ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 509/2019

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, a solicitat: 1. Desființarea Ordinului Ministrului Justiției nr. 3941/C emis la 16.11.2015 și comunicat la 20.11.2015;

Emiterea unui nou ordin cu respectarea art. 1 alin. (5 1 ) din O.U.G. nr. 83/2014 introdus prin Legea nr. 71/2015, prin care s-a aprobat și modificat ordonanța, în sensul stabilirii drepturilor salariale astfel încât acestea să cuprindă și diferențele salariale rezultate din aplicarea de procente și aplicarea claselor de salarizare, rezultate din trecerea într-o nouă tranșă de vechime în muncă la 1 martie 2014 și în funcție la 1 octombrie 2015.

Acordarea tuturor drepturilor salariale restante începând cu 09.04.2015, data intrării în vigoare a actului normativ care constituie baza legală a cererii, în concret acordarea diferențelor salariale începând cu intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2015, respectiv 9 aprilie 2015 a diferenței de 63 RON brut pentru tranșa de vechime în muncă de la 15 la 20 ani și în continuare iar cu începere de la 1 octombrie 2015 și pe viitor a diferenței salariale de 307 RON brut, alături de celelalte drepturi salariale acordate deja prin Ordinul nr. 3941/C ale căror menținere o solicita.

Obligarea pârâtului la daune interese moratorii sub forma indicelui de inflație și a dobânzii legale penalizatoare, calculată în condițiile art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011, pentru drepturile neachitate în termen legal, respectiv actualizarea cu indicele de inflație de la data plății efective a sumelor restante și acordarea dobânzii legale de la scadența fiecărei obligații și până la data plății efective. 2. Hotărârea instanței de fond. Prin Sentința civilă nr. 1597 din data de 13.05.2016 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, a anulat Ordinul Ministrului Justiției nr. 3941/C din 16.11.2015; a obligat pe pârât să emită un nou ordin de salarizare prin care să recalculeze pentru reclamantă indemnizația de încadrare conform art. 1 alin. (5 1 ) din O.U.G. nr. 83/2014, începând cu 9.04.2015; a obligat pe pârât să plătească reclamantei diferența salarială dintre noua indemnizație de încadrare și actuala indemnizație de încadrare începând cu 9.04.2015 și până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare, diferențe la care se vor aplica indicele de inflație și dobânda legală pe perioada menționată. 3. Cererea de recurs. Împotriva Sentinței civile nr. 1597 din data de 13.05.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată. Recurentul-pârât susține, în esență, că instanța de fond a reținut în mod eronat aplicabilitatea dispozițiilor art. 1 alin. (5 1 ) din O.U.G. nr. 83/2014 în ceea ce o privește pe reclamanta judecător, având în vedere că acestea constituie o normă de excepție ce vizează expres și limitativ categoriile cărora le sunt aplicabile, respectiv personalul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, iar în cazul sistemului justiției, doar categoria funcționarilor publici și personalul contractual, nu și magistrații. Pe de altă parte, recurentul-pârât arată că aplicarea prevederilor Legii nr. 71/2015 trebuie să se realizeze de către ordonatorii de credite cu respectarea prevederilor Legii nr. 186/2014 a bugetului de stat pe anul 2015, precum și ale Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare. În plus, în cadrul bugetului pe anul 2015, nu au fost incluse fondurile necesare achitării diferențelor generate de aplicarea prevederilor Legii nr. 71/2015. 4. Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă a depus întâmpinare la dosarul cauzei prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Aspecte procesuale Prin cererea înregistrată la data de 15 ianuarie 2019, recurentul-pârât Ministerul Justiției a invocat excepția rămânerii fără obiect a acțiunii, învederând că și-a îndeplinit obligația stabilită prin sentința atacată, respectiv a emis în favoarea reclamantei un nou Ordin de salarizare cu nr. 1471/C/24.05.2017 și nr. 2066/C/24.05.2018, prin care s-a prevăzut la art. 1 că, în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor și asistenților judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referință sectorială 421,36 RON (alin. (1), în perioada 01.12.2015 - 31.12.2017 indemnizația se calculează prin raportare la valoarea de referință sectorială 463,5 RON (alin. (2), iar începând cu 01.01.2018, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se recalculează în funcție de valoarea de referință sectorială 463,5 RON (alin. (3), motiv pentru care, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și respingerea acțiunii ca lipsită de obiect.

Procedura de soluționare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 06 februarie 2019.

Soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Reclamanta, judecător în cadrul Tribunalului Bihor, secția I civilă, a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Justiției la emiterea unui nou ordin de salarizare prin care să se recalculeze indemnizația de încadrare ce i se cuvine, începând cu data de 09.04.2015, ținând cont și gradul profesional și funcția îndeplinită în cadrul instanței, conform art. 1 alin. (5 1 ) și art. 5 alin. (1 1 ) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015. Prin Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, s-a introdus art. 1 alin. (5 1 ) în O.U.G. nr. 83/2014, potrivit căruia: "(5 1 ) Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții." De asemenea, conform art. 5 alin. (1 1 ) și (1 2 ) din același act normativ: "(1 1 ) Prin nivel de salarizare în plată pentru funcțiile similare se înțelege același cuantum al salariului de bază cu cel al salariaților având aceeași funcție, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum și sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplinește aceleași condiții de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime și își desfășoară activitatea în aceleași condiții, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării. (1 2 ) Prevederile alin. (1 1 ) se aplică și pentru calculul indemnizației de încadrare pentru persoanele care sunt demnitari, ocupă funcții publice și de demnitate publică, ca unică formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției." Înalta Curte constată că, în cauză, a fost emis în favoarea intimatei-reclamante Ordinul Ministrului Justiției nr. 2066/C/24.05.2018, prin care s-a prevăzut la art. 1 că, în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor și asistenților judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referință sectorială 421,36 RON (alin. (1), în perioada 01.12.2015 - 31.12.2017 indemnizația se calculează prin raportare la valoarea de referință sectorială 463,5 RON (alin. (2), iar începând cu 01.01.2018, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se recalculează în funcție de valoarea de referință sectorială 463,5 RON (alin. (3). Având în vedere că, obiectul cererii deduse judecății l-a constituit obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare privind nivelul maxim pentru funcție, grad, gradație și vechime în funcție, precum și a diferențelor salariale aferente, începând cu data de 09.04.2015, instanța de control judiciar reține că această pretenție a fost satisfăcută și, în consecință, este întemeiată excepția rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, cu consecința respingerii acesteia ca atare.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, ca rămasă fără obiect.