ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3501/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 14 aprilie 2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/26.03.2015, emis de pârâtă.

Prin cererea depusă la data de 07 septembrie 2015, reclamantul A. a invocat excepția de nelegalitate a Procesului-verbal al ședinței extraordinare a Consiliului Local al Municipiului Vatra Dornei, încheiat la data de 10.09.2009, solicitând să se constate nulitatea parțială a acestuia, și anume în ceea ce privește mențiunea de la finalul paginii a doua, "se aprobă cu unanimitate de voturi", referitoare la punctul III de pe ordinea de zi a ședinței, respectiv la aprobarea închirierii centralei termice de la societatea B. S.A. și a unui încărcător frontal, în vederea furnizării agentului termic pentru locuitorii din strada x.

Prin încheierea din 12 octombrie 2015, prima instanță a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Consiliului Local al municipiului Vatra Dornei, în calitate de emitent al procesului-verbal a cărui excepție de nelegalitate a fost invocată în cauză.

Prin Sentința civilă nr. 246 din 17 decembrie 2015, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, excepția de nelegalitate a procesului-verbal de ședință a Consiliului Local al Municipiului Vatra Dornei din 10.09.2009, invocată de reclamantul A. și a respins, ca nefondată, contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Integritate și Consiliul Local al municipiului Vatra Dornei.

Împotriva Sentinței civile nr. 246/17.12.2015, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar, în rejudecare, să se dispună admiterea excepției de nelegalitate și admiterea cererii de chemare în judecată.

În susținerea motivului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul-reclamant susține că instanța de fond a încălcat principiul contradictorialității procesului civil, reglementat de art. 5 și art. 14 alin. (4) C. proc. civ., întrucât nu a pus în discuția părților chestiunea inadmisibilității excepției de nelegalitate a Procesului-verbal al ședinței extraordinare a Consiliului Local al municipiului Vatra Dornei, încheiat la data de 10.09.2009.

Cât privește motivul de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., raportat la modul de soluționare a excepției de nelegalitate, recurentul-reclamant invocă faptul că, excepția fiind respinsă ca inadmisibilă, instanța nu a mai procedat la analizarea fondului acesteia, astfel încât se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Excepția de nelegalitate este admisibilă, iar procesul-verbal de ședință este act administrativ, contrar opiniei instanței de fond, care a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

În acest sens, recurentul-reclamant invocă dispozițiile art. 23 alin. (1) și ale art. 42 alin. (3) - (7) din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, prevederile art. 77 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, precum și dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. b) și c) și ale art. 34 din O.G. nr. 35/2002 pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a consiliilor locale, susținând că aceste texte de lege confirmă că procesul-verbal de ședință din data de 10.09.2009 este un act administrativ și poate face obiectul excepției de nelegalitate.

Pe fondul cauzei, recurentul-reclamant susține că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 70 și 77 din Legea nr. 161/2003, art. 42 alin. (3) - (7), art. 46 alin. (1) și (2) din Legea nr. 215/2001, art. 10 alin. (1) lit. b) și c) și art. 34 alin. (1) lit. h) din O.G. nr. 35/2002 și art. 77 din Legea nr. 393/2004.

Actul pe baza căruia intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate și-a fundamentat soluția de stabilire a stării de conflict de interese îl constituie Procesul-verbal încheiat la data de 10.09.2009, în ședința extraordinară a Consiliului Local al municipiului Vatra Dornei, care este afectat, în esență, de următoarele motive de nelegalitate:

a) a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor art. 42 alin. (2) - (7) din Legea nr. 215/2000 și ale art. 10 alin. (1) lit. b) și c) și art. 34 alin. (1) lit. h) din O.G. nr. 35/2002, nefiind semnat de președintele de ședință.

În lipsa semnăturii președintelui de ședință, recurentul-reclamant apreciază că există îndoieli cu privire la veridicitatea consemnărilor din procesul-verbal, inclusiv cu privire la abținerea la vot a recurentului-reclamant, în ceea ce privește adoptarea Hotărârii Consiliului local al municipiului Vatra Dornei nr. 137/10.09.2009.

Abținerea recurentului-reclamant de la vot este confirmată de situația hotărârilor adoptate în ședința extraordinară a Consiliului local al municipiului Vatra Dornei din data de 10.09.2009, unde se precizează că Hotărârea nr. 137/10.09.2009 a fost adoptată cu 12 voturi pentru și o abținere.

b) au fost încălcate prevederile art. 42 alin. (5) din Legea nr. 215/2001, procesul-verbal nefiind aprobat de consiliul local în ședința următoare, care a avut loc la data de 30.09.2009.

În lipsa aprobării sale, procesul-verbal nu produce efecte, astfel încât, apreciază recurentul-reclamant, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a luat în considerare un act nelegal, pe care și-a întemeiat soluția de stabilire a existenței conflictului de interese.

c) au fost încălcate dispozițiile art. 42 alin. (3) și (4) și art. 117 lit. f) din Legea nr. 215/2001, procesul-verbal de ședință nefiind semnat de către persoana care avea calitatea de secretar al municipiului Vatra Dornei, persoana semnatară neîndeplinind condițiile pentru exercitarea funcției de secretar al municipiului.

Astfel, numita C. nu îndeplinea condiția legală privind vechimea de 5 ani în specialitatea juridică, pentru a îndeplini funcția de secretar al municipiului Vatra Dornei, împrejurare dovedită de Sentința civilă nr. 3458/26.11.2009, pronunțată de Tribunalul București, prin care au fost anulate dispozițiile de numire temporară a doamnei C. în această funcție.

Inexistența unei persoane care să exercite funcția de secretar, precum și lipsa de experiență a persoanelor care au suplinit lipsa unui titular pe postul de secretar au condus la apariția unor inadvertențe în cuprinsul procesului-verbal de ședință, printre care și votul exercitat de recurentul-reclamant cu privire la adoptarea Hotărârii Consiliului local al municipiului Vatra Dornei nr. 137/10.09.2009.

Chiar dacă s-ar aprecia că funcția de secretar a fost exercitată în mod legal de către persoana care a semnat procesul-verbal, aceasta nu putea să îl semneze decât după aprobarea lui de către consilierii locali în următoarea ședință a consiliului, operațiune care nu a mai avut loc, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 42 alin. (6) din Legea nr. 215/2001.

Având în vedere aceste considerente, recurentul-reclamant apreciază că se impune admiterea excepției de nelegalitate a Procesului-verbal încheiat la data de 10.09.2009, în ședința extraordinară a Consiliului local al municipiului Vatra Dornei, urmând ca acest înscris să nu fie avut în vedere la soluționarea cererii de chemare în judecată.

În ceea ce privește modalitatea de soluționare a fondului cauzei, recurentul-reclamant arată că instanța de judecată a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 42 alin. (3) - (7), art. 46 alin. (1) și (2) din Legea nr. 215/2001, reținând că mențiunile consemnate în procesul-verbal de ședință au fost vizate pentru veridicitate de către consilierul care a condus ședința și că procesul-verbal putea fi corectat cu ocazia aprobării acestuia în ședința următoare a consiliului local. Or, procesul-verbal a fost prezentat în original instanței de judecată, el nefiind semnat de președintele de ședință, și nici nu a mai fost aprobat în ședința următoare a consiliului local, neexistând posibilitatea, pentru recurentul-reclamant, de a corecta mențiunile nereale din cuprinsul său.

Totodată, recurentul-reclamant critică hotărârea primei instanțe sub aspectul reținerii împrejurării că, prin neanunțarea interesului personal al consilierului local, la începutul dezbaterilor, au fost încălcate dispozițiilor legale privind conflictul de interese, arătând că, în realitate, modalitatea în care un consilier local poate evita conflictul de interese o reprezintă abținerea de la vot, conform art. 77 alin. (3) din Legea nr. 393/2004.

Recurentul-reclamant susține că s-a abținut de la vot, aspect confirmat de situația hotărârilor adoptate în ședința ordinară a Consiliului local al municipiului Vatra Dornei din data de 10.09.2009, în care se menționează că a existat o abținere de la votarea Hotărârii Consiliului local nr. 137/10.09.2009, precum și de împrejurarea că recurentul-reclamant s-a abținut de la votarea altor două hotărâri ale consiliului local, respectiv nr. 33/31.05.2010 și nr. 104/11.10.2011, prin care s-a aprobat prelungirea Contractului nr. x/21.10.2009, privind închirierea centralei termice de la Societatea B. S.R.L.

Intimații-pârâți Agenția Națională de Integritate și Consiliul Local al municipiului Vatra Dornei nu au depus întâmpinări la dosarul cauzei.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 17 ianuarie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Părțile nu au înregistrat la dosarul cauzei puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 23 mai 2018, completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., fixând termen pentru judecata căii de atac.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin raportul de evaluare contestat în cauză, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a reținut incidența dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 161/2003, ale art. 46 alin. (1) și (2) din Legea nr. 215/2001, ale art. 75 lit. a) și ale art. 77 din Legea nr. 393/2004, apreciind că reclamantul A. a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese, întrucât, în calitate de consilier local, a participat la deliberarea și adoptarea Hotărârii Consiliului local al municipiului Vatra Dornei nr. 137/10.09.2009, prin care s-a decis încheierea Contractului de închiriere nr. x/20.10.2009 cu Societatea B. S.A., în cadrul căreia reclamantul a deținut calitatea de administrator până la data de 16.09.2008, iar fiul acestuia, D., deține calitatea de administrator, începând cu data de 01.09.2008 până în prezent.

II.1. Referitor la motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În fața primei instanțe, recurentul-reclamant A. a invocat excepția de nelegalitate a Procesului-verbal al ședinței extraordinare a Consiliului local al municipiului Vatra Dornei, încheiat la data de 10.09.2009, excepție care a fost respinsă, ca inadmisibilă. Față de această soluție, recurentul-reclamant a formulat critici vizând încălcarea principiului contradictorialității procesului civil, susținând că instanța de fond nu a respectat obligația de a pune în discuția părților chestiunea de drept a inadmisibilității excepției de nelegalitate.

Înalta Curte va respinge, ca nefondat, acest motiv de recurs, reținând că admisibilitatea excepției de nelegalitate face parte dintre aspectele care se examinează de instanța de judecată în cadrul sesizării formulate potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004. Mai exact, stabilirea caracterului de act administrativ a actului juridic ce face obiectul excepției de nelegalitate este o condiție procedurală prealabilă, fără a cărei îndeplinire judecătorul fondului nu poate proceda la soluționarea pe fond a excepției, întrucât, potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, instanța este chemată să se pronunțe asupra legalității unui "act administrativ cu caracter individual".

În consecință, nu se poate susține că stabilirea caracterului de act administrativ a Procesului-verbal al ședinței extraordinare a Consiliului local al municipiului Vatra Dornei, încheiat la data de 10.09.2009, era o problemă litigioasă nouă, necunoscută părților, pe care instanța de fond a omis să o pună în discuția acestora, atât timp cât aceasta reprezintă o condiție expres reglementată de admisibilitate a excepției de nelegalitate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că nu este incident motivul de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea fondului fiind pronunțată cu respectarea principiului contradictorialității, reglementat de art. 14 C. proc. civ.

II.2. Referitor la motivul de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Criticile de nelegalitate formulate de recurentul-reclamant, subsumate acestui motiv de casare privesc, în esență, următoarele chestiuni de drept:

(i) stabilirea caracterului de act administrativ al Procesului-verbal al ședinței extraordinare a Consiliului local al municipiului Vatra Dornei, încheiat la data de 10.09.2009;

(ii) consecințele juridice ale menționării unor date nereale în cuprinsul procesului-verbal de ședință, cu privire la participarea la vot a recurentului-reclamant;

(iii) greșita aplicare de către instanța de fond a dispozițiilor art. 77 alin. (3) din Legea nr. 393/2004, precum și a celorlalte prevederi legale incidente în materia conflictului de interese.

II.2.1. Înalta Curte apreciază a fi întemeiate considerentele sentinței de fond, privitoare la lipsa caracterului de act administrativ al procesului-verbal în discuție, având în vedere că acest act nu întrunește condițiile stipulate de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit acestui text normativ, actul administrativ trebuie să îndeplinească trei condiții și anume: (i) să fie emis de o autoritate publică; (ii) să fie emis în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii; (iii) să dea naștere, să modifice sau să stingă raporturi juridice.

În cauza de față, procesul-verbal al ședinței de consiliul local, deși emană de la o autoritate publică, nu dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, rolul său fiind acela de a consemna dezbaterile din ședință și modul de exercitare a votului de către consilierii locali, astfel cum prevede art. 42 alin. (3) din Legea nr. 215/2001. Actul producător de efecte juridice în planul dreptului administrativ este reprezentat de hotărârea adoptată de consiliul local, în condițiile de vot și cvorum stabilite de art. 45 din Legea nr. 215/2001 (în forma în vigoare la data adoptării Hotărârii Consiliului local al municipiului Vatra Dornei nr. 137/10.09.2009).

Textele de lege invocate de reclamantul A. prin motivele de recurs nu sunt apte să conducă la o altă concluzie. Dispozițiile art. 42 alin. (3) - (7) din Legea nr. 215/2001, ale art. 10 și art. 34 din O.G. nr. 35/2002, precum și prevederile art. 77 din Legea nr. 393/2004, reglementează modalitatea de întocmire și conținutul procesului-verbal al ședinței consiliului local, persoanele semnatare ale acestui act, modalitatea de contestare a procesului-verbal, atribuțiile președintelui de ședință, dar și obligația aleșilor locali de a anunța interesul personal, la începutul dezbaterilor și de a se abține de la vot (împrejurări ce vor fi consemnate în procesul-verbal al ședinței). Toate aceste prevederi legale confirmă lipsa caracterului de act administrativ al procesului-verbal de ședință, respectiv rolul acestui înscris de instrument de consemnare a unor împrejurări de fapt, a căror contestare urmează procedura specială stabilită de art. 42 alin. (5) din Legea nr. 215/2001, iar nu calea contenciosului administrativ reglementată de art. 1 sau, după caz, art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte va respinge, ca nefondat, argumentul recurentului-reclamant potrivit căruia efectul juridic generat de procesul-verbal de ședință îl reprezintă emiterea raportului de evaluare de către Agenția Națională de Integritate, întrucât nu există identitate între noțiunea de naștere, modificare sau stingere a unor raporturi juridice, astfel cum este reglementată de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 și consecințele produse în planul regimului conflictelor de interese, de mențiunile existente în procesul-verbal de ședință, necontestat în condițiile legii.

Astfel, consemnarea în procesul-verbal de ședință a faptului că recurentul-reclamant a votat în favoarea adoptării Hotărârii Consiliului local al municipiului Vatra Dornei nr. 137/10.09.2009, a condus intimata-pârâtă spre concluzia încălcării de către recurentul-reclamant a regimului conflictelor de interese, însă această împrejurare nu conferă procesului-verbal de ședință caracterul unui act administrativ. Raportul de evaluare a fost întocmit de intimata-pârâtă ca urmare a sesizării formulate de o persoană fizică, în condițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, procesul-verbal de ședință reprezentând unul dintre înscrisurile probatorii administrate în procedura de evaluare derulată de intimata-pârâtă.

Prin urmare, astfel cum în mod corect a reținut prima instanță, procesul-verbal de ședință nu poate fi analizat pe calea incidentală a excepției de nelegalitate, nefiind act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

II.2.2. Înalta Curte apreciază nefondate criticile de nelegalitate întemeiate pe caracterul nereal al consemnărilor din cuprinsul Procesului-verbal al ședinței extraordinare a Consiliului local al municipiului Vatra Dornei, încheiat la data de 10.09.2009.

În dezvoltarea acestor critici, recurentul-reclamant a susținut trei aspecte de nelegalitate a procesului-verbal de ședință și anume: lipsa semnăturii președintelui de ședință, neaprobarea procesului-verbal de către consiliul local, în ședința următoare, ce a avut loc în data de 30.09.2009 și neîndeplinirea, de către persoana care a semnat procesul-verbal de ședință în calitate de secretar al unității administrativ-teritoriale, a condițiilor legale pentru ocuparea acestei funcții.

Toate aceste aspecte de neconformitate a procesului-verbal de ședință au fost înlăturate de către prima instanță, în condițiile în care recurentul-reclamant nu a urmat procedura de contestare a procesului-verbal, special reglementată de prevederile art. 42 din Legea nr. 215/2001.

Înalta Curte achiesează la opinia exprimată de instanța de fond, constatând că, în condițiile în care legea prevede în mod expres o procedură și un termen de contestare a consemnărilor inexacte din cuprinsul procesului-verbal de ședință, lipsa de diligență a părții interesate de a urma această cale consolidează prezumția de veridicitate a mențiunilor din cuprinsul procesului-verbal.

Argumentul recurentului-reclamant referitor la imposibilitatea contestării în termen a procesului-verbal de ședință, ca urmare a faptului că acesta nu a fost supus spre aprobare în ședința următoare a consiliului local, nu poate fi primit. Chiar în situația în care au existat disfuncționalități în modul de organizare și desfășurare a ședințelor consiliului local, această împrejurare nu înlătură obligația ce-i revenea recurentului-reclamant, în calitate de consilier local, de a veghea la respectarea prevederilor normative incidente, având posibilitatea legală de a solicita a-i fi pus la dispoziție procesul-verbal al ședinței anterioare, precum și aceea de a solicita îndreptarea consemnărilor eronate și aprobarea procesului-verbal de către consiliul local, în forma pe care o aprecia a fi corespunzătoare realității. Or, din actele dosarului, nu rezultă că recurentul-reclamant ar fi înaintat o astfel de solicitare, astfel încât pretinsa imposibilitate de a corecta mențiunile nereale din cuprinsul procesului-verbal nu poate fi reținută.

Recurentul-reclamant a mai susținut că abținerea de la vot, chiar neconsemnată în procesul-verbal de ședință, rezultă din situația hotărârilor adoptate în ședința extraordinară a Consiliului local al municipiului Vatra Dornei din data de 10.09.2009, unde se precizează că Hotărârea nr. 137/10.09.2009 a fost adoptată cu 12 voturi pentru și o abținere, precum și din împrejurarea că recurentul-reclamant s-a abținut de la votarea altor două hotărâri ale consiliului local, respectiv nr. 33/31.05.2010 și nr. 104/11.10.2011, prin care s-a aprobat prelungirea Contractului nr. x/21.10.2009, privind închirierea centralei termice de la Societatea B. S.R.L.

Astfel cum a reținut și instanța de fond, situația hotărârilor adoptate de consiliul local reprezintă o simplă evidență, un act intern întocmit la nivelul consiliului local, iar existența și modalitatea de întocmire a acestei situații nu sunt prevăzute în Legea nr. 215/2001 sau în O.G. nr. 35/2002. Prin urmare, mențiunile din cuprinsul acestei situații nu pot fi luate în considerare, în contra consemnărilor din procesul-verbal de ședință.

În ceea ce privește respectarea, de către recurentul-reclamant, a obligației de a se abține de la vot, în alte situații în care a sesizat un interes personal în adoptarea unor hotărâri ale consiliului local, Înalta Curte consideră că acest argument nu are relevanță, față de obiectul prezentei cauze. Respectarea obligațiilor ce-i revin recurentului-reclamant pentru a evita conflictul de interese se apreciază în raport de fiecare hotărâre adoptată de consiliul local, iar în cazul de față au fost analizate împrejurările adoptării Hotărârii nr. 137/10.09.2009, neavând relevanță faptul că recurentul-reclamant a respectat regimul incompatibilităților, în alt context și la un alt moment temporal.

II.2.3. Înalta Curte va respinge, ca nefondată, critica privitoare la aplicarea greșită a prevederilor art. 77 alin. (3) din Legea nr. 393/2004, precum și a celorlalte prevederi legale incidente în materia conflictului de interese.

Recurentul-reclamant a susținut că faptele ce-i sunt imputate de intimata-pârâtă nu se încadrează în textele de lege indicate în cuprinsul raportului de evaluare (al căror conținut nu va mai fi reluat prin prezenta hotărâre, întrucât a fost integral redat prin hotărârea de fond) și nu dovedesc existența conflictului de interese. În acest sens, recurentul-reclamant a susținut că prevederile art. 77 alin. (3) din Legea nr. 393/2004 stabilesc o singură obligație în sarcina alesului local aflat în conflict de interese, aceea de a se abține de la vot, obligație pe care a respectat-o, însă, din eroare, abținerea nu a fost consemnată în procesul-verbal al ședinței consiliului local.

Criticile de nelegalitate bazate pe invocata consemnare eronată a votului exercitat de recurentul-reclamant cu privire la Hotărârea Consiliului local nr. 137/10.09.2009, au fost analizate anterior, la punctele II.2.1. și II.2.2. din hotărâre, astfel încât nu vor mai fi reluate în prezenta analiză.

În ceea ce privește critica referitoare la greșita aplicare a prevederilor art. 77 alin. (3) din Legea nr. 393/2004, Înalta Curte o va respinge, ca nefondată, reținând că acest text de lege nu prevede o singură obligație în sarcina consilierului local, și anume abținerea de la vot, ci prevede și obligația acestuia de a anunța, la începutul dezbaterilor, existența interesului personal, anunț ce urmează a fi consemnat în procesul-verbal de ședință. De altfel, art. 77 alin. (2) din Legea nr. 393/2004 confirmă această ipoteză, stipulând că:

"În situațiile prevăzute la alin. (1), consilierii locali și consilierii județeni sunt obligați să anunțe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă."

Prin urmare, evitarea conflictului de interese de către consilierul local presupune îndeplinirea a două obligații legale cumulative, și anume anunțarea interesului personal, la începutul dezbaterilor și abținerea de la participarea la dezbateri și, respectiv, de la votul exercitat cu privire la problemele în care consilierul local are un interes personal, iar nerespectarea oricăreia din aceste obligații atrage concluzia nerespectării regimului incompatibilităților.

În cauza de față, recurentul-reclamant nu a anunțat existența interesului personal, anterior începerii dezbaterilor, deși avea un interes personal în adoptarea Hotărârii Consiliului local nr. 137/10.09.2009, prin care s-a decis încheierea Contractului de închiriere nr. x/20.10.2009 cu Societatea B. S.A., în cadrul căreia reclamantul a deținut calitatea de administrator până la data de 16.09.2008, iar fiul acestuia, D., deține calitatea de administrator, începând cu data de 01.09.2008.

Pentru toate aceste motive, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a încălcat prevederile legale privind regimul conflictul de interese, concluziile raportului de evaluare contestat urmând a fi menținute.

Astfel, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 246 din 17 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 octombrie 2018.

Procesat de GGC - NN