ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 988/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate solicitând anularea Raportului de evaluare nr. x/02.04.2015 al ANI - Inspecția de Integritate, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 197 din 14 octombrie 2015 Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul A. și, pe cale de consecință a anulat raportul de evaluare nr. x/2.04.2015 emis de pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva sentinței civile nr. 197 din 14 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, pârâta Agenția Națională de Integritate a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că, în virtutea rolului activ, instanța de fond ar fi trebuit să administreze probele pe care le considera pertinente și utile soluționării cauzei.

Se mai susține că intimatul-reclamant s-a aflat în stare de incompatibilitate, întrucât, pe durata mandatului de consilier local în cadrul Consiliului Local al Municipiului Vatra Dornei, S.C. B. S.R.L. (firmă în cadrul căreia soția acestuia deține funcția de administrator și calitatea de asociat unic) a avut relații comerciale cu Primăria Municipiului Vatra Dornei, pentru că a emis 3 facturi fiscale, în valoare totală de 320,5 RON (TVA inclus), încălcând astfel dispozițiile art. 90 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Pentru existența stării de incompatibilitate prevăzută de art. 90 din Legea nr. 161/2003 nu este necesar încheierea unui contract în formă scrisă fiind suficient ca între cele două părți să existe raporturi comerciale dovedite prin emiterea unor facturi către beneficiar.

Facturile aflate la dosar dovedesc relația comercială, iar legea nu prevede, în mod expres, ca un contract comercial să fie realizat respectând o anumită formulă sau condiții speciale. Contractele comerciale sunt, prin natura lor, contracte consensuale, care nu implică pentru valabilitate întocmirea unui înscris probator, așa încât ele se încheie prin simplu consimțământ al părților (comandă-executare).

În opinia recurentei, intimatul-reclamant, cunoscând legislația referitoare la incompatibilități, ar fi trebuit să-și informeze soția că încheierea oricărui contract comercial sau de asociere cu autoritatea publică din care face parte sau cu instituțiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local al Municipiului Vatra Dornei, ori cu societățile comerciale înființate de consiliul local, este de natură să atragă incompatibilitatea sa.

De asemenea, intimatul-reclamant ar fi trebuit să informeze autoritățile administrației publice locale (Primăria municipiului Vatra Dornei și consiliul local al municipiului Vatra Dornei) despre faptul că soția sa deține funcția de administrator și calitatea de asociat unic la S.C. B. S.R.L pentru a se putea astfel evita încălcarea regimului juridic al incompatibilităților.

Or, intimatul-reclamant nu a procedat în acest sens și nu a depus minimele diligențe pentru a se evita situația de incompatibilitate reținută prin raportul de evaluare, iar în acest moment nu se poate prevala de faptul necunoașterii existenței raporturilor comerciale dintre autoritățile administrației publice locale și S.C. B. S.R.L.

Intimatul A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 09.11.2017, recursul a fost admis în principiu.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este întemeiat, și că instanța de fond a făcut, prin sentința pronunțată, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin Raportul de evaluare nr. x/02.04.2015 al ANI - Inspecția de Integritate, s-a concluzionat că intimatul-reclamant A. s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 26.02.2009-02.03.2010, deoarece, pe durata mandatului de consilier local în cadrul Consiliului Local al Municipiului Vatra Dornei, S.C. B. S.R.L. (firmă în cadrul căreia soția lui deține funcția de administrator și calitatea de asociat unic) a avut relații comerciale cu Primăria Municipiului Vatra Dornei, întrucât a emis trei facturi fiscale în valoare totală de 320,5 RON (TVA inclus), încălcând astfel, dispozițiile art. 90 din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice a funcțiilor publici și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, coroborat cu art. 46 din Codul Comercial.

Înalta Curte constată că, în perioada cât a deținut funcția de consilier local, în cadrul Consiliului Local al Municipiului Vatra Dornei, intimatul a respectat prevederile legale privind completarea și depunerea Declarațiilor de Avere și de Interese, precizând în acestea toate calitățile, pe care le-a avut și le are în societăți comerciale.

Soția intimatului-reclamant este medic primar și funcționează la S.C. B. S.R.L., care este o clinică medicală cu un număr de 150 de angajați.

Deci, Consiliul Local a apelat la serviciile acestei clinici și nu la soția intimatului-reclamant, iar serviciile medicale ale instituției au fost decontate în mod legal de Primăria Vatra Dornei, fiind vorba de trei facturi în valoare de 64 RON, 142 RON, respectiv 206,5 RON reprezentând servicii medicale.

Înalta Curte constată că intimatul-reclamant nu are nici o funcție sau calitate în acea societate, iar facturile decontate de Primărie nu au nici o legătură cu el sau cu soția lui.

Potrivit art. 90 din Legea nr. 161/2003 care prevăd că "Consilierii locali și consilierii județeni care au funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor ori alte funcții de conducere, precum și calitatea de acționar sau asociat la societățile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unități administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte, cu instituțiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau județean respectiv ori cu societățile comerciale înființate de consiliile locale sau consiliile județene respective.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică și în cazul în care funcțiile sau calitățile respective sunt deținute de soțul sau rudele de gradul I ale alesului local."

Or, prin raportul de control nu s-a dovedit lezarea acestor valori reținându-se un aspect pur formal, care nu poate duce la concluzia că intimatul-reclamant s-a aflat în stare de incompatibilitate.

Instanța de control judiciar apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut că, în cauză, nu s-a făcut dovada încheierii unui contract de furnizare de servicii între societatea medicală și primărie ci doar s-au identificat trei facturi de decontare a unor servicii medicale, iar beneficiarii serviciilor medicale au fost persoane fizice ( probabil angajați ai primăriei) cărora li s-au decontat servicii medicale.

Astfel fiind, în mod temeinic s-a apreciat că raportul de control e deficitar sub aspectul lămuriri modalității de decontare, a destinației acestor deconturi și a îndreptățirii persoanelor fizice de a li se deconta serviciile medicale. Câtă vreme persoanele fizice puteau solicita instituției decontarea serviciilor medicale (analize medicale cum rezultă din conținutul facturilor litigioase) iar instituția nu putea refuza decontarea, este evident că intimatul-reclamant nu s-a aflat în stare de incompatibilitate.

Este adevărat că autoritatea de control a reținut doar existența facturilor și a relației de rudenie dintre intimat și administratorul societății medicale, însă fără a verifica dacă există vreo legătură între funcția deținută de acesta și facturile emise.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 197 din 14 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 martie 2018.