în considerentele hotărârii. Autorul căii de atac nu face decât să reia aspectele pe care le-a menționat în motivarea contestației formulate împotriva Deciziei de soluționare a contestației nr. 34959/09.10.2014 și a procesului-verbal de constatare și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 07.07.2014, neînțelegând să arate care sunt eventualele greșeli de judecată ale primei instanțe ori elementele de nelegalitate ale sentinței recurate. În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Prin urmare, Înalta Curte constată că prin cererea de recurs nu a fost formulată nicio critică ce ar putea fi circumscrisă motivelor de nelegalitate apte să conducă la casarea hotărârii recurate, alegațiile formulate prin cererea de recurs fiind identice cu cererea de chemare în judecată. Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse și reținând că recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul art. 496 coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul.